Osteoporoza poate evolua fara simptome evidente, iar uneori primul semn al bolii este o fractura produsa in urma unui traumatism minor. Cum poate fi depistata din timp, cine ar trebui sa faca investigatii preventive si ce optiuni de tratament exista? Dr. Loredana Camelia Boicean, medic specialist endocrinolog in cadrul Compartimentului Clinic Endocrinologie al Spitalului Clinic Judetean de Urgenta (SCJU) Sibiu, explica principalele aspecte legate de diagnosticul, preventia si tratamentul osteoporozei, intr-o informare publicata de unitatea medicala.
Osteoporoza, o boala care poate fi depistata inainte de prima fractura
Osteoporoza este o afectiune caracterizata prin scaderea rezistentei osoase si cresterea riscului de fracturi. Este adesea numita „boala tacuta”, deoarece evolueaza fara simptome evidente, iar uneori primul semn este aparitia unei fracturi dupa un traumatism minor.
Principala metoda de diagnostic este osteodensitometria DXA, care masoara densitatea minerala osoasa la nivelul coloanei lombare si al soldului si, in cazuri selectionate, la nivelul radiusului.
La femeile aflate in postmenopauza si la barbatii cu varsta de cel putin 50 de ani, un scor T ≤ − 2,5, determinat la nivelul coloanei lombare, colului femural sau soldului total, reprezinta criteriu densitometric de osteoporoza. La femeile aflate inainte de menopauza si la barbatii sub 50 de ani se utilizeaza preferential scorul Z, interpretat in contextul clinic. Diagnosticul poate fi stabilit si in anumite situatii clinice, precum prezenta unei fracturi de fragilitate, chiar daca scorul T nu atinge pragul de − 2,5, dupa excluderea altor cauze.
Evaluarea este completata, in functie de pacient, de analize de laborator, precum calcemia, fosfatemia, fosfataza alcalina, nivelul seric al vitaminei D, markerii ososi, evaluarea functiei renale, precum si de alte investigatii pentru identificarea cauzelor secundare ale osteoporozei. In cazul suspiciunii de fracturi vertebrale, sunt indicate investigatii imagistice specifice.
Cine ar trebui sa faca investigatii preventive?
Principalii factori de risc sunt varsta inaintata, menopauza, antecedentele personale de fractura de fragilitate, antecedentele familiale de fractura de sold, greutatea corporala redusa, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool si aportul insuficient de calciu si vitamina D.
Antecedentele personale de fractura de fragilitate reprezinta un factor predictiv important pentru aparitia unor fracturi ulterioare.
Exista si numeroase afectiuni care favorizeaza pierderea masei osoase, in special boli endocrine precum hipertiroidismul, hiperparatiroidismul, sindromul Cushing, hiperprolactinemia, hipogonadismul, diabetul zaharat insulino-dependent si deficitul de hormon de crestere.
De asemenea, osteoporoza poate aparea in asociere cu boli digestive, precum boala celiaca si bolile inflamatorii intestinale, dar si cu boala renala cronica, afectiunile hepatice cronice, poliartrita reumatoida si alte boli inflamatorii sau hematologice.
Tratamentul prelungit cu glucocorticoizi, anumite terapii hormonale utilizate in oncologie, unele medicamente antiepileptice, precum si alte tratamente administrate pe termen lung pot favoriza pierderea masei osoase si cresterea riscului de fracturi.
Evaluarea densitatii minerale osoase este recomandata, in general, femeilor de peste 65 de ani si barbatilor peste 70 de ani, precum si persoanelor mai tinere care prezinta factori de risc semnificativi. O atentie deosebita trebuie acordata pacientilor care au suferit deja o fractura in urma unui traumatism minor.
Evaluarea riscului de fractura poate fi completata prin utilizarea instrumentului FRAX, care estimeaza probabilitatea de aparitie a unei fracturi osteoporotice majore sau a unei fracturi de sold in urmatorii 10 ani, pe baza factorilor de risc clinici.
Osteodensitometria DXA: Cand trebuie repetata investigatia?
Potrivit medicului endocrinolog, osteodensitometria DXA este investigatia de referinta pentru evaluarea densitatii minerale osoase. Este rapida, nedureroasa si presupune o expunere foarte redusa la radiatii.
Aceasta contribuie atat la stabilirea diagnosticului, cat si la monitorizarea evolutiei bolii si a raspunsului la tratament.
Intervalul de repetare se stabileste individual, in functie de rezultatul initial, riscul de fractura si tratamentul administrat.
La pacientii aflati sub tratament, reevaluarea se efectueaza frecvent dupa 1–2 ani, ulterior intervalul putand fi ajustat in functie de evolutia clinica si de rezultatele obtinute. La persoanele cu risc redus si valori stabile, investigatia poate fi repetata la intervale mai mari.
Ce tratamente sunt disponibile pentru osteoporoza?
In prezent, exista tratamente cu eficacitate demonstrata in reducerea riscului de fracturi osteoporotice. Cele mai utilizate sunt medicamentele antiresorbtive, precum bisfosfonatii si denosumabul, care reduc pierderea de masa osoasa.
Pentru pacientii cu risc foarte inalt de fractura sunt disponibile si terapii osteoformatoare sau cu efect dual asupra remodelarii osoase, precum teriparatida si romosozumabul, in functie de indicatii, contraindicatii si disponibilitate.
Alegerea tratamentului este individualizata, tinand cont de varsta, istoricul fracturilor, densitatea minerala osoasa, riscul de fractura, functia renala, bolile asociate si particularitatile fiecarui pacient.
Calciul, vitamina D si alimentatia in prevenirea osteoporozei
Calciul si vitamina D sunt esentiale pentru mentinerea sanatatii osoase. Calciul contribuie la structura si rezistenta oaselor, iar vitamina D favorizeaza absorbtia intestinala a calciului si functionarea normala a sistemului muscular.
Necesarul zilnic de calciu variaza in functie de varsta si sex, fiind de aproximativ 1.000–1.200 mg la majoritatea persoanelor varstnice.
Acest aport trebuie asigurat preferabil prin alimentatie, iar suplimentele pot fi utilizate atunci cand aportul alimentar este insuficient. Sursele importante de calciu sunt lactatele, pestele, legumele verzi, migdalele si semintele de susan.
Suplimentarea cu vitamina D trebuie adaptata necesitatilor individuale, in special la persoanele cu deficit sau cu risc crescut de deficit. Administrarea unor doze mari fara indicatie medicala nu este recomandata.
O alimentatie echilibrata, cu un aport adecvat de proteine, este de asemenea importanta pentru mentinerea masei musculare si reducerea riscului de cadere. In osteoporoza cu risc crescut de fractura, calciul si vitamina D nu inlocuiesc tratamentul medicamentos specific.
Activitatea fizica si prevenirea fracturilor
Activitatea fizica regulata reprezinta una dintre cele mai importante masuri de preventie.
Sunt recomandate mersul pe jos, exercitiile de forta cu rezistenta progresiva, adaptate varstei si capacitatii fizice, exercitiile de echilibru si cele pentru imbunatatirea posturii.
Antrenamentul muscular contribuie la mentinerea stabilitatii si la reducerea riscului de cadere.
La persoanele cu osteoporoza severa sau fracturi vertebrale, programul de exercitii trebuie individualizat in functie de riscul de fractura si de capacitatea functionala. Se recomanda evitarea miscarilor bruste, a flexiilor accentuate sau repetate ale coloanei si a exercitiilor cu risc mare de cadere. Obiectivul nu este doar mentinerea densitatii osoase, ci si pastrarea fortei musculare, a mobilitatii si a independentei functionale.
Semnele de alarma: Scaderea in inaltime, durerile de spate si fracturile de fragilitate
Printre semnele de alarma se numara scaderea in inaltime, aparitia unei cifoze dorsale accentuate, durerile de spate aparute brusc si fracturile produse in urma unor traumatisme minore, cum ar fi o cadere de la propria inaltime.
Fracturile vertebrale pot fi uneori asimptomatice, motiv pentru care evaluarea persoanelor cu factori de risc este foarte importanta. Pentru reducerea riscului de fracturi, medicul recomanda diagnosticarea si tratarea precoce a osteoporozei, mentinerea activitatii fizice, corectarea deficitelor nutritionale si prevenirea caderilor.
In locuinta, este utila indepartarea covoarelor instabile, asigurarea unei iluminari corespunzatoare si utilizarea incaltamintei adecvate. De asemenea, trebuie evaluate tulburarile de vedere si de echilibru, precum si eventualele medicamente care favorizeaza ameteala sau caderile.
Fractura de sold reprezinta una dintre cele mai grave complicatii ale osteoporozei, putand determina pierderea autonomiei si cresterea riscului de mortalitate.
Mesajul medicului: Preventia incepe inainte de prima fractura
Cu ocazia Zilei Mondiale a Osteoporozei, medicul endocrinolog atrage atentia asupra importantei depistarii precoce si a evaluarii persoanelor cu factori de risc.
“Osteoporoza nu trebuie privita ca o consecinta inevitabila a imbatranirii. Este o boala care poate fi depistata si tratata, iar complicatiile sale pot fi prevenite. Incurajam persoanele cu factori de risc, in special femeile aflate in postmenopauza si persoanele varstnice, sa solicite o evaluare medicala si sa nu astepte aparitia primei fracturi. Sanatatea oaselor inseamna mobilitate, independenta si calitate a vietii. Preventia incepe inainte de prima fractura.”.
Sursa: Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Sibiu
Etichete: osteoporoza, diagnostic osteoporoza, osteodensitometrie DXA, preventie fracturi, scju sibiu
Autor: Adriana Pavel
