L02BB04 – DCI ENZALUTAMIDUM

I. Indicaţii
1. tratamentul neoplasmului de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, la bărbaţi
adulţi cu simptomatologie absentă sau uşoară, după eşecul terapiei de deprivare
androgenică, la care chimioterapia nu este încă indicată din punct de vedere clinic.
2. tratamentul neoplasmului de prostată în stadiu metastatic rezistent la castrare, la bărbaţi
adulţi a căror boală a evoluat în timpul sau după administrarea unei terapii cu docetaxel.

II. Criterii de includere în tratament
– adenocarcinom metastatic al prostatei, confirmat histopatologic;
– boală în stadiu metastatic rezistentă la castrare la care chimioterapia nu este încă indicată
(pentru indicaţia 1), respectiv în timpul sau după finalizarea tratamentului cu docetaxel
(pentru indicaţia 2), definită astfel:
a. criterii PCWG (Prostate Cancer Working Group): două creşteri consecutive ale
valorii PSA şi/sau
b. boală progresivă evidenţiată imagistic la nivelul ţesuturilor moi, oase, viscere, cu
sau fără creştere a PSA (criteriile de evaluare a răspunsului în tumorile solide –
ResponseEvaluationCriteria in Solid Tumors – RECIST);
– deprivare androgenică – testosteron seric de 50 ng per dl sau mai puţin (</= 2.0 nmol per
litru);
– funcţie medulară hematogenă, hepatică şi renală adecvate
– după chimioterapie (indicaţia nr. 2), atât boala metastatică osoasă cât şi boala metastatică
viscerală
– pot fi incluşi pacienţi care au primit anterior cel puţin un regim de chimioterapie cu
docetaxelum:
a. la pacienţii la care nu a fost încă administrată chimioterapia, statusul de
performanţă ECOG trebuie să fie egal cu 0 sau 1 (pentru indicaţia nr. 1 a
enzalutamidei).
b. pacienţi asimptomatici sau care prezintă puţine simptome (durerea asociată cu
neoplasmul de prostată care corespunde unui scor < 4 pe scala durerii BPI –
BriefPainInventory, adică durere mai intens resimţită în ultimele 24 de ore).

III. Criterii de excludere
– afecţiuni cardiovasculare semnificative: diagnostic recent de infarct miocardic (în ultimele
6 luni) sau angină instabilă (în ultimele 3 luni), insuficienţă cardiacă clasa III sau IV
NYHA (clasificarea “New York Heart Association”) cu excepţia cazurilor în care fracţia
de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) este ≥ 45%, bradicardie, hipertensiune arterială
necontrolată, aritmii ventriculare semnificative clinic sau bloc AV (fără pacemaker
permanent).
– hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, inclusiv intoleranţă la
fructoză
– valori ale transaminazelor mai mari de 2,5 ori limita superioară a valorilor normale (iar
pentru pacienţii care prezintă determinări secundare hepatice, mai mari de 5 ori faţă de
limita superioară a valorilor normale);
– pacienţii cu simptomatologie moderată sau severă, alta decât cea definită mai sus la
criteriile de includere ca fiind simptomatologie minimă, nu au indicaţie de enzalutamidă
înaintea chimioterapiei
– metastaze cerebrale (netratate sau instabile clinic) sau meningită carcinomatoasă
progresivă;
– tratament cu antagonişti ai receptorilor de androgeni, inhibitor de 5α reductază, estrogen
sau chimioterapie timp de 4 săptămâni anterior începerii tratamentului cu enzalutamidă.

IV. Posologie
• Doza recomandată este 160 mg enzalutamidă ca doză unică administrată pe cale orală.
• Tratamentul se prescrie la fiecare 28 de zile.
• Castrarea medicală cu analogi LHRH trebuie continuată în timpul tratamentului cu
enzalutamidă
• Mod de administrare: enzalutamida este destinată administrării orale. Capsulele trebuie
înghiţite întregi cu apă şi se pot administra cu sau fără alimente.
• Dacă un pacient omite doza de enzalutamidă la ora obişnuită, doza prescrisă trebuie să fie
administrată cât se poate de repede. Dacă un pacient omite doza zilnică totală, tratamentul
trebuie reluat în ziua următoare cu doza zilnică obişnuită.

Utilizarea concomitentă cu medicamente care pot prelungi intervalul QT
Pacienţii cu antecedente de prelungire a intervalului QT sau care prezintă factori de risc pentru
prelungirea intervalului QT şi la pacienţi cărora li se administrează concomitent medicamente
care ar putea prelungi intervalul QT necesită atenţie şi monitorizare cardiologică.
Aceste medicamente, capabile să inducă torsada vârfurilor, sunt antiaritmicele clasa IA
(chinidină, disopiramidă) sau clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă,
moxifloxacin, antipsihotice.

Utilizarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP2C8
Dacă este posibil, trebuie evitată utilizarea concomitentă de inhibitori puternici ai CYP2C8. Dacă
trebuie administrat concomitent un inhibitor puternic al CYP2C8, doza de enzalutamidă trebuie
scăzută la 80 mg o dată pe zi. Dacă tratamentul concomitent cu inhibitor al CYP2C8 este
întrerupt, doza de enzalutamidă trebuie să fie cea utilizată înainte de iniţierea administrării
inhibitorului puternic al CYP2C8.

Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la persoanele vârstnice.

Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă
(Clasa A, B sau respectiv C conform clasificării Child-Pugh).
A fost observat un timp de înjumătăţire al medicamentului crescut la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă.

Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Se
recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau cu boală renală în stadiu
terminal.

Convulsii
Pacienţii cu antecedente de convulsii sau cu afecţiuni care puteau predispune la convulsii necesită
atenţie şi monitorizare neurologică.

Modificare doză datorită efectelor secundare
Dacă un pacient prezintă o toxicitate de Grad ≥ 3 sau o reacţie adversă intolerabilă, administrarea
trebuie întreruptă timp de o săptămână sau până când simptomele se ameliorează până la un Grad
≤ 2, apoi reluaţi tratamentul cu aceeaşi doză sau cu o doză scăzută (120 mg sau 80 mg) dacă este
justificat.

V. Monitorizarea tratamentului:
Înainte de iniţierea tratamentului:
– hemoleucogramă cu formulă leucocitară, valorile INR;
– transaminaze serice (GOT, GPT);
– alte analize de biochimie (creatinină; uree; glicemie; proteine serice; fosfatază alcalină
etc.);
– PSA;
– examen sumar de urină;
– evaluare cardiologică (inclusiv EKG şi ecocardiografie);
– evaluare imagistică (de exemplu: CT torace, abdomen şi pelvis, RMN, scintigrafie osoasă
– dacă nu au fost efectuate în ultimele 3 luni).

Periodic:
– hemoleucograma, transaminazele serice, glicemia serică;
– testosteron (doar pentru pacienţii aflaţi în tratament concomitent cu analog LHRH care nu
au fost castraţi chirurgical);
– PSA;
– evaluare imagistică (Ex CT torace, abdomen şi pelvis/RMN/scintigrafie), inclusiv
CT/RMN; cranian pentru depistarea sindromului encefalopatiei posterioare reversibile);
– evaluare clinică a funcţiei cardiace şi monitorizarea TA;

VI. Criterii pentru întreruperea tratamentului cu Enzalutamidă

a) cel puţin 2 din cele 3 criterii de progresie:

Progresie radiologică, pe baza examenului CT sau RMN sau a scintigrafiei osoase
• apariţia a minimum 2 leziuni noi, osoase;
• progresia la nivel visceral/ganglioni limfatici/alte leziuni de părţi moi va fi în
conformitate cu criteriile RECIST;

Progresie clinică (simptomatologie evidentă care atestă evoluţia bolii): fractură pe os patologic,
creşterea intensităţii durerii (creşterea dozei de opioid sau obiectivarea printr-o scală numerică:
VPI, BPI-SF etc.), compresiune medulară, necesitatea iradierii paleative sau a tratamentului
chirurgical paleativ pentru metastaze osoase, etc.

Progresia valorii PSA creştere confirmată cu 25% faţă de cea mai mică valoare a pacientului
înregistrată în cursul tratamentului actual (faţă de nadir)

b) efecte secundare (toxice) nerecuperate (temporar/definitiv, la latitudinea medicului
curant): anxietate, cefalee, tulburări de memorie, amnezie, tulburări de atenţie, sindromul
picioarelor neliniştite, hipertensiune arterială, xerodermie, prurit, fracturi, sindromul
encefalopatiei posterioare reversibile;

c) decizia medicului;

d) decizia pacientului;

VII. Prescriptori:
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului
se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie
desemnaţi.