N002F – DCI MILNACIPRANUM

Forme farmaceutice cu administrare orală

I. TULBURAREA DEPRESIVĂ RECURENTĂ este o psihoză afectivă caracterizată prin episoade depresive de
diferite intensităţi despărţite de intervale libere, cu evoluţie cronică pe toată durata vieţii.

II. Stadii: episoade depresive de intensitate diferită de la un episod la altul cu sau fără simptome
psihotice, cu risc suicidar sau cu stupor şi intervale libere în care remisiunea nu este totdeauna completă
putând menţine simptome cognitive sau chiar depresive de intensitate uşoară sau medie. Notăm
comorbiditatea frecventă cu anxietatea pe de o parte şi comorbiditatea somatică pe de altă parte, mai
ales că debutul afecţiunii şi evoluţia acesteia se poate extinde la vârsta a treia.

III. Criteriile de includere sunt cele din ICD-10.

IV. Tratamentul episodului depresiv durează cel puţin 6 luni şi se individualizează în funcţie de episod, de
intensitatea acestuia, de caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea
somatică existentă:
– Episodul depresiv uşor/mediu se tratează cu Milnacipramum doze: 50 – 100 mg/zi în
monoterapie sau în asociaţie cu anxiolitice şi corectori ai somnului, asigurându-se şi o stabilizare
afectivă cu lamotriginum sau acidum valproicum + săruri.
– Episodul depresiv sever implică risc suicidar, simptome psihotice sau stupor toate aceste
variante implică tratament în spital cu supraveghere atentă. Tratamentul de obicei este în
combinaţie: un antipsihotic atipic cu indicaţie în tratamentul depresiei şi Milnacipramum, putând
fi asociat şi un timostabilizator care să prevină recăderea depresivă (lamotriginum sau acidum
valproicum+ săruri).
– Intervalul dintre episoade (tratamentul pe termen lung) se tratează fie cu un timostabilizator sau
Milnacipramum în monoterapie, fie combinaţie timostabilizator şi Milnacipramum, fie
timostabilizator şi Milnacipramum alături de un antipsihotic atipic dacă starea evolutivă o
impune.
V. Monitorizarea tratamentului se face prin control lunar cu evaluarea simptomatologiei cu adaptarea
dozelor în funcţie de necesităţi şi monitorizarea somatică (examen obiectiv, controlul ponderal, controlul
TA, EKG, probe biochimice) în situaţiile de comorbiditate somatică.

VI. Schimbarea tratamentului (criterii de excludere) se face în funcţie de lipsa de răspuns terapeutic
când se recurge la schimbarea antidepresivului cu: Citalopramum, Duloxetinum, Escitalopramum,
Tianeptinum, Trazodonum, Venlafaxinum. Alte criterii de excludere sunt posibile efecte adverse şi de
complianţa terapeutică deficitară a pacientului. Psihiatrul alege schimbarea tratamentului în funcţie de
caracteristicile episodului, particularităţile pacientului şi comorbiditatea somatică asociată.

VII. Reluarea tratamentului se face ori de câte ori este nevoie, în caz de recădere.
ALTE INDICAŢII TERAPEUTICE: Episodul depresiv (F.32), Depresia din tulburarea afectivă bipolară,
Depresia din tulburarea schizo-afectivă, Episodul schizo-depresiv, Depresia asociată altor tulburări
psihotice, Depresia organică, Depresia din alcoolism.

VIII. Prescriptori: medicii psihiatri.