L01XE39 DCI MIDOSTAURINUM

05/08/2020

L01XE39 DCI MIDOSTAURINUM

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/l01xe39-dci-midostaurinum-2/

DCI MIDOSTAURINUM
A. Leucemie Acută Mieloida (LAM) cu mutație FLT3
I. DEFINIŢIA AFECŢIUNII:
• leucemie acută mieloida (LAM) cu mutație FLT3
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 162 (conform clasificării
internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
II. CRITERII DE INCLUDERE:
• Pacienții adulți nou diagnosticați cu leucemie acută mieloida (LAM), cu mutație
FLT3 în asociere cu chimioterapia standard de inducție cu daunorubicină/ antracicline și
citarabină și de consolidare cu doză mare de citarabină, iar la pacienții cu răspuns
complet, ca tratament de întreținere cu midostaurin în monoterapie; Înainte de
administrarea midostaurin, pentru pacienții cu LAM trebuie să se obțină o confirmare a
mutației FLT3 (duplicare tandem internă [ITD] sau în domeniul tirozin kinazei [TKD])
III. CONTRAINDICATII:
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
• Trebuie avută în vedere administrarea concomitentă de medicamente care nu
inhibă puternic activitatea CYP3A4. În cazul în care nu există alternative terapeutice
satisfăcătoare, pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru a se dipista apariția
toxicităților legate de midostaurin
• Sarcina și alăptarea
IV. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
Tratamentul cu midostaurin trebuie inițiat de către un medic cu experiență în utilizarea
terapiilor antineoplazice.
Doze
Midostaurin trebuie administrat, pe cale orală, de două ori pe zi, la interval de
aproximativ 12 ore. Capsulele trebuie administrate împreună cu alimente, înghițite
întregi, cu un pahar cu apă; nu trebuie deschise, sfărâmate sau mestecate pentru a se
asigura administrarea dozei adecvate și a se evita gustul neplăcut al conținutului
capsulei.
Trebuie administrate antiemetice în scop profilactic, în conformitate cu practica medicală
locală și în funcție de tolerabilitatea pacientului.
LAM
Doza recomandată este 50 mg de două ori pe zi, cu administrare pe cale orală.
Midostaurin se administrează în zilele 8-21 ale ciclurilor de chimioterapie de inducție și
consolidare, iar ulterior, la pacienții cu răspuns complet, în fiecare zi, ca monoterapie în
tratamentul de întreținere, timp de până la 12 cicluri a câte 28 zile . La pacienții cu
transplant de celule stem hematopoietice (TCS), administrarea de Midostaurin trebuie
întreruptă cu 48 ore înainte de schema de condiționare pentru TCS.
Modificările dozei în LAM
Recomandările privind modificarea dozelor la pacienții cu LAM sunt prezentate în
Tabelul 1.
Tabelul 1
Recomandări privind întreruperea administrării dozei, reducerea dozei și oprirea
definitivă a administrării dozelor de Midostaurin la pacienți cu LAM

V. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI SI PRECAUTII:
• Numărul de leucocite trebuie monitorizat în mod regulat, mai ales la inițierea
tratamentului.
• Orice infecție gravă activă trebuie să fie controlată înainte de inițierea tratamentului
cu Midostaurin în monoterapie. Pacienții trebuie monitorizați pentru a se identifica
semnele și simptomele infecțiilor, inclusiv orice infecții asociate dispozitivelor și, dacă
se stabilește un diagnostic de infecție, trebuie instituit promp tratament adecvat,
inclusiv, dacă este necesar, oprirea definitivă a administrării Midostaurin.
• În cazul pacienților cu risc cardiac, Midostaurin trebuie utilizat cu precauție iar aceștia
trebuie monitorizați îndeaproape prin evaluarea FEVS, când este clinic indicat (la
momentul inițial și în timpul tratamentului).
• Trebuie avute în vedere evaluări ale intervalului QT prin intermediul EKG dacă
Midostaurin este administrat concomitent cu medicamente care pot prelungi intervalul
QT.
• Pacienții trebuie monitorizați pentru a se identifica simptomele pulmonare care indică
boala pulmonara interstitiala (BPI) sau pneumonită și tratamentul cu Midostaurin
Interval QTc > 500 msec Se întrerupe definitiv sau temporar administrarea
pentru restul ciclului. Dacă intervalul QTc ajunge la
≤470 msec înaintea ciclului următor, se reia
administrarea de Midostaurin la doza iniţială. Dacă
modificările intervalulului QTc nu se ameliorează la
timp pentru a începe ciclul următor, nu se
administrează Midostaurin în timpul ciclului
respectiv. Administrarea Midostaurin poate fi
întreruptă oricâte cicluri este necesar, până când
modificările intervalulului QTc se ameliorează.
Numai întreţinere Neutropenie de grad 4 (NAN
<0,5 x 109/l)
Se întrerupe administrarea până când NAN are
valori ≥1,0 x 109/l, apoi se reîncepe administrarea la
o doză de 50 mg de două ori pe zi.
Dacă neutropenia (NAN <1,0 x 109/l) persistă
>2 săptămâni și se suspectează că ar fi asociată cu
Midostaurin, se oprește definitiv administrarea
acestuia.
Toxicitate persistentă de
grad 1/2
Toxicitatea persistentă de grad 1 sau 2 pe care
pacienţii o consideră inacceptabilă poate determina
o întrerupere de 28 zile.
NAN: Număr absolut de neutrofile
trebuie oprit definitiv la pacienții care prezintă simptome pulmonare care indică BPI
sau pneumonită de grad ≥3 (NCI CTCAE).
• Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să facă un test de sarcină cu 7 zile înainte de
începerea tratamentului cu midostaurin și să utilizeze metode contraceptive eficace în
timpul tratamentului și timp de minimum 4 luni de la întreruperea tratamentului.
Femeile care utilizează contraceptive hormonale trebuie să folosească în plus o
metodă de contracepție de tip barieră.
• Din cauza posibilelor reacții adverse grave la sugarii alăptați, cauzate de midostaurin,
femeile trebuie să întrerupă definitiv alăptarea în timpul tratamentului și timp de
minimum 4 luni de la întreruperea tratamentului
• Precautii si monitorizare atenta la pacienții cu insuficiență hepatică severă ,
insuficiență renală severă sau boală renală în stadiu terminal.
VI. PRESCRIPTORI:
Iniţierea și continuarea tratamentului se face de către medicii din specialitatea
hematologie.”
B. Mastocitoza sistemică
l. Indicaţia terapeutică: Mastocitoza Sistemica (MS)
Exclusiv in scopul identificarii si raportarii pacientilor efectiv tratati pe aceasta indicatie,
indiferent de criteriile de includere in tratament, se codifică la prescriere prin codul 166
(conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de
boală).
Diagnosticul mastocitozei sistemice
Criteriul major de diagnostic pentru mastocitoza sistemică:
Infiltrate multifocale dense de mastocite în măduva osoasă și/sau în alte organe
extracutanate (> 15 mastocite în agregat).
Criteriile minore de diagnostic pentru mastocitoza sistemică:
• Peste 25% dintre mastocite în măduva osoasă au anomalii morfologice de tip I
sau II sau sunt fuziforme în alte organe extracutanate ;
• Mutaţii activatoare ale c-kit (D816 sau altele) la nivelul mastocitelor din măduva
osoasă sau din alte ţesuturi;
• Mastocite în sânge, măduva osoasă sau în alte organe extracutanate ce exprimă
aberant CD25 și/sau CD2;*
• Cantitate totală de triptază din ser > 20 ng/ml persistentă (fără aplicabilitate la
pacienţii cu o boală hematologică mieloidă asociată).
Se consideră mastocitoza ca sistemică dacă se îndeplineste 1 criteriu major şi 1
criteriu minor, sau 3 criterii minore.
CRITERII DE SEVERITATE ÎN MASTOCITOZE, clasificate ca semne “B” şi “C”.
Semne “B”: apreciază nivelul crescut de încarcătură cu mastocite și expansiunea
neoplazică în linii multiple hematopoietice fără evidențierea leziunilor de organ.
1. biopsie de măduvă osoasă cu > 30% infiltrare de mastocite (focal, agregate dense)
prin histologie (și / sau > 1% prin citometrie în flux) și nivelul seric al triptazei > 200
μg /l
2. semne discrete de dismielopoieză în celule de linie non-mastocitară fără citopenie
semnificativă, și criterii OMS insuficiente pentru diagnostic de sindrom
mielodisplazic (SMD) sau neoplazie mieloproliferativă (NMP)
3. organomegalie (hepatomegalie, splenomegalie și / sau limfadenopatie > 2 cm pe CT
sau ecografie) fără insuficiență de organe.
Semne “C”:
Apreciează insuficiența de organe din cauza infiltrării cu mastocite (confirmată prin
biopsie dacă este posibil).
1. citopenie (neutrofile <1,0 · 109 / l, hemoglobină <10 g/dl și / sau trombocite <100 ·
109/l), datorită disfuncției medulare, fără alte celule hematopoietice non-mastocitare
cu semne de malignitate
2. hepatomegalie cu insuficiență hepatică și/sau ascită și/sau hipertensiune portală
3. splenomegalie – splină palpabilă cu hipersplenism
4. malabsorbţie cu hipoalbuminemie și pierdere în greutate
5. leziuni osteolitice semnificative și/sau fracturi patologice asociate cu infiltrare locală
cu mastocite
ll. Criterii de includere în tratament
Midostaurin se administreaza in monoterapie la pacientii adulti cu:
– Mastocitoza sistemica agresiva (MSA),
– mastocitoza sistemica cu neoplazie hematologica asociata(MS-NHA)
– leucemie cu mastocite (LCM)
MS-NHA= MS cu semne displazice sau proliferative in tesutul hematopoietic
MSA= MS cu cel putin 1 semn C
LCM= peste 20% mastocite maligne in maduva osoasa
lll. Contraindicatii
– Hipersensibilitate la medicament sau oricare dintre excipienti
– Administrarea concomitentă a inductorilor potenți ai CYP3A4, de exemplu,
rifampicină, sunătoare (Hypericum perforatum), carbamazepină, enzalutamid,
fenitoină
lV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):
Tratamentul cu midostaurin trebuie initiat de către un medic cu experiență în
gestionarea pacienților cu afecțiuni hematologice.
Doze
Administrare orala, doza este de 100 mg la 12 ore, odata cu ingestia de alimente.
Se pot administra antiemetice in conformitate cu recomandarile medicului curant.
Tratamentul se continua atata timp cat exista beneficiu clinic, sau pana la aparitia
toxicitatii inacceptabile.
Doze omise
Dacă se omite o doză, pacientul trebuie să ia doza următoare la ora programată.
Dacă apar vărsăturile, pacientul nu trebuie să ia o doză suplimentară de midostaurin, ci
trebuie să ia următoarea doză programată.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici (≥65 ani)
Nu este necesară ajustarea schemei terapeutice la pacienții cu vârsta peste 65 ani.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la
moderată. Experiența clinică la pacienții cu insuficiență renală severă este limitată și nu
sunt disponibile date la pacienții cu boală renală în stadiu terminal.
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la
moderată (clasă Child-Pugh A sau B). Nu au fost efectuate studii la pacienții cu
insuficiență hepatică severă (clasă Child-Pugh C).
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea midostaurin la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au
fost stabilite, si nu se poate face nicio recomandare privind dozele.
Recomandări privind întreruperea administrării dozei, reducerea dozei și oprirea
definitivă a administrării dozelor de Midostaurin la pacienți cu MSA, MS-NHA sau
LCM

V. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Neutropenie și infecții
Numărul de limfocite trebuie monitorizat în mod regulat, mai ales la inițierea
tratamentului. La pacienții care dezvoltă neutropenie severă inexplicabilă, tratamentul cu
midostaurin trebuie întrerupt sau oprit definitiv la pacienții care dezvoltă neutropenie
severă recidivantă sau prelungită, care este suspectată a fi asociată cu administrarea
Orice infecție gravă activă trebuie să fie controlată înainte de inițierea tratamentului
Pacienții trebuie monitorizați pentru a se identifica semnele și simptomele infecțiilor,
inclusiv orice infecții asociate dispozitivelor și, dacă se stabilește un diagnostic de
infecție, trebuie instituit prompt tratament adecvat, inclusiv, dacă este necesar, oprirea
definitivă a administrării midostaurinului.
Disfuncție cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă simptomatică au fost excluși din studiile
clinice. În cazul pacienților cu risc, midostaurin trebuie utilizat cu precauție, iar aceștia
trebuie monitorizați îndeaproape prin evaluarea FEVS, când este clinic indicat (la
momentul inițial și în timpul tratamentului). La pacienții care prezintă risc de prelungire a
intervalului QTc (de exemplu, din cauza administrării concomitente a altor medicamente
și/sau tulburări electrolitice) trebuie luate măsuri de precauţie. Trebuie avute în vedere
evaluări ale intervalului QT prin intermediul EKG dacă midostaurin este administrat
concomitent cu medicamente care pot prelungi intervalul QT.
Toxicitate pulmonară
Pacienții trebuie monitorizați pentru a se identifica simptomele pulmonare care indică
BPI sau pneumonită și tratamentul cu midostaurin trebuie oprit definitiv la pacienții care
prezintă simptome pulmonare care indică BPI sau pneumonită de grad ≥3 (NCI
CTCAE).
Toxicitate embriofetală și alăptare
Femeile gravide trebuie informate cu privire la riscul posibil pentru făt; femeile aflate la
vârsta fertilă trebuie sfătuite să facă un test de sarcină cu 7 zile înainte de începerea
tratamentului și să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp
de minimum 4 luni de la întreruperea tratamentului. Femeile care utilizează
contraceptive hormonale trebuie să folosească în plus o metodă de contracepție de tip
barieră. Din cauza posibilelor reacții adverse grave la sugarii alăptați, femeile trebuie să
întrerupă definitiv alăptarea în timpul tratamentului și timp de minimum 4 luni de la
întreruperea tratamentului.
Insuficiență hepatică severă
Trebuie luate măsuri de precauție când se are în vedere administrarea midostaurin la
pacienții cu insuficiență hepatică severă. Pacienții trebuie monitorizați cu atenție, pentru
a se identifica apariția toxicității.
Insuficiență renală severă
Trebuie luate măsuri de precauție când se are în vedere administrarea midostaurin la
pacienții cu insuficiență renală severă sau boală renală în stadiu terminal. Pacienții
trebuie monitorizați cu atenție pentru a se identifica apariția toxicității.
Interacțiuni
Trebuie luate măsuri de precauție când se prescrie administrarea de midostaurin
concomitent cu medicamente care sunt inhibitori potenți ai CYP3A4, cum sunt
următoarele și nu numai: antifungice (de exemplu, ketoconazol), anumite antivirale (de
exemplu, ritonavir), antibiotice macrolide (de exemplu, claritromicină) și nefazodon, dat
fiind că acestea cresc concentrațiile plasmatice ale midostaurin, mai ales când se re(ia)
tratamentul cu midostaurin. Trebuie avută în vedere administrarea concomitentă de
medicamente care nu inhibă puternic activitatea CYP3A4. În cazul în care nu există
alternative terapeutice satisfăcătoare, pacienții trebuie monitorizați cu atenție pentru a se
depista apariția toxicităților legate de midostaurin.
Excipienți
Medicamentul conține hidroxistearat de macrogolglicerol, care poate determina apariția
disconfortului stomacal și diareei.
O doză de 100 mg de medicament conține aproximativ 14 vol. % etanol, care
corespunde cu 333 mg alcool. Acesta este echivalentul a 8,4 ml de bere sau 3,5 ml de
vin. Alcoolul poate fi nociv la pacienții cu probleme legate de consumul de alcool,
epilepsie sau probleme hepatice sau în timpul sarcinii sau alăptării.
Vl. Criterii pentru întreruperea tratamentului cu Midostaurin: lipsa de răspuns,
apariția unor toxicități inacceptabile sau intoleranță.
Pentru lipsa de răspuns recomandăm criteriile de răspuns IWG-MRT-ECNM:
– pierderea răspunsului – pierderea răspunsului complet (RC), răspuns parțial
(RP), îmbunătățire clinică (ÎC) timp de peste 8 săptămâni.
– RC toate cele 4 criterii cel puțin 12 săptămâni:
o lipsa agregatelor de mastocite maligne în măduva osoasă sau alt organ
extracutanat
o triptaza serică < 20 ng/ml
o remisiune hematologică periferică cu neutrofile > 1 x 109/l, cu formula
leucocitară normală, Hb > 11 g/dl, trombocite > 100 x 109/l
o hepatosplenomegalie sau alte leziuni de organ complet remise
demonstrate prin biopsie
– RP toate cele 3 criterii cel puțin 12 săptămâni în absența RC și progresiei de
boală (PB):
o Reducerea cu > 50% a infiltrării neoplazice cu mastocite în maduva
osoasă si/sau alt organ extracutanat demonstrată prin biopsie
o Reducerea nivelului triptazei serice cu > 50% (dacă înainte de tratament
depășește 40 ng/ml)
o Rezoluția a cel puțin unei leziuni de organ demonstrate bioptic (semn C)
– ÎC cu durata de răspuns cel puțin 12 săptămâni:
o Necesită cel puțin un criteriu de răspuns nonhematologic sau/și
hematologic în absența RC/RP sau PB.
Vll. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii din specialitatea hematologie
medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog.”

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

INSP: Actualizarea definitiilor de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (Covid-19)

Cate paturi ATI pentru copiii cu Covid-19 sunt disponibile in Romania

Raport: Tarile bogate ale lumii au pre-achizitionat jumatate din totalul vaccinurilor anti-Covid

COPAC: Pacientii cronici nu au devenit singuri mai vulnerabili, ci sistemul de sanatate i-a vulnerabilizat

O companie din Coreea de Sud vrea sa testeze in Romania un tratament impotriva Covid-19