L01XX42 DCI PANOBINOSTATUM

04/08/2020

L01XX42 DCI PANOBINOSTATUM

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/l01xx42-dci-panobinostatum-2/

DCI PANOBINOSTATUM
I. INDICAȚIE:
• Mielomul Multiplu (MM)
II. CRITERII DE INCLUDERE
• În asociere cu bortezomib şi dexametazonă pentru tratamentul pacienţilor adulţi
cu mielom multiplu recidivant şi/sau refractar, cărora li s-au administrat cel puţin
două scheme anterioare de tratament, incluzând bortezomib şi o substanţă
imunomodulatoare.
III. CRITERII DE EXCLUDERE
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
• Sarcina şi alăptarea.
• Infecţii active netratate
IV. TRATAMENT
Tratamentul cu panobinostat trebuie iniţiat sub îndrumarea şi supravegherea unui
medic cu experienţă în tratamentul bolilor hematologice.
• Doze şi mod de administrare
o Mod de administrare:
– pe cale orală, o dată pe zi, numai în zilele programate, la aceeaşi oră a zilei.
– capsulele trebuie înghiţite întregi, cu apă, cu sau fără alimente şi nu trebuie
deschise, sfărâmate sau mestecate.
– dacă se omite o doză, aceasta poate fi luată până la 12 ore de la ora
programată pentru administrarea dozei.
– dacă apar vărsături, pacientul nu trebuie să ia o doză suplimentară, ci trebuie
să ia doza următoare uzuală prescrisă.
o Doze recomandate:
• Panobinostat
– doza iniţială recomandată de panobinostat este de 20 mg, administrată oral, o
dată pe zi, în zilele 1, 3, 5, 8, 10 şi 12 ale unui ciclu de 21 zile.
– pacienţii trebuie trataţi iniţial timp de opt cicluri.
– la pacienţii care obţin beneficii clinice tratamentul se continuă cu alte opt cicluri
suplimentare
– durata totală a tratamentului este de până la 16 cicluri (48 săptămâni).
• Bortezomib
– doza recomandată de bortezomib este de 1,3 mg/m2, administrată injectabil
• Dexametazona
– doza recomandată de dexametazonă este de 20 mg, administrată pe cale
orală, după masă.
Panobinostat este administrat în combinaţie cu bortezomib şi dexametazonă,
conform Tabelelor 1 şi 2.
Trebuie consultate informaţiile privind prescrierea bortezomibului şi
dexametazonei înainte de începerea tratamentului combinat, indiferent dacă este
necesară scăderea dozei sau nu.
Tabelul 1 Schema de dozare recomandată a panobinosat în combinaţie cu bortezomib şi dexametazonă
(ciclurile 1 – 8)

o Modificarea dozelor.
– Modificarea dozei şi/sau schemei de tratament se face în funcţie de
tolerabilitatea individuală.
– Dacă este necesară scăderea dozei, doza de panobinostat trebuie scăzută
treptat, cu câte 5 mg (şi anume, de la 20 mg la 15 mg sau de la 15 mg la 10
mg). Doza nu trebuie scăzută sub 10 mg şi trebuie menţinută aceeaşi schemă
de tratament (ciclu de tratament cu durata de 3 săptămâni).
• Trombocitopenie
– Numărul trombocitelor trebuie monitorizat înaintea administrării fiecărei doze de
bortezomib, respectiv în zilele 1, 4, 8 şi 11 ale ciclurilor 1 – 8 (vezi Tabelul 1), şi
în zilele 1 şi 8 ale ciclurilor 9 – 16 (vezi Tabelul 2).
– Dacă pacienţii prezintă trombocitopenie, pot fi necesare întreruperea temporară
a administrării panobinostatului şi scăderea dozei ulterioare (vezi Tabelul 3).
– La pacienţii cu un număr al trombocitelor de < 50 x 109/l (complicată cu
hemoragie) sau < 25 x 109/l, tratamentul cu panobinostat trebuie întrerupt şi
reluat la o doză scăzută atunci când numărul trombocitelor revine la > 50 x
109/l. Numărul de trombocite se monitorizează de minimum două ori pe
săptămână până ajunge la valori > 50 x 109/l.
– Pot fi necesare transfuzii cu trombocite, dacă acest lucru este clinic indicat.
– Poate fi avută în vedere oprirea definitivă a tratamentului dacă trombocitopenia
nu se ameliorează în ciuda modificărilor tratamentului şi/sau dacă pacientul
necesită transfuzii repetate de trombocite.
– Suplimentar, poate fi avută în vedere ajustarea dozei de bortezomib
Tabelul 3 Modificări recomandate ale dozei în cazul trombocitopeniei

• Toxicitate gastro-intestinală
– Toxicitatea gastro-intestinală este foarte frecventă la pacienţii trataţi cu
panobinostat.
– Pacienţii care prezintă diaree şi greaţă sau vărsături pot necesita temporar
întreruperea administrării dozelor sau scăderea dozelor conform detaliilor din
Tabelul 4.
– La primele semne de crampe abdominale, scaune moi sau la instalarea diareei,
se recomandă ca pacientului să i se administreze un medicament antidiareic (de
exemplu loperamidă).
– În cazul diareei de gradul 3 sau vărsături de gradul 3 sau 4, în ciuda
administrării unui medicament antiemetic, administrarea panobinostatului trebuie
întreruptă temporar şi reluată la o doză scăzută la revenirea la gradul 1.
– Antiemetice profilactice trebuie administrate la latitudinea medicului şi în
conformitate cu practica medicală locală
Tabelul 4 Modificări recomandate ale dozelor în cazul toxicităţii gastro-intestinale

• Neutropenie
– Neutropenia poate necesita scăderea temporară sau permanentă a dozei
(Tabelul 5).
– În cazul neutropeniei de gradul 3 sau 4 trebuie avută în vedere utilizarea
factorilor de creştere (de exemplu G- CSF).
– Dacă neutropenia nu se ameliorează în ciuda modificărilor dozei şi/sau în ciuda
adăugării terapiei cu factor de stimulare a coloniilor granulocitare şi/sau în cazul
infecţiilor secundare severe, se poate avea în vedere întreruperea
tratamentului.
Tabelul 5 Modificări recomandate ale dozei în cazul apariţiei neutropeniei

• Insuficienţa hepatică
– Insuficienţa hepatică uşoară – administrarea panobinostatului trebuie să
înceapă cu o doză scăzută de 15 mg în timpul primului ciclu de tratament;
poate fi avută în vedere creşterea dozei de la 15 mg la 20 mg în funcţie de
tolerabilitatea pacientului.
– Insuficienţa hepatică moderată – tratamentul cu panobinostat trebuie iniţiat la o
doză scăzută de 10 mg pe durata primului ciclu de tratament; poate fi avută în
vedere o creştere a dozei de la 10 mg la 15 mg în funcţie de gradul de
tolerabilitate al fiecărui pacient; frecvenţa monitorizării acestor pacienţi trebuie
crescută pe durata tratamentului cu panobinostat, mai ales în timpul perioadei
de creşterea dozei.
– Panobinostat nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă
din cauza lipsei experienţei şi a datelor de siguranţă la această populaţie.
Tabelul 6 Modificări recomandate ale dozei iniţiale la pacienţii cu insuficienţă hepatică

• Prelungirea intervalului QTc
– În cazul apariţiei unui interval QT lung anterior iniţierii tratamentului cu
panobinostat (QTcF > 480 msec la momentul iniţial), iniţierea tratamentului
trebuie întârziată până când valoarea medie QTcF predozare revine la < 480
msec; suplimentar, orice valori anormale ale potasiului, magneziului sau
fosforului plasmatic trebuie corectate înaintea iniţierii terapiei cu panobinostat.
– În cazul apariţiei prelungirii intervalului QT în timpul tratamentului:
• Doza trebuie omisă dacă QTcF este > 480 msec sau peste 60 msec faţă de
valoarea iniţială.
• Dacă prelungirea intervalului QT este remediată într-o perioadă de 7 zile, se
va relua tratamentul la doza iniţială la prima apariţie sau la o doză scăzută
dacă prelungirea intervalului QT este recurentă.
• Dacă prelungirea intervalului QT nu este remediată într-o perioadă de 7 zile,
tratamentul trebuie întrerupt.
• Dacă orice valoare a intervalului QTcF este peste 500 msec, terapia cu
panobinostat trebuie oprită definitiv.
• Alte reacţii adverse la medicament.
– Pentru pacienţii care prezintă reacţii adverse severe la medicament, altele
decât trombocitopenia, toxicitatea gastro-intestinală, neutropenia sau
prelungirea intervalului QTc, recomandarea este următoarea:
• recurenţa toxicităţii de gradul 2 CTC sau gradele 3 şi 4 CTC – se omite doza
până la revenirea la gradul < 1 CTC şi se reia tratamentul la o doză scăzută.
• recurenţa toxicităţii de gradul 3 sau 4 CTC – o scădere ulterioară a dozei
poate fi avută în vedere odată ce reacţia adversă s-a remediat şi a revenit la
gradul < 1 CTC.
• Vârstnici
– La pacienţii cu vârsta de peste 75 ani, poate fi avută în vedere o ajustare a
dozelor iniţiale ale componentelor schemei combinate, în funcţie de starea
generală a pacientului şi de bolile concomitente:
• Tratamentul cu panobinostat poate fi început la o doză de 15 mg şi, dacă
este tolerat în primul ciclu, doza poate fi crescută la 20 mg în al doilea ciclu.
• Tratamentul cu bortezomib poate fi început la o doză de 1,3 mg/m2 o dată
pe săptămână, în zilele 1 şi 8, şi
• Tratamentul cu dexametazona la doza de 20 mg în zilele 1 şi 8.
• Inhibitori potenţi ai CYP3A4
– La pacienţii care iau concomitent medicamente care sunt inhibitori potenţi ai
CYP3A şi/sau Pgp (ex: ketoconazol, itraconazol, voriconazol, ritonavir,
saquinavir, telitromicină, posaconazol şi nefazodon), doza de panobinostat
trebuie scăzută la 10 mg.
– Dacă este necesară administrarea continuă a unui inhibitor potent al CYP3A4,
poate fi avută în vedere o creştere a dozei de la 10 la 15 mg în cadrul ciclurilor
ulterioare în funcţie de tolerabilitatea pacientului.
– La pacienţii cu insuficienţă hepatică cărora li se administrează concomitent
medicamente care sunt inhibitori potenţi ai CYP3A4, trebuie evitată
administrarea tratamentului cu panobinostat din cauza lipsei experienţei şi
datelor de siguranţă la această grupă de pacienţi.
– Nu trebuie începută administrarea inhibitorilor CYP3A la pacienţii cărora li s-a
administrat deja o doză scăzută de panobinostat din cauza reacţiilor adverse.
– Dacă nu se poate evita administrarea, pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi
poate fi avută în vedere scăderea în continuare a dozei sau întreruperea
definitivă a tratamentului, după cum este indicat clinic
o Monitorizarea tratamentului
• Hemoleucogramă
– Hemoleucogramă completă înainte de iniţierea tratamentului cu panobinostat;
numărul iniţial de trombocite trebuie să fie ≥ 100 x 109/l, iar numărul absolut
iniţial de neutrofile (NAN) ≥ 1,0 x 109/l.
– Hemoleucograma trebuie efectuată frecvent în timpul tratamentului, înainte de
fiecare injecţie cu bortezomib (în zilele 1, 4, 8 şi 11 ale ciclurilor 1 – 8 şi în zilele
1 şi 8 ale ciclurilor 9 – 16), mai ales în cazurile de trombocitopenie.
– Anterior iniţierii oricărui ciclu de tratament cu panobinostat în combinaţie cu
bortezomib şi dexametazonă, numărul de trombocite trebuie să fie cel
puţin ≥100 x 109/l.
– Trebuie avută în vedere efectuarea unor hemoleucograme suplimentare în
timpul “perioadei de pauză” – de exemplu în zilele 15 şi/sau 18, mai ales la
pacienţii > 65 ani şi la pacienţii cu număr iniţial de trombocite situat sub 150 x
109/l.
• EKG
– Deoarece panobinostat poate creşte intervalul QTc, trebuie efectuat un EKG
înainte de începerea tratamentului şi repetat periodic, înainte de fiecare ciclu de
tratament.
– Valoarea QTcF trebuie să fie < 480 msec înainte de iniţierea tratamentului cu
panobinostat.
• Electroliţi
– Valorile electroliţilor, mai ales potasiu, magneziu şi fosfor, trebuie măsurate la
momentul iniţial şi monitorizate periodic conform indicaţiilor clinice, mai ales la
pacienţii cu diaree.
– Valorile anormale trebuie corectate conform indicaţiilor clinice.
• Teste ale funcţiei hepatice
– Funcţia hepatică trebuie monitorizată anterior tratamentului şi, regulat, pe
durata tratamentului, conform indicaţiilor clinice, mai ales la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
• Teste ale funcţiei tiroidei
– Deoarece s-a raportat apariţia unui hipotiroidism uşor la pacienţii trataţi cu
panobinostat + bortezomib + dexametazonă, ce a necesitat uneori tratament,
trebuie monitorizate funcţiile glandei tiroide şi glandei hipofize prin măsurarea
valorilor hormonale (ex: T4 liber şi TSH), conform indicaţiilor clinice.
• Vârstnici
– Deoarece pacienţii cu vârsta peste 65 ani au prezentat o frecvenţă mai ridicată
a anumitor evenimente adverse şi întreruperea tratamentului din cauza
reacţiilor adverse, se recomandă monitorizarea mai frecventă a acestora, mai
ales în cazurile de trombocitopenie şi toxicitate gastrointestinală.
V. ATENŢIONĂRI şi PRECAUŢII
• Hemoragia
– Hemoragia a fost raportată la pacienţi în timpul tratamentului cu panobinostat,
inclusiv cazuri letale de hemoragie gastro-intestinală şi pulmonară.
– Atenţie la riscul crescut de apariţie a trombocitopeniei şi la posibilitatea apariţiei
hemoragiei, mai ales la pacienţii cu tulburări de coagulare sau la cei cărora li se
administrează terapie anticoagulantă.
• Infecţie
– La pacienţii cărora li s-a administrat panobinostat au fost raportate infecţii
localizate şi sistemice:
• infecţii bacteriene: pneumonie,
• infecţii fungice invazive: aspergiloza sau candidoza,
• infecţii virale: hepatită B; herpes simplex, unele severe ce au dus la apariţia
sepsisului sau la insuficienţă organică sau multiorganică cu rezultate letale.
– Tratamentul cu panobinostat nu trebuie iniţiat la pacienţii cu infecţii active.
– Infecţiile existente trebuie tratate anterior iniţierii terapiei.
– În timpul tratamentului cu panobinostat, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a
se identifica semnele şi simptomele infecţiilor; dacă se stabileşte un diagnostic
de infecţie, trebuie instituit prompt un tratament adecvat antiinfecţios şi trebuie
avute în vedere întreruperea sau oprirea definitivă a tratamentului cu
panobinostat.
– Dacă se stabileşte un diagnostic de infecţie fungică sistemică invazivă,
administrarea panobinostat trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratament
antifungic adecvat.
• Femei aflate la vârstă fertilă
– Femeile aflate la vârstă fertilă care utilizează panobinostat în combinaţie cu
bortezomib şi dexametazonă trebuie să utilizeze metode contraceptive foarte
eficiente timp de trei luni de la întreruperea tratamentului.
– Femeile care utilizează contraceptive hormonale trebuie să utilizeze în mod
suplimentar o metodă contraceptivă de tip barieră.
• Sarcina
– Datorită modului de acţiune citostatic/citotoxic al panobinostatului, riscul
potenţial la făt este ridicat.
– Panobinostat trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiile anticipate
depăşesc posibilele riscuri pentru făt.
– Dacă medicamentul este utilizat în timpul sarcinii sau dacă pacienta devine
gravidă în timpul administrării medicamentului, pacienta trebuie informată cu
privire la posibilul risc la adresa fătului.
VI. REACŢII ADVERSE
– Infecţii: pneumonie; infecţii ale căilor respiratorii superioare; infecţii virale;
candidoză; sepsis
– Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie; trombocitopenie; anemie;
limfopenie
– Tulburări ale sistemului nervos: ameţeli; cefalee
– Tulburări cardio-vasculare: bradicardie, tahicardie, fibrilaţie atrială,
hipo/hipertensiune arterială
– Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: tuse; dispnee
– Tulburări gastro-intestinale: diaree; greaţă; vărsături; dureri abdominale;
dispepsie
– Tulburări metabolice şi de nutriţie: inapetenţă, hipofosfatemie, hiponatremie,
hipokaliemie
– Tulburări psihice: insomnie
– Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: fatigabilitate; astenie;
pirexie; edem periferic
VII. PRESCRIPTORI:
Iniţierea şi continuarea tratamentului se face de către medicii din specialitatea
hematologie.

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

INSP: Actualizarea definitiilor de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (Covid-19)

Cate paturi ATI pentru copiii cu Covid-19 sunt disponibile in Romania

Raport: Tarile bogate ale lumii au pre-achizitionat jumatate din totalul vaccinurilor anti-Covid

COPAC: Pacientii cronici nu au devenit singuri mai vulnerabili, ci sistemul de sanatate i-a vulnerabilizat

O companie din Coreea de Sud vrea sa testeze in Romania un tratament impotriva Covid-19