N012F – DCI : LAMOTRIGINUM

    Forme farmaceutice: orale 

I. Indicaţii:

1. Epilepsia copilului, adolescentului şi adultului

    Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste 

    Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice. 

   – Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamotriginum este administrat ca terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în sindromul Lennox-Gastaut. 

    Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani 

   – Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. 

   – Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice. 

2. Tulburare bipolară – prevenirea recurenţelor la pacienţii cu predominenta episoadelor depresive cu vârsta peste 18 ani

II. Doze: 50-200 mg/zi

III. Criterii de includere: 

    Ghidul de practică medicală pentru specialitatea neurologie 

    Diagnostic ICD 10 

IV. Monitorizare:

    Toleranţă, eficacitate 

V. Evaluare: 1-2 luni

VI. Prescriptori:

1. Pentru epilepsie:

    Initiere: medicul din specialitatea neurologie sau neurologie pediatrică/neuropsihiatrie pediatrică iniţiază şi monitorizează tratamentul în funcţie de evoluţia pacientului. 

    Continuare: medicul din specialitatea neurologie sau neurologie pediatrică/neuropsihiatrie pediatrică sau medic de familie, care poate continua prescrierea pentru o perioadă de 3-6 luni, pe baza scrisorii medicale transmise de din specialitatea neurologie sau neurologie pediatrică/neuropsihiatrie pediatrică 

2. Pentru tulburarea bipolară:

    Iniţiere: medic în specialitatea psihiatrie 

    Continuare: medic în specialitatea psihiatrie sau medic de familie, care poate continua prescrierea pentru o perioadă de 3-6 luni, pe baza scrisorii medicale transmise de medicul în specialitatea psihiatrie.