L01XX24 – DCI PEGASPARGASUM

I. INDICAȚIE
Pegaspargasum este indicat ca o componenta a terapiei combinate antineoplazice în leucemia
limfoblastică acută (LAL) la copii și adolescenți de la naștere până la 18 ani și la pacienții adulți.
II. CRITERII DE INCLUDERE
– administrat în protocoale de chimioterapie combinată împreună cu alte medicamente
antineoplazice
– trebuie administrat doar în mediul spitalicesc, unde este disponibil un echipament de
resuscitare adecvat.
– diagnostic de leucemie limfoblastică acută (LAL)
– copii și adolescenți de la naștere până la 18 ani și la pacienții adulți.
III. CRITERII DE EXCLUDERE
– Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
– Insuficiență hepatică severă (bilirubină > 3 ori peste limita superioară a normalului
[LSN]; transaminaze > 10 ori LSN).
– Antecedente de tromboză severă în decursul unui tratament anterior cu L-asparaginază.
– Antecedente de pancreatită, inclusiv pancreatită asociată unui tratament anterior cu Lasparaginază,
– Antecedente de reacții hemoragice severe în decursul unui tratament anterior cu Lasparaginază.
IV. TRATAMENT ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Pegaspargasum trebuie prescris și administrat de către medici și/sau personal medical cu experiență în
utilizarea medicamentelor antineoplazice. Trebuie administrat doar în mediul spitalicesc, unde este
disponibil un echipament de resuscitare adecvat. Pacienții trebuie să fie monitorizați îndeaproape și
ținuți sub observație atentă pentru a identifica orice reacții adverse pe tot parcursul perioadei de
administrare.
Doze
pegaspargasum este, de obicei, administrat în protocoale de chimioterapie combinată împreună cu alți
agenți antineoplazici.
Copii și adolescenți și adulți ≤ 21 de ani
Doza recomandată la pacienții cu o suprafață corporală (SC) ≥ 0,6 m2 și cu vârsta ≤21 ani este de 2500 U
de pegaspargază (echivalent cu 3,3 ml Oncaspar)/m² suprafață corporală la interval de 14 zile.
Copii și adolescenții cu o suprafață corporală <0,6 m² trebuie să primească 82,5 U de pegaspargază
(echivalent cu 0,1 ml Oncaspar)/kg greutate corporală la interval de 14 zile.
Adulți>21 ani
Cu excepția cazului în care este prescris altfel, dozele recomandate la adulți cu vârsta >21 de ani sunt de
2000 U/m2 de pegaspargază (echivalentul a 2,67 ml Oncaspar)/m2 de suprafață corporală la interval de
14 zile.
Grupe speciale de populație
Insuficiență renală
Având în vedere că pegaspargaza este o proteină cu greutate moleculară mare, nu este excretată pe cale
renală, așadar nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică.
Vârstnici
Datele disponibile la pacienții cu vârsta peste 65 de ani sunt limitate.
Mod de administrare
Pegaspargasum(Oncaspar )poate fi administrat prin injecție intramusculară (IM) sau perfuzie
intravenoasă (IV).
În cazul administrării unor volume mai mici, calea de administrare preferată este intramusculară. Când
Pegaspargasum (Oncaspar) este administrat prin injectare intramusculară, volumul administrat într-un
singur loc nu trebuie să depășească 2 ml la copii și adolescenți și 3 ml la adulți. În cazul administrării unor
volume mai mari, doza trebuie împărțită și administrată în mai multe locuri.
Administrarea perfuzabilă intravenoasă de pegaspargasum ( Oncaspar) se face de obicei pe o perioadă
de 1 până la 2 ore în 100 ml de soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluție de
glucoză 5%.
Soluția diluată poate fi administrată într-o perfuzie aflată deja în curs de administrare, de clorură de
sodiu 9 mg/ml sau de glucoză 5%. Nu injectați alte medicamente prin aceeași linie intravenoasă, în
timpul administrării pegaspargasum (Oncaspar).
V. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI
Tratamentul poate fi monitorizat pe baza activității asparaginazei serice minime măsurate înainte de
următoarea administrare de pegaspargază. Dacă valoarea activității asparaginazei nu reușește să ajungă
la nivelul țintă, poate fi luată în considerare încercarea altui preparat cu asparaginază.
Se recomandă insistent ca de fiecare dată când unui pacient i se administrează pegaspargasum
(Oncaspar), denumirea și lotul medicamentului să fie înregistrate, pentru a crea legătura între pacient și
lotul de medicament.
Anticorpii anti-asparaginază
Apariția anticorpilor anti-asparaginază poate fi asociată cu valori scăzute ale activității asparaginazei
datorită potențialei activități de neutralizare a acestor anticorpi. În aceste cazuri, trebuie luată în
considerare încercarea unui alt preparat cu asparaginază.
Poate fi efectuată măsurarea nivelului activității asparaginazei în ser sau plasmă pentru a exclude o
reducere accelerată a activității asparaginazei.
Hipersensibilitate
În timpul terapiei pot apărea reacții de hipersensibilitate la pegaspargază, inclusiv reacții anafilactice cu
potențial letal și inclusiv la pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la preparate cu asparaginază derivată
din E. coli. Alte reacții de hipersensibilitate pot include angioedem, tumefierea buzelor, tumefierea
oculara, eritem, scăderea tensiunii arteriale, bronhospasm, dispnee, prurit și erupție cutanată.
Ca măsură de precauție de rutină, pacientul trebuie să fie monitorizat timp de o oră după administrare;
trebuie să fie disponibile echipamente de resuscitare și alte mijloace adecvate tratării anafilaxiei
(epinefrină, oxigen, steroizi cu administrare intravenoasă etc.). Tratamentul trebuie întrerupt la pacienții
cu reacții de hipersensibilitate severe. În funcție de severitatea simptomelor, poate fi indicată drept
contramăsură administrarea de antihistaminice, corticosteroizi și vasopresoare.
Efecte pancreatice
Pacienții trebuie informați despre semnele și simptomele pancreatitei care, dacă nu este tratată, poate
deveni letală.
Dacă se suspectează pancreatita, tratamentul cu Pegaspargasum (Oncaspar) trebuie întrerupt; dacă
pancreatita se confirmă, tratamentul nu trebuie reluat.
Determinarea valorilor amilazei serice și/sau a valorilor lipazemiei trebuie efectuată frecvent pentru a
identifica semnele precoce de inflamație a pancreasului. Deoarece, în cazul utilizării concomitente a
pegaspargasum cu prednison, poate să survină afectarea toleranței la glucoză, trebuie monitorizate
valorile glicemiei.
Coagulopatie
La pacienții tratați cu pegaspargază, pot apărea evenimente trombotice grave, inclusiv tromboza
sinusului sagital Tratamentul trebuie întrerupt la pacienții cu reacții trombotice severe.
La pacienții tratați cupegaspargază pot apărea un timp crescut de protrombină (PT), un timp crescut de
tromboplastină parțială (PTT) și hipofibrinogenemie. Parametrii de coagulare trebuie monitorizați la
momentul de referință și periodic în timpul tratamentului și ulterior acestuia, în special atunci când sunt
utilizate în același timp alte medicamente cu efect anticoagulant, precum acidul acetilsalicilic, și
antiinflamatoare nesteroidiene sau atunci când se administrează un regim de chimioterapie concomitent
ce include metotrexat, daunorubicină, corticosteroizi. Când se înregistrează un nivel foarte scăzut de
fibrinogen sau deficit de antitrombină III (ATIII), trebuie luată în considerare o terapie de substituție
adecvată.
Efecte hepatice
Terapia concomitentă cu pegaspargasum și medicamente hepatotoxice poate determina toxicitate
hepatică gravă.
Este necesară o atenție sporită atunci când pegaspargasum este administrat concomitent cu
medicamente hepatotoxice, în special în caz de insuficiență hepatică preexistentă. Pacienții trebuie
monitorizați pentru a identifica modificările parametrilor funcției hepatice.
Este posibil să existe un risc crescut de hepatotoxicitate la pacienți cu cromozom Philadelphia pozitiv
cărora li se administrează tratament cu inhibitori de tirozin kinază (de exemplu, imatinib) concomitent cu
terapia cu L-asparaginază. Acest aspect trebuie luat în considerare atunci când se ia în calcul utilizarea
pegaspargasum la aceste grupuri de pacienți.
Având în vedere riscul de hiperbilirubinemie, se recomandă monitorizarea valorilor bilirubinemiei la
momentul de referință și înainte de administrarea fiecărei doze.
Efecte asupra sistemului nervos central
Terapia combinată cu pegaspargasum poate determina toxicitate asupra sistemului nervos central. Au
fost raportate cazuri de encefalopatie (inclusiv sindrom de leucoencefalopatie posterioară reversibilă).
pegaspargasum poate provoca semne și simptome la nivelul sistemului nervos central, care se pot
manifesta ca somnolență, stare de confuzie, convulsii. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru
a observa aceste simptome, în special dacă pegaspargasum se utilizează concomitent cu medicamente
neurotoxice (cum ar fi vincristina și metotrexatul).
Mielosupresia
Pegaspargaza poate provoca mielosupresie, fie direct, fie indirect (prin modificarea efectelor
mielosupresoare ale altor substanțe active, cum sunt metotrexatul sau 6-mercaptopurina). De aceea,
utilizarea pegaspargasum poate crește riscul de infecții.
Scăderea numărului limfoblaștilor circulanți este adesea foarte pronunțată, iar în primele zile de
tratament se pot observa adesea niveluri normale sau prea mici de leucocite. Acest lucru poate fi asociat
cu o creștere pronunțată a nivelului de acid uric seric. Este posibil să apară nefropatia urică. Pentru
monitorizarea efectului terapeutic, trebuie monitorizate cu atenție hemograma din sânge periferic și
măduva osoasă a pacientului.
Hiperamonemie
Asparaginaza facilitează conversia rapidă a asparaginei și a glutaminei în acid aspartic și acid glutamic,
amoniacul fiind produsul secundar comun al acestor două reacții Administrarea intravenoasă de
asparaginază poate, așadar, să cauzeze creșterea abruptă a concentrațiilor de amoniac în sânge după
administrare.
Simptomele hiperamonemiei sunt, adesea, de natură tranzitorie și pot include: greață, vărsături, cefalee,
amețeală și erupție cutanată. În cazuri severe, în special la adulții mai în vârstă, poate să se dezvolte
encefalopatie cu sau fără insuficiență hepatică, cu potențial letal sau letală. Dacă există simptome de
hiperamonemie, concentrațiile de amoniac trebuie monitorizate îndeaproape.
Contracepție
În timpul tratamentului cu pegaspargasum și cel puțin 6 luni după întrerupere trebuie utilizate metode
contraceptive eficiente, altele decât contraceptive orale. Din moment ce nu poate fi exclusă o
interacțiune indirectă între contraceptivele orale și pegaspargază, utilizarea contraceptivelor orale nu
este considerată o metodă de contracepție acceptabilă.
Conținutul de sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică practic nu conține
sodiu.
Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Scăderea proteinelor serice din cauza tratamentului cu pegaspargază poate crește toxicitatea altor
medicamente care se leagă de proteine.
În plus, prin inhibarea sintezei proteice și a diviziunii celulare, pegaspargaza poate perturba mecanismul
de acțiune al altor substanțe care necesită diviziune celulară pentru a-și face efectul, ca de ex.,
metotrexatul.
Metotrexatul și citarabina pot interacționa diferit cu pegaspargasum: administrarea anterioară a
acestora poate spori sinergic acțiunea pegaspargazei. Dacă aceste substanțe sunt administrate ulterior,
efectul pegaspargazei poate fi redus antagonic.
Pegaspargaza poate interfera cu metabolizarea și clearance-ul altor medicamente, pe baza efectelor sale
asupra sintezei proteinelor și funcției hepatice, precum și ca urmare a utilizării sale concomitente cu alte
chimioterapice despre care se cunoaște că interacționează cu enzimele CYP.
Utilizarea pegaspargazei poate determina o fluctuație a factorilor de coagulare. Acest lucru poate
promova tendința de sângerare și/sau tromboză. Prin urmare, este necesară atenție la administrarea
concomitentă a unor anticoagulanți precum cumarină, dipiridamol, acid acetilsalicilic sau medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene sau atunci când se administrează un regim de chimioterapie concomitent
ce include metotrexat, daunorubicină, corticosteroizi.
Când se administrează în același timp glucocorticoizi (de ex. prednison) și pegaspargază, modificările la
nivelul parametrilor coagulării (de ex., scădere a fibrinogenului și deficit de antitrombină III, ATIII) pot fi
pronunțate.
Tratamentul imediat anterior sau simultan cu vincristină poate spori toxicitatea pegaspargazei.
Administrarea înainte de vincristină poate crește neurotoxicitatea vincristinei. Prin urmare, vincristina
trebuie administrată cu cel puțin 12 ore înainte de administrarea pegaspargazei în scopul de a minimiza
toxicitatea.
Nu poate fi exclusă o interacțiune indirectă între pegaspargază și contraceptivele orale, din cauza
hepatotoxicității pegaspargazei care poate afecta clearence-ul hepatic al contraceptivelor orale. Prin
urmare, administrarea concomitentă cu contraceptive orale nu este recomandată. Pentru femeile aflate
în perioada fertilă trebuie utilizată o altă metodă de contracepție.
Vaccinarea simultană cu virusuri vii poate crește riscul de infecții grave ce pot fi atribuite activității
imunosupresoare a pegaspargazei, prezenței afecțiunii de fond și a chimioterapiei combinate. Așadar,
vaccinarea cu virusuri vii nu trebuie făcută mai devreme de 3 luni după încheierea întregului tratament
antileucemic.
VI. PRESCRIPTORI: medici cu specialitatea hematologie, oncohematologie pediatrica.