L01XE11 – DCI : PAZOPANIB

15/02/2016

  A. Indicaţia – Sarcoame de parţi moi

  I. Criterii de iniţiere a tratamentului:

    Tratamentul pacienţilor adulţi cu subtipuri selectate de sarcom de ţesuturi moi, aflat în stadiu avansat cărora li s-a administrat anterior chimioterapie pentru boala metastatică sau la care boala a progresat în decurs de 12 luni după terapia (neo) adjuvantă. 

    Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 123 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală. 

  II. Criterii de includere:

a)Vârstă > 18 ani

b)ECOG 0-1

c)Absenţa metastazelor cerebrale

d)Hemoglobină ≥ 9 g/dl

e) Număr absolut neutrofile ≥ 1.500/mm3

f) Număr de trombocite ≥ 100.000 /mm3

g)Bilirubina ≤ 1,5 x limita superioară a valorilor normale (LSVN)

h)AST şi ALT ≤ 2,5 x LSVN

i)Clearance creatinină ≥ 30 ml/min sau concentraţia plasmatică a creatininei ≤ 1,5 mg/dl

j)Valori normale ale TA (< 150/90 mmHg)

k)Interval QTc normal (< 480 ms)

l) FEvs normală.

   III. Criterii de excludere: 

a)Liposarcom (toate subtipurile), toate rabdomiosarcoamele care nu au fost alveolare sau pleomorfe, condrosarcom, osteosarcom, tumori Ewing/tumori periferice neuroectodermale primitive (PNET), tumoră stromală gastro-intestinală (GIST), protuberanţe dermatofibrosarcomatoase (dermatofibrosarcoma protuberans), sarcom miofibrobastic inflamator, mezoteliom malign şi tumori mixte mezodermale ale uterului

b)Infarct miocardic acut, AVC, TEP, TVP, by-pass coronarian, montare stent coronarian în ultimele 6 luni

c)ICC clasa III-IV NYHA

d)Tulburări gastrointestinale severe

e)Tratamente anterioare cu inhibitori angiogenici, sau agenţi anti-VEGF

f)Sarcină

  IV. Criterii de reducere a dozei:

a)TA crescută (întrerupere şi reluare tratament cu o doză scăzută de pazopanib)

b)Criză hipertensivă sau persistenţa HTA în pofida tratamentului antihipertensiv şi scăderii dozei de pazopanib, impune întreruperea definitivă a tratamentului

c)Apariţia sindromului encefalopatiei posterioare reversibile/ sindromul leucoencefalopatiei posterioare reversibile

d)Apariţia pneumonitei interstiţiale

e)Apariţia ICC

f)Apariţia QTc prelungit

g)Creşterea bilirubinei peste LSVN şi/sau FAL peste 2,5 x LSVN

    Reducerea dozei se va face conform schemei de mai jos: 

Valori ale testelor hepatice

Modificarea dozei

Creşterea valorilor serice ale transaminazelor între 3 şi 8 x LSN

Se continuă tratamentul cu pazopanib cu condiţia monitorizării săptămânale a funcţiei hepatice, până când transaminazele revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale.

Creşterea valorilor serice ale transaminazelor > 8 LSN

Se întrerupe tratamentul cu pazopanib până când transaminazele revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale. Dacă se consideră că beneficiul potenţial al reiniţierii tratamentului cu pazopanib depăşeşte riscul de hepatotoxicitate, atunci se va relua administrarea pazopanib în doză mai mică (400 mg zilnic) cu evaluarea săptămânală a testelor hepatice plasmatice, timp de 8 săptămâni. După reluarea administrării pazopanib, dacă reapar creşteri ale valorilor plasmatice ale transaminazelor > 3 x LSN, tratamentul cu pazopanib trebuie întrerupt definitiv.

Creşterea valorilor serice ale transaminazelor > 3 x LSN concomitent cu creşterea bilirubinemiei > 2 x LSN

Se întrerupe definitiv tratamentul cu pazopanib. Pacienţii trebuie monitorizaţi până când revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale. Pazopanib este un inhibitor al UGT1A1. La pacienţi cu sindrom Gilbert poate să apară hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată) uşoară. În cazul pacienţilor care prezintă doar o hiperbilirubinemie indirectă uşoară, sindrom Gilbert diagnosticat sau suspectat, şi creştere a ALT > 3 x LSN, trebuie urmate recomandările prezentate în cazul creşterilor izolate ale ALT.

 

  V. Durata tratamentului: până la progresia bolii sau apariţia toxicităţilor ce depăşesc beneficiul terapeutic;

  VI. Forma de administrare:

    Doza: 800 mg /zi p.o. 

    Pazopanib trebuie administrat fără alimente, cu cel puţin o oră înainte de masă sau la cel puţin două ore după masă. Comprimatele filmate de pazopanib trebuie înghiţite întregi, cu apă, şi nu trebuie sfărâmate sau mestecate. 

   VII. Monitorizare: se va monitoriza imagistic, precum şi toxicitatea hepatică (AST, ALT, bilirubină), TA şi EKG (interval QTc) 

   VIII. Prescriptori: 

    Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi. 

 

  B. Indicaţia – Carcinomul renal

  I. Criterii de iniţiere a tratamentului – Pazopanib este indicat la adulţi ca primă linie de tratament în carcinomul renal în stadiu avansat şi la pacienţii la care s-a administrat anterior terapie cu citokine pentru boala în stadiu avansat.

    Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 137 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală). 

  II. Stadializarea Carcinomului cu celule renale – stadiul IV (avansat/ metastatic) conform clasificării TNM

  III. Criterii de includere:

  1. diagnostic de carcinom cu celule renale clare
  2. pacienţi care nu au primit tratament sistemic anterior pentru stadiul avansat
  3. vârstă > 18 ani
  4. probe biologice care să permită administrarea medicamentului în condiţii de siguranţă:

i. probe hepatice: bilirubina totală ≤ 1,5 x LSN, AST sau ALT ≤ 2 x LSN;

ii. probe renale: ClCr ≥ 230 mL/min, proteine urinare=0, urme, sau +1 la analiza urinară efectuată pe dipstick, sau < 1,0 g la analiza proteinuriei pe 24h;

iii. probe hematologice: număr absolut neutrofile ≥ 1 x 109/L, hemoglobina ≥ 9 g/dL (5,6 mmol/L), număr de trombocite ≥ 75 x 109/L 

e. valori normale ale TA (TA sistolică < 140mmHg, TA distolică < 90 mmHg).

 IV. Criterii de excludere:

  1. metastaze cerebrale necontrolate neurologic
  2. infarct miocardic acut, angină instabilă, AVC, AIT, TEP, TVP, by-pass coronarian, montare stent coronarian, în ultimele 6 luni
  3. insuficienţă cardiacă clasa III sau IV NYHA
  4. hemoragie gastro-intestinală semnificativă, hemoragie cerebrală, hemoptizie în ultimele 6 luni
  5. ulcer peptic activ, boală inflamatorie intestinală, colită ulcerativă sau alte afecţiuni cu risc crescut de perforaţie, fistulă abdominală, perforaţie gastro- intestinală sau abces intra-abdominal, în urmă cu o lună
  6. diateze hemoragice, coagulopatii
  7. plăgi dehiscente
  8. fracturi, ulcere, leziuni nevindecate
  9. tratamente anterioare cu agenţi anti-VEGF (bevacizumab, sunitinib, sorafenib)
  10. sarcină

    Atenţionări: 

  1. Pazopanib trebuie administrat cu prudenţă pacienţilor:
  • care au risc crescut pentru evenimente trombotice sau care au avut antecedente de evenimente trombotice,
  • cu risc de hemoragie semnificativ crescut,
  • cu risc de perforaţii sau fistule gastro-intestinale,
  • cu interval QT prelungit preexistent,
  • care utilizează antiaritmice sau alte medicamente care pot prelungi intervalul QT,
  • cu boală cardiacă relevantă, preexistentă.
  1. Tratamentul cu pazopanib trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea unei intervenţii chirurgicale planificate. Decizia de reluare a tratamentului cu pazopanib după intervenţia chirurgicală se va baza pe evaluarea clinică a vindecării corespunzătoare a leziunilor.
  2. Pacienţii cu hipotiroidism trebuie trataţi conform practicilor medicale standard, înainte de instituirea tratamentului cu pazopanib.
  3. Sucul de grapefruit trebuie evitat în timpul tratamentului cu pazopanib.

    Pacienţii pediatrici: Siguranţa şi eficacitatea pazopanibului la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani nu au fost încă stabilite. 

    Contraindicaţii: Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi 

V. Tratament

VI. Doza recomandată şi mod de administrare: Doza recomandată pentru adulţi este de 800 mg zilnic. 

    Pacienţii vârstnici: Există date limitate privind utilizarea pazopanib la pacienţi cu vârsta de peste 65 de ani. 

    Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance al creatininei peste 30 ml/min. Pentru pacienţii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min, nu există experienţă privind utilizarea pazopanib. 

    Insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (definită ca o creştere a bilirubinei > 1,5 până la 3 x limita superioară a valorilor normale, independent de valorile ALT) se recomandă o doză redusă de pazopanib, de 200 mg o dată pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (definită ca valoarea bilirubinei totale > 3 x LSN indiferent de valoarea ALT) nu se recomandă administrarea de pazopanib. 

    Ajustări ale dozei: se fac progresiv, cu reduceri de câte 200 mg în funcţie de tolerabilitatea individuală, pentru a controla reacţiile adverse. 

 VII. Criterii de reducere a dozei/întrerupere definitivă a tratamentului: 

  1. TA crescută (întrerupere şi reluare tratament cu o doză scăzută de pazopanib);
  2. criză hipertensivă sau persistenţa HTA în pofida tratamentului antihipertensiv şi scăderii dozei de pazopanib, impune întreruperea definitivă a tratamentului;
  3. apariţia sindromului encefalopatiei posterioare reversibile/sindromul leucoencefalopatiei posterioare reversibile – impune întreruperea definitivă a tratamentului;
  4. apariţia bolii pulmonare interstiţiale sau a pneumonitei impune întreruperea administrării pazopanibului;
  5. apariţia ICC- impun întreruperea terapiei;
  6. scăderea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng impune reducerea dozei sau întreruperea definitivă a tratamentului;
  7. prelungirea intervalului QTc impune reducerea dozei sau întreruperea definitivă a tratamentului;
  8. apariţia IMA, AVC sau AIT impun oprirea terapiei;
  9. apariţia perforaţiilor sau fistulelor gastro-intestinale impun întreruperea definitivă a tratamentului;
  10. apariţia evenimentelor trombotice venoase impun oprirea terapiei;
  11. apariţia evenimetelor hemoragice impun întreruperea definitivă a tratamentului;
  12. microangiopatia trombotică – impune întreruperea definitivă a tratamentului;
  13. apariţia sindromului nefrotic impune oprirea terapiei;
  14. creşterea bilirubinei peste creştere a bilirubinei > 1,5 până la 3 x limita superioară a valorilor normale, independent de valorile ALT, impune reducerea dozei de pazopanib
  15. creşterea bilirubinei totale > 3 x limita superioară a valorilor normale, indiferent de valoarea ALT, impune oprirea tratatamentului;
  16. In cazul hepatotoxicităţii induse de medicament, reducerea dozei de pazopanib se va face conform regulilor de mai jos:

i. Creşterea valorilor serice ale transaminazelor între 3 şi 8 x LSN: se continuă tratamentul cu pazopanib cu condiţia monitorizării săptămânale a funcţiei hepatice, până când transaminazele revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale

ii. Creşterea valorilor serice ale transaminazelor > 8 x LSN: se întrerupe tratamentul cu pazopanib până când transaminazele revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale. Dacă se consideră că beneficiul potenţial al reiniţierii tratamentului cu pazopanib depăşeşte riscul de hepatotoxicitate, atunci se va relua administrarea pazopanib în doză mai mică (400 mg zilnic) cu evaluarea săptămânală a testelor hepatice plasmatice, timp de 8 săptămâni. După reluarea administrării pazopanib, dacă reapar creşteri ale valorilor plasmatice ale transaminazelor > 3 x LSN, tratamentul cu pazopanib trebuie întrerupt definitiv.

iii. Creşterea valorilor serice ale transaminazelor > 3 x LSN concomitent cu creşterea bilirubinemiei > 2 x LSN: Se întrerupe definitiv tratamentul cu pazopanib. Pacienţii trebuie monitorizaţi până când revin la valori de gradul I sau la valorile iniţiale. Pazopanib este un inhibitor al UGT1A1. La pacienţi cu sindrom Gilbert poate să apară hiperbilirubinemie indirectă (neconjugată) uşoară. În cazul pacienţilor care prezintă doar o hiperbilirubinemie indirectă uşoară, sindrom Gilbert diagnosticat sau suspectat, şi creştere a ALT > 3 x LSN, trebuie urmate recomandările prezentate în cazul creşterilor izolate ale ALT.

VIII. Durata tratamentului: Tratamentul continuă până la progresia bolii, toxicitate semnificativă, retragerea consimţământului sau medicul decide că nu mai există beneficiu clinic. 

IX. Monitorizarea tratamentului

    Pacienţii vor fi monitorizaţi: 

   1) imagistic, prin examen CT / RMN; 

   2) periodic, pentru determinarea toxicităţii hepatice (AST, ALT, bilirubină); testele serice hepatice trebuie monitorizate la săptămânile 3, 5, 7 şi 9 după iniţierea tratamentului; ulterior, monitorizarea se va face la luna a 3-a şi luna a 4-a, precum şi în situaţiile în care există indicaţii clinice; 

   3) periodic, pentru evaluarea modificărilor TA şi electrocardiografice (interval QTc); 

   4) periodic, pentru depistarea simptomelor pulmonare care indică boală pulmonară interstiţială sau pneumonită; 

   5) periodic, pentru identificarea semnelor clinice sau simptomelor de insuficienţă cardiacă congestivă; 

   6) periodic, pentru depistarea modificărilor FEvs; 

   7) periodic, pentru identificarea modificărilor concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor (de exemplu calciu, magneziu, potasiu); 

   8) periodic, în vederea identificării semnelor şi simptomelor de disfuncţie tiroidiană; 

   9) periodic, pentru a depista agravarea proteinuriei. 

X. Prescriptori

    Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.  

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Pe acelasi subiect:

14 decese din cauza gripei/ Pintea: Rata de vaccinare este foarte mica

Comunicat cu privire la proiectul de Ordonanta pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul sanatatii propus de ANMCS

Specialistii au anuntat debutul sezonului gripal

31 de cazuri de gripa in judetul Olt/ DSP a cerut inca 5000 de doze de vaccin antigripal

DSP Tulcea solicita suplimentarea dozelor de vaccin antigripal