B03XA06-SMD – DCI LUSPATERCEPT

I. Indicatia terapeutica
Anemie dependentă de transfuzii ca urmare a sindroamelor mielodisplazice (SMD) cu risc foarte
scăzut, scăzut și intermediar cu sideroblaști inelari, care au prezentat un răspuns nesatisfăcător la
sau sunt ineligibili pentru tratamentul cu eritropoietină.
II. Criterii de includere in tratament
Pacienți adulți cu anemie care necesită transfuzii de eritrocite din cauza SMD cu risc foarte scăzut,
scăzut sau intermediar conform Sistemului internațional de atribuire a scorului de prognostic,
revizuit (IPSS-R), cu sideroblaști inelari, carora li s-a administrat anterior tratament cu un agent
de stimulare a eritropoiezei (ESA) la care au avut un răspuns inadecvat, sau sunt ineligibili pentru
ESA sau au avut intoleranță la tratamentul cu ESA.
III. Criterii de exludere
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
Sarcina
IV. Tratament
Doze:
Doza inițială recomandată de Luspatercept este de 1,0 mg/kg administrată o dată la 3 săptămâni.
La pacienții la care după cel puțin 2 doze consecutive cu doza inițială de 1,0 mg/kg nu s-a ajuns la
eliminarea transfuziilor de eritrocite, doza trebuie crescută la 1,33 mg/kg.
La pacienții la care după cel puțin 2 doze consecutive cu doza de 1,33 mg/kg nu s-a ajuns la
eliminarea transfuziilor de eritrocite, doza trebuie crescută la 1,75 mg/kg.
Creșterea dozei nu trebuie să aibă loc mai frecvent de o dată la 6 săptămâni (2 administrări) și nu
trebuie să depășească doza maximă de 1,75 mg/kg o dată la 3 săptămâni.
Doza nu trebuie crescută imediat după o întârziere a administrării dozei. Pentru pacienţii cu o
valoare a Hb înainte de doză de > 9 g/dl si care nu au ajuns la independenţă de transfuzii, poate fi
necesară creşterea dozei iar această decizie este lăsată la aprecierea medicului; riscul de creştere a
Hb peste valoarea tintă în cazul unei transfuzii concomitente nu poate fi exclus.
Dacă un pacient pierde răspunsul (adică, independența de transfuzii), doza trebuie crescută cu un
nivel al dozei.
Reducerea dozei și întârzierea administrării dozei
În cazul creșterii Hb cu > 2 g/dl în decurs de 3 săptămâni de la tratamentul cu luspatercept în
absența transfuziei, doza de Luspatercept trebuie redusă cu un nivel al dozei.
Dacă Hb este ≥ 11,5 g/dl în absența transfuziei timp de cel puțin 3 săptămâni, doza trebuie amânată
până când Hb este ≤ 11,0 g/dl. Dacă există, de asemenea, o creștere rapidă a Hb (> 2 g/dl în decurs
de 3 săptămâni în absența transfuziei), trebuie luată în considerare o reducere a dozei cu un nivel
mai jos (minimum 0,8 mg/kg) după întârzierea administrării dozei.
Doza nu trebuie redusă sub 0,8 mg/kg.
Reducerile dozei în timpul tratamentului cu luspatercept sunt furnizate mai jos.

Dacă pacienții manifestă reacții adverse persistente asociate tratamentului, de Gradul 3 sau mai
mare, tratamentul trebuie întârziat până la ameliorarea sau revenirea la nivelul inițial a toxicităţii.
După o întârziere a administrării dozei, pacienții trebuie să reia administrarea la doza anterioară
sau la doza redusă, conform ghidului privind reducerea dozei.
Doze omise
În cazul unei administrări programate omise sau întârziate a tratamentului, pacientului trebuie să i
se administreze Luspatercept cât mai curând posibil și administrarea dozelor trebuie continuată
conform prescripției, cu cel puțin 3 săptămâni între doze.
Pacienți care prezintă pierderea răspunsului
Dacă pacienții prezintă o pierdere a răspunsului la Luspatercept, trebuie să se evalueze factorii
cauzatori (de exemplu, un eveniment hemoragic). Dacă sunt excluse cauzele tipice pentru
pierderea răspunsului hematologic, trebuie luată în considerare creșterea dozei conform descrierii
de mai sus pentru indicația respectivă care este tratată.
Mod de administrare:
După reconstituire, soluția de Luspatercept trebuie injectată subcutanat în partea superioară a
brațului, coapsei sau abdomenului. Volumul total de dozare al soluției reconstituite necesar pentru
pacient trebuie calculat și extras lent într-o seringă din flaconul (flacoanele) unidoză.
Volumul maxim recomandat de medicament per loc de injectare este de 1,2 ml. Dacă este necesar
un volum mai mare de 1,2 ml, volumul total trebuie divizat în injecții distincte de volum similar și
administrat în locuri separate.
Dacă sunt necesare mai multe injecții, trebuie utilizată o nouă seringă și un nou ac pentru fiecare
injecție subcutanată. Trebuie să nu fie administrată mai mult de o doză dintr-un flacon.
V. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Hipertensiune arterială
Tensiunea arterială trebuie monitorizată înainte de fiecare administrare de luspatercept. În cazul
hipertensiunii arteriale persistente sau al exacerbărilor hipertensiunii arteriale preexistente,
pacienții trebuie tratați pentru hipertensiune arterială conform indicațiilor clinice curente.
Reacții adverse
Cele mai frecvente reacții adverse la medicament raportate la pacienții cărora li s-a administrat
luspatercept au fost oboseala, diareea, astenia, greața, amețeala, durerea de spate și cefaleea.
Astenia, oboseala, amețeala și cefaleea au apărut mai frecvent în primele 3 luni de tratament.
Oprirea tratamentului din cauza unei reacții adverse a apărut la 2,0% dintre pacienții tratați cu
luspatercept. Reacțiile adverse care au dus la oprirea tratamentului în grupul de tratament cu
luspatercept au fost oboseala și cefaleea.
VI. Monitorizarea tratamentului
Înainte de fiecare administrare de Luspatercept, trebuie evaluată valoarea hemoglobinei
pacienților. În cazul unei transfuzii de eritrocite care are loc înainte de administrarea dozei, nivelul
Hb anterior transfuziei trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dozei.
VII. Criterii de intrerupere a tratamentului
Administrarea Luspatercept trebuie intreruptă dacă pacienții nu prezintă o reducere a încărcăturii
transfuziilor după 9 săptămâni de tratament (3 doze) la nivelul maxim al dozei, dacă se constată
că nu există explicații alternative pentru absența răspunsului (de exemplu, sângerare, intervenție
chirurgicală, alte boli concomitente) sau dacă apare toxicitate inacceptabilă în orice moment.
VIII. Prescriptori
Tratamentul se iniţiază de care medici din specialitatea hematologie și se continuă de către medicii
din specialitatea hematologie si oncologie (după caz).”