Acces cursuri

Protocoale – Anexa 1

LEGISLATIE MEDICALA
PROTOCOALE TERAPEUTICE
DOCUMENTE UTILE

BD01D – DCI : HEMOFILIE

Data ultimei actualizari: 15/01/2016

I.    Definiţia afecţiunii
Hemofilia A se defineşte ca o stare patologică congenitală, transmisă ereditar X-linkat, caracterizată prin sinteza cantitativ diminuată sau calitativ alterată a factorului VIII (f VIII).
Hemofilia B (boala Christmans) este o afecţiune congenitală, transmisă ereditar X-linkat, caracterizată prin sinteza scăzută sau anormală a factorului IX. Se deosebesc 3 variante principale: CRM+ sau B+, în care anticorpii autologi identifică antigenul f IX, CRM- sau B- (antigenul fIX absent) şi CRM-R (în care reducerea antigenului este proporţională cu reducerea activităţii f IX).
Boala von Willebrand este o afecţiune congenitală transmisă autosomal dominant, foarte rar autosomal recesiv, cu expresivitate variată a genei, caracterizată prin deficitul cantitativ sau calitativ al factorului von Willebrand (FvW), glicoproteină cu greutate moleculară (GM) mare, ce joacă un rol esenţial în faza precoce a hemostazei, dar şi în procesul de coagulare.

II.    Stadializarea afecţiunii
6-30% sau 0,06-0,24 UI – hemofilie uşoară 1-5% sau 0,01-0,05UI – hemofilie moderată
< 1% sau < 0,01 UI – hemofilie severă

III.    Criterii de includere (vârsta, sex, parametri clinico-paraclinici, etc.)
Nu există criterii de vârstă, sex sau parametri clinico-paraclinici. Toţi bolnavii care sângerează necesită tratament şi în conformitate cu datele actuale, toţi ar necesita o substituţie profilactică.
Conform datelor Federaţiei Mondiale de Hemofilie (WFH) şi ale Consorţiului European de Hemofilie (EHC), nu există diferenţe notabile ale incidenţei hemofiliei, legate de zona geografică, rasă sau de nivelul socio- economic. Incidenţa bolii este de 20-25 bolnavi la 100.000 persoane de sex masculin, respectiv 1 bolnav la
10.000 persoane din populaţia totală. În medie, 80% din cazuri sunt reprezentate de hemofilia A, iar 20% de hemofilia B. Proporţia formelor severe (FVIII/IX sub 1%) este pentru hemofilia A de 50-70%, iar pentru hemofilia B, de 30-50%. Înrudită cu ele este boala von Willebrand, cu o prevalenţă de aprox. 1% din populaţie. Deci, în România ar trebui să existe aproximativ 2000-2200 bolnavi cu hemofilie şi un număr de cel puţin 4000-6000 de bolnavi cu boală von Willebrand.
Pentru a putea aprecia mai exact dimensiunea problemei în România, s-a realizat Registrul Naţional de Hemofilie, datele înregistrate până în prezent nefiind definitive. Totuşi, plecând de la idea că bolnavii înregistraţi până la ora actuală reprezintă majoritatea bolnavilor care necesită tratament, se pot folosi aceste date preliminare pentru stabilirea necesităţilor de moment. Conform datelor înregistrate în până în prezent, în ţara noastră sunt:
–    1266 de bolnavi cu hemofilie, din care 1114 cu hemofilie A (HA) – reprezentând 88,05% din cazuri, iar 152 cu hemofilie B (HB); dintre aceştia, 729 bolnavi au forme severe de hemofilie, 668 bolnavi cu HA (60%) şi 61 cu HB (40%)
–    253 bolnavi cu boală von Willebrand (BvW); dintre aceştia, 45 au forme severe de BvW (FVIII sub 1%)
–    numărul bolnavilor cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani este de 262 bolnavi cu hemofilie (20,71%) şi 73 cu BvW (28, 71%)
–    numărul bolnavilor cu hemofilie severă şi vârsta cuprinsă între 1-18 ani, care necesită profilaxie primară a accidentelor hemoragice este de 183, respectiv 168 cu HA şi 16 cu HA
–    numărul real al bolnavilor cu HA severă cu inhibitori în titru mare nu este cunoscut la scară naţională, numărul estimat fiind de circa 80.

IV.    Tratament (doze, condiţii de scădere a dozelor, perioada de tratament) Tratamentul accidentelor hemoragice:
a)    la bolnavii fără inhibitori:
–    hemofilie A – FVIII – 25-80 UI/kg/zi, deci, asigurând un minimum de 2.500 UI/bolnav/an
–    hemofilie B – FIX – 25-80 UI/kg/zi
–    boala von Willebrand – FVIII îmbogăţit cu FvW (25-50 UI/kg/zi) ± acid tranexamic ± DDAVP
b)    la bolnavii cu inhibitori:
–    rFVII – 70-98 μg/kg doză, repetat la 2-3 ore sau
–    complex activat protrombinic 75 UI/kg la 12 ore.
Asistenţa ortopedică ± chirurgicală şi recuperatorie în cazul artropatiilor cronice invalidante sau cu risc invalidant.
c)    Prevenţia primară a accidentelor hemoragice la bolnavii cu forme severe de hemofilie cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani – 183 bolnavi, 168 cu hemofilie A şi 16 cu hemofilie B
–    pentru HA – FVIII 25 UI/kg/administrare, de 3 ori/săptămână
–    pentru HB – FIX 25 UI/kg/administrare, de 2 ori/săptămână
La o greutate medie de 30 kg, necesarul anual de concentrate de factori ai coagulării este de:
–    pentru HA (25 UI x 30 kg x 3 administrări/săptămână x 54 săptămâni) = 120.000 UI/bolnav/an = 20.160.000 UI/an FVIII
–    pentru HB (25 UI x 30 kg x 2 administrări/săptămână x 54 săptămâni) = 80.000/bolnav/an = 1.280.000 UI/an FIX
d)    Necesarul substitutiv în caz de interventii chirurgicale şi ortopedice

Principii ale terapiei substitutive în chirurgia bolnavilor cu hemofilie

Necesar/zi de operaţie

Hemofilia A

Hemofilia B

Chirurgie mare

Chirurgie mică

Chirurgie mare

Chirurgie mică

prima zi

       

nivel dorit (%VIII)

50-150

40-50

50-150

40-50

doză iniţială (UI/kg)

50-60

25-40

60-70

30-40

doză de întreţinere (UI/kg)

25-30

20-30

30-40

20-30

interval (h)

4-6

4-8

8-12

8-12

a 2-7-a zi postoperator

       

nivel dorit (%VIII)

40-60

30-50

40-60

30-50

doză de întreţinere (UI/kg)

20-40

15-20

30-40

15-20

interval (h)

4-8

6-12

12-24

24

a 8-a zi postoperator

       

nivel dorit (%VIII)

15-25

 

15-25

 

doză de întreţinere (UI/kg)

10-15

 

10-20

 

interval (h)

12-24

 

24-48

 

e)    Necesarul de substitutie specifica pentru recuperarea loco-motorie
Având în vedere statusul de handicap locomotor al persoanelor cu hemofilie, acestea au nevoie de recuperare  locomotorie.
Terapia substitutivă este obligatorie în toată perioada recuperării cu 25-50 UI/kg/zi de F VIII/ respectiv IX.
f)    Alegerea preparatelor substitutive pentru hemofilia A, hemofilia B şi boala von Willebrand Preparatele recomandate în condiţiile optime de cost-eficienţă sunt:
–    produse (FVIII/IX) derivate plasmatice – la majoritatea bolnavilor
–    produse  recombinante
*) la copiii anterior netrataţi (PUPs) ±
*) la cei anterior netrataţi cu plasmă/crioprecipitat ± la cei care deşi au făcut tratament cu produse native de plasmă sau produse derivate din plasmă nu au fost infectaţi cu virusuri hepatitice, HIV, CMV
*) în regimul acestora de profilaxie

V.    Monitorizarea tratamentului (parametri clinico-paraclinici şi periodicitate)
Monitorizarea clinico-biologică şi radiologică a bolnavilor, în conformitate cu recomandările Comisiei de Experţi a Comunităţii Europene:
–    control anual al concentraţiei de FVIII/IX, vW
–    control anual al inhibitorilor sau de mai multe ori în caz de schimbarea produsului de substituţie sau a unei situaţii clinice sugestive
–    odată/an în absenţa complicaţiilor (HCV, HBV -Ag, Ac, AcHBc, HIV 1,2, inhibitori, ALAT, bilirubina, factor VIII/IX, infecţii);
–    multianual în funcţie de necesităţi, pentru cazurile cu complicaţii

VI.    Criterii de excludere din tratament:

 

– reacţii adverse

 

– co-morbidităţi

nu este cazul

– non-responder

 

– non-compliant

 

 

VII.    Reluare tratament (condiţii) -doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatita cronică virală)
–    nu este cazul

VIII.    Prescriptori
–    medici hematologi
–    medici de specialitate cu competenţă în hematologie
–    medici de specialitate anestezie şi terapie intensivă
–    medici pediatric