A017E – DCI INSULINUM LISPRO

I. Definiţie
Insulina lispro este un analog de insulină cu profil al activităţii care este foarte asemănător cu acela al
unei insuline bazale (NPH) pe o perioadă de aproximativ 15 ore. Insulina lispro este constituit din
suspensie de protamină a insulinei lispro. Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de
origine ADN recombinant produsă pe E.coli)

II. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina lispro
Insulina lispro este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat care necesită insulină pentru
menţinerea homeostaziei glucozei.

III. Doze şi mod de administrare:
1. Doza de Insulina lispro este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu
necesităţile pacientului.
2. Insulina lispro se poate administra în asociere cu insulina lispro cu durată scurtă de acţiune.
Insulina lispro trebuie administrat numai prin injectare subcutanată. Insulina lispro nu trebuie
administrat intravenos.
3. Administrarea subcutanată trebuie făcută la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât acelaşi loc să nu fie
folosit mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună.
4. Insulina lispro are un profil al activităţii care este foarte asemănător cu acela al unei insuline
bazale (NPH) pe o perioadă de aproximativ 15 ore. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină,
durata acţiunii Insulina lispro este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură
şi activitatea fizică.

IV. Monitorizarea tratamentului
În primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina lispro, se recomandă o monitorizare metabolică
strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină,
poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei
poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al
pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc
susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.
Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se
recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro.

V. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
Hipoglicemia

VI. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Folosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulinodependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.
O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă
hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.
Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă
trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.
Administrarea insulinei lispro la copii sub 12 ani trebuie luată în considerare numai în cazul în care se
aşteaptă un beneficiu comparativ cu insulina obişnuită.

VII. Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina lispro sunt în principal dependente de
doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia
este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este
prea mare comparativ cu necesarul de insulină.
Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.

VIII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi
luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.

IX. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi.