A10BL05 DCI: DULAGLUTIDUM

05/08/2020

A10BL05 DCI: DULAGLUTIDUM

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/a10bl05-dci-dulaglutidum/

DCI: DULAGLUTIDUM
I. Indicaţie:
Dulaglutid este indicată la adulţi cu diabet zaharat tip 2 pentru îmbunătăţirea
controlului glicemic, sub formă de:
În combinaţie cu alte medicamente hipoglicemiante, inclusiv insulină, când acestea,
împreună cu dieta şi exerciţiile fizice nu asigură un control glicemic adecvat
II. Criterii de includere în tratamentul specific:
1. Dublă terapie:
a. Dulaglutid în asociere cu metformin la pacienţii necontrolaţi sub terapia
anterioară
2. Tripla terapie:
a) Dulaglutida în asociere cu Metforminum şi o sulfoniluree la pacienţii
necontrolaţi sub terapia anterioară
b) Dulaglutid în asociere cu Metformin şi Insulină la pacienţii necontrolaţi sub
terapia anterioară
III. Doze şi mod de administrare
Terapie combinată – Doza recomandată este de 1,5 mg administrată o dată pe
săptămână.
În cazul în care sunt pacienţi vulnerabili, cum sunt pacienţi cu vârsta > 75 de ani, doza
de 0,75 mg administrată o dată pe săptămână poate fi avută în vedere ca doză iniţială.
Când dulaglutid este adăugat la terapia cu metformin, poate fi continuată administrarea
dozei utilizate de metformin.
Când este adăugat la terapia cu o sulfoniluree sau insulină, poate fi avută în vederea
scăderea dozei de sulfoniluree sau insulină în vederea reducerii riscului de hipoglicemie.
Utilizarea dulaglutidei nu necesită auto-monitorizarea glicemiei. Auto-monitorizarea
poate fi necesară pentru a permite ajustarea dozei de sulfoniluree sau de insulină.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. Cu toate acestea, experienţa
terapeutică provenită de la pacienţi cu vârsta > 75 de ani este foarte limitată iar la
aceştia doza de 0,75 mg administrată o dată pe săptămână poate fi avută în vedere ca
doză iniţială.
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată
sau severă (rata de filtrare glomerulară estimată < 90 şi > 15 ml/minut/1,73 m2).
Experienţa terapeutică provenită de la pacienţii cu boală renală în stadiu terminal (< 15
ml/minut/1,73 m2 ) este extrem de limitată, prin urmare nu se recomandă utilizarea
dulaglutidei la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
IV. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice
1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată prin determinarea valorii
glicemiei bazale şi postprandiale în funcţie de fiecare caz în parte şi evaluarea HbA1c la
iniţierea tratamentului, şi ulterior periodic, la 6 şi 12 luni.
2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie
probată prin determinarea glicemiei a-jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a
HbA1c).
3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj
terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele
propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii
pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai
bun.
V. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
VI. Atenţionări şi precauţii speciale
Dulaglutid nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul
cetoacidozei diabetice.
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru GLP-1 se poate asocia cu reacţii adverse
gastrointestinale. Acest aspect trebuie avut în vedere în tratamentul pacienţilor cu
insuficienţă renală deoarece aceste evenimente (greaţă, vărsături, şi/sau diaree), pot
provoca deshidratare, care ar putea duce la rândul său la deteriorarea funcţiei renale.
Nu a fost studiat tratamentul cu dulaglutid la pacienţi cu afecţiuni gastrointestinale
severe, inclusiv gastropareză severă, de aceea nu este recomandat la aceşti pacienţi.
Pancreatită acută
Utilizarea agoniştilor receptorilor pentru GLP-1 s-a asociat cu riscul de apariţie a
pancreatitei acute. Pacienţii trebuie informaţi care sunt simptomele caracteristice ale
pancreatitei acute. Dacă se suspectează prezenţa pancreatitei, se va întrerupe
tratamentul cu dulaglutid. În cazul în care se confirmă pancreatita, nu se va relua
administrarea dulaglutidei. În cazul în care alte semne şi simptome sugestive pentru
pancreatita acută lipsesc, numai depistarea valorilor mari ale enzimelor pancreatice nu
este un factor predictiv pentru prezenţa acesteia.
Hipoglicemie
Este posibil ca pacienţii trataţi cu dulaglutid în combinaţie cu sulfoniluree sau insulină să
aibă risc crescut de apariţie a hipoglicemiei. Acest risc poate fi diminuat prin reducerea
dozei de sulfoniluree sau de insulină.
VII. Întreruperea tratamentului:
Decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de
indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în
diabet iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor
legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.”

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

Webinar medical | Actualitati in managementul neuropatiei diabetice

Petitie prin care se solicita raportarea infectiilor din spitale

Webinar medical gratuit | Fierul, energia si contractilitatea

Spitalul “Victor Babes” Timisoara a primit un analizator automat de imunologie

FDA a aprobat un test Covid care detecteaza prezenta anticorpilor si nivelul de protectie asigurat de acestia