L02BX03 – DCI : ABIRATERONUM

I. Indicaţia terapeutică

1. tratamentul neoplasmului de prostata metastatic hormono-rezistent (rezistent la castrare), la pacienţi asimptomatici sau cu simptomatologie minima, după eşecul hormonoterapiei de prima linie (blocada completa – antiandrogeni + analogi GnRH) şi la care chimioterapia nu este încă indicata.
2. tratamentul neoplasmului de prostata metastatic hormono-rezistent (rezistent la castrare), la pacienti cu evolutia bolii oncologice in timpul sau dupa administrarea unui protocol de chimioterapie pe baza pe docetaxel.

II. Criterii de includere în tratament

   – adenocarcinom metastatic al prostatei, confirmat histopatologic; 

   – boală progresivă în timpul sau după finalizarea tratamentului hormonal (pentru indicaţia 1), respectiv în timpul sau după finalizarea tratamentului cu docetaxel (pentru indicaţia 2), definită astfel: 

1. criterii PCWG (Prostate Cancer Working Group): două creşteri consecutive ale valorii PSA şi/sau
2. boală progresivă evidentă imagistic la nivelul ţesutului moale sau osos, cu sau fără progresie pe baza creşterii PSA;

   – deprivare androgenică – testosteron seric de 50 ng per dl sau mai puţin (< /= 2.0 nmol per litru); 

   – funcţii medulară hemato-formatoare, hepatică şi renală adecvate 

   – în cazul administrării concomitente de bifosfonaţi, aceasta trebuie sa fie iniţiată cu cel puţin 4 săptămâni anterior; 

a. la pacienţii la care nu a fost încă administrata chimioterapia, statusul de performanţă ECOG trebuie sa fie egal cu 0 sau 1 (pentru indicaţia nr 1 a abirateronei).

b. pacienţi asimptomatici sau care prezintă puţine simptome (durerea asociată cu neoplasmul de prostată care corespunde unui scor < 4 pe scala durerii BPI – Brief Pain Inventory, adică durere mai intens resimţită în ultimele 24 de ore).

III. Criterii de excludere 

   – Afecţiuni cardio-vasculare semnificative: infarctul miocardic sau evenimentele trombotice arteriale în ultimele 6 luni, angina pectorală severă sau instabilă, sau insuficienţa cardiacă clasa III sau IV conform New York Heart Association (NYHA) sau cu valori ale fracţiei de ejecţie cardiacă scăzută semnificativ. 

   – valori ale transaminazelor mai mari de 2,5 ori limita superioară a valorilor normale (iar pentru pacienţii care prezintă determinări secundare hepatice, mai mari de 5 ori faţă de limita superioară a valorilor normale); 

   – insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă; 

   – hepatită virală activă sau simptomatică; 

   – hipertensiune arterială necontrolabilă; 

   – istoric de disfuncţie adrenală sau hipofizară; 

   – hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. 

IV. Tratament

    Doze 

   – Doza recomandată este de 1.000 mg ca doză unică zilnică (patru comprimate de 250 mg). 

   – Se asociază doze mici de prednison sau prednisolon – 10 mg pe zi. 

   – Castrarea medicală cu analogi LHRH trebuie continuată în timpul tratamentului cu abirateronum. 

   – NU se administrează cu alimente (prezenţa acestora creşte expunerea sistemică la abirateron). 

   – Se administrează la cel puţin două ore după masă şi nu trebuie consumate alimente cel puţin o oră după administrarea tratamentului. 

   – Comprimatele se înghit întregi, cu apă. 

   – doză omisă nu se reia, tratamentul continuă în ziua următoare, cu doza uzuală zilnică. 

   – Întreruperea corticoterapiei trebuie efectuată lent, scăzând doza progresiv: dacă tratamentul cu abirateronum este continuat după întreruperea administrării corticosteroizilor, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de exces de mineralocorticoizi 

   – În cazul unor situaţii de stres neobişnuit, poate fi indicată creşterea dozei de corticosteroizi înainte, în timpul şi după situaţia stresantă. 

V. Monitorizarea tratamentului:

    Înainte de iniţierea tratamentului: 

   – hemoleucogramă cu formulă leucocitară; 

   – transaminaze serice (GOT, GPT); 

   – alte analize de biochimie (creatinină; uree; glicemie; ionogramă serică – potasiu, sodiu, clor, calciu, magneziu; proteine serice; fosfatază alcalină etc.); 

   – PSA 

   – examen sumar de urină; 

   – evaluare cardiologică (inclusiv EKG şi ecocardiografie); 

   – evaluare imagistică (de exemplu: CT torace, abdomen şi pelvis, RMN, scintigrafie osoasă – dacă nu au fost efectuate în ultimele 3 luni) 

    Periodic: 

   – transaminazele serice, 

   – tensiunea arterială, 

   – potasemia serică (ionogramă serică)- 

   – evaluarea retenţiei hidrosaline (efect secundar de tip mineralocorticoid) 

   – glicemia serică- 

   – testosteron (doar pentru pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu analog LHRH care nu au fost castraţi chirurgical); 

   – PSA; 

   – evaluare imagistică (Ex CT torace, abdomen şi pelvis, RMN) 

   – scintigrafie osoasă 

   – evaluare clinică a funcţiei cardiace. 

VI. Criterii pentru întreruperea tratamentului cu Abirateronum

a) cel puţin 2 din cele 3 criterii de progresie:

    Progresie radiologică, pe baza examenului CT sau RMN sau a scintigrafiei osoase 

• apariţia a minimum 2 leziuni noi, osoase;
• progresia la nivelul ganglionilor limfatici/alte leziuni de părţi moi va fi în conformitate cu criteriile RECIST modificate pentru adenopatii – care trebuia să aibă minimum 15 mm în axul scurt pentru a putea fi considerată leziune-ţintă (măsurabilă); trebuie dovedită o creştere cu minimum 20% a sumei diametrelor scurte (dar nu în primele 12 săptămâni de la iniţierea tratamentului) sau apariţia unor leziuni noi;

    Progresie clinică (simptomatologie evidentă care atestă evoluţia bolii): fractură pe os patologic, creşterea intensităţii durerii (creşterea dozei de opioid sau obiectivarea printr-o scală numerică: VPI, BPI-SF etc.), compresiune medulară, necesitatea iradierii paleative sau a tratamentului chirurgical paleativ pentru metastaze osoase, necesitatea creşterii dozei de corticoterapie pentru combaterea efectelor toxice etc. 

    Progresia valorii PSA: creştere confirmată cu 25% faţă de valoarea iniţială a pacientului 

b) efecte secundare (toxice) nerecuperate (temporar/definitiv la latitudinea medicului curant):

   – reducerea funcţiei cardiace, semnificativă din punct de vedere clinic. 

   – creşterea trasaminazelor GPT sau GOT de ≥ 5 ori valoarea superioară a normalului 

   – dezvoltarea toxicităţii de Grad ≥3 inclusiv hipertensiune arterială, hipopotasemie, edeme şi alte toxicităţi de tip non-mineralocorticoid 

c) decizia medicului;

d) dorinţa pacientului de a întrerupe tratamentul

VII. Prescriptori: 

    Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.