A015E DCI: INSULINUM LISPRO

03/08/2020

A015E DCI: INSULINUM LISPRO

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/a015e-dci-insulinum-lispro/

CI: INSULINUM LISPRO
Insulina lispro este un analog de insulină cu durată scurtă de acţiune. Un ml conţine
100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulina lispro (de origine ADN recombinant produsă pe
E.coli) sau 200 unități insulină lispro (echilavent la 6,9 mg)..
I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină lispro
Adulţi, copii cu vârstă peste 2 ani, cu diabet zaharat, atunci când este necesar
tratamentul cu insulină.
II. Doze şi mod de administrare :
1. Doza de Insulină lispro este individualizată şi stabilită de către medic în
concordanţă cu necesităţile pacientului.
2. Insulina lispro se administrează subcutanat, la nivelul braţelor, coapselor, feselor
sau abdomenului sau prin pompă continuă de perfuzie. Insulina lispro poate fi
utilizată în perfuzie continuă subcutanată cu insulină, în continuare PCSI, în pompe
adecvate pentru perfuzia de insulină subcutanată.
Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât să nu se folosească acelaşi
loc mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună. Administrată subcutanat, insulina
lispro îşi exercită efectul rapid şi are o durată mai mică de acţiune (2 până la 5 ore),
comparativ cu insulina solubilă. Acest debut rapid al acţiunii permite ca o injecţie de
insulină lispro să se administreze foarte aproape în timp de momentul mesei. Debutul
mai rapid al acţiunii în comparaţie cu insulina umană solubilă se menţine indiferent
de locul injectării. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata de acţiune a
Insulinei lispro este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi
activitatea fizică.
3. Insulina lispro poate să fie administrata şi intravenos, de exemplu pentru controlul
glicemiei în timpul cetoacidozei, bolilor acute sau în perioadele intra- şi
postoperatorii.
III. Monitorizarea tratamentului
În primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulină lispro, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu
creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare
suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi
necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă
al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care
cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.
Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La
aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de
insulină lispro.
IV. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Hipoglicemia.
V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Folosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul
zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică,
stări patologice potenţial letale.
O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că
o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul
insulinei umane solubile.
Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau
cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.
Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru
identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi
edeme.
VI. Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina lispro sunt în principal
dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor
produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă.
Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu
necesarul de insulină.
Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.
VII. Întreruperea tratamentului : decizia de întrerupere temporară sau definitivă a
tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul
diabetolog, la fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet,
medici desemnaţi.

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

Webinar medical | Actualitati in managementul neuropatiei diabetice

Petitie prin care se solicita raportarea infectiilor din spitale

Webinar medical gratuit | Fierul, energia si contractilitatea

Spitalul “Victor Babes” Timisoara a primit un analizator automat de imunologie

FDA a aprobat un test Covid care detecteaza prezenta anticorpilor si nivelul de protectie asigurat de acestia