L01XE07 – DCI: LAPATINIBUM

02/02/2017

I. Definiţia afecţiunii – Neoplasm mamar

II. Stadializarea neoplasmului mamar – stadiul IV (metastatic – conform clasificării TNM), boală inoperabilă sau boală recidivată locoregional

III. Indicaţiile tratamentului cu Lapatinib în neoplasmul glandei mamare: 

    Lapatinib este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar, ale căror tumori exprimă HER2 (ErbB2) în exces* (supraexpresie HER2), în următoarele situaţii: 

   * Tumorile care exprimă HER2 (ErbB2) în exces sunt definite de scorul 3+, determinat imunohistochimic (IHC), sau de amplificarea genică evaluată prin tehnici moleculare de hibridizare: CISH/FISH/SISH. Statusul HER2 trebuie determinat prin aceste metode precise şi validate. 

 

    în asociere cu capecitabină, la pacienţii cu neoplasm mamar avansat sau metastatic, progresiv în urma unor terapii anterioare, care trebuie să fi inclus antracicline şi taxani şi terapie cu trastuzumab, în context metastatic; 

    pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu neoplasm mamar, ale căror tumori exprimă HER2 (ErbB2) în exces asociat cu un inhibitor de aromatază pentru femeile cu boală metastatică şi receptori hormonali prezenţi (receptori de estrogen [ER] şi/sau de progesteron [PgR]), aflate în postmenopauză, pentru care chimioterapia nu este indicată în prezent. 

IV. Criterii de includere:

    paciente aflate în post-menopauză, cu boală care prezintă receptori hormonali pozitivi (estrogenici şi/sau progesteronici) şi care nu au primit tratament anterior pentru boala metastatică – indicaţia de primă linie în asociere cu inhibitor de aromatază; 

    paciente tratate anterior cu Trastuzumab şi chimioterapie (cel puţin taxani şi antracicline) – indicaţia de tratament, ulterioară liniei 1, în asociere cu capecitabina; 

    neoplasm al glandei mamare metastatic, inoperabil sau recidivat locoregional cu supraexpresie HER2 (vezi mai sus definiţia); 

    leziuni măsurabile sau nu, conform criteriilor RECIST; 

    pentru indicaţia de asociaţie cu inhibitori de aromatază, la paciente netratate anterior, instituirea tratamentului cu Lapatinib este permisă numai dacă terapia adjuvantă cu inhibitori de aromatază a încetat cu cel puţin 1 an înainte; de asemenea, pentru aceeaşi indicaţie, instituirea tratamentului cu Lapatinib este permisă numai dacă terapia adjuvantă cu Trastuzumab a încetat cu cel puţin 1 an înainte; 

    fracţia de ejecţie cardiacă în intervalul valorilor normale, măsurată prin ecocardiografie (ECHO sau MUGA); 

    status de performanţă ECOG 0-2. 

V. Criterii de excludere:

    insuficienţă cardiacă simptomatică; 

    reacţii adverse inacceptabile şi necontrolabile chiar şi după reducerea dozelor sau după terapia simptomatică specifică a reacţiilor adverse apărute în timpul tratamentului. 

   NOTĂ:  

    Terapia cu bifosfonaţi pentru metastazele osoase este permisă. 

    Atenţionări: 

    Au fost raportate: 

    scăderea FEVS care semnifică toxicitate cardiacă; nu s-au efectuat studii specifice pentru evaluarea potenţialului Lapatinibului de a prelungi intervalul QT; se recomandă precauţie la administrarea Lapatinib în afecţiuni care pot prelungi intervalul QTc (hipokaliemie, hipomagneziemie, interval QT prelungit congenital sau administrarea concomitentă cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT); 

    boală pulmonară interstiţială şi pneumonie; toxicitatea pulmonară poate fi severă şi poate determina insuficienţă respiratorie; au fost raportate cazuri letale, cauzalitatea morţii fiind incertă; 

    hepatotoxicitate, care în cazuri rare poate fi letală (purtătorii alelelor HLA DQA1*02:01 şi DRB1*07:01 prezintă risc crescut de hepatotoxicitate asociată cu administrarea de Lapatinib); se recomandă prescrierea cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă; 

    se recomandă administrarea cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă; 

    diaree, inclusiv forma severă – tratamentul preventiv al diareei cu medicamente antidiareice; 

    reacţii cutanate grave; 

    se recomandă evitarea tratamentului concomitent cu inhibitori (inclusiv sucul de grapefruit) sau inductori ai CYP3A4, Lapatinib fiind metabolizat predominant de CYP3A; 

    se va evita administrarea concomitentă a medicamentelor cu indice terapeutic îngust, care sunt substraturi ale CYP3A4 şi/sau CYP2C8 şi a celor care cresc pH-ul gastric deoarece scad solubilitatea şi absorbţia Lapatinibului. 

    Contraindicaţii: 

    hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi. 

VI. Tratament

    Doza recomandată şi mod de administrare în asocierea Lapatinibum + inhibitor de aromatază sau capecitabină: 

    Doza recomandată de Lapatinib este cuprinsă în intervalul 1.250 – 1.500 mg/zi în funcţie de linia de tratament pentru care este folosit, conform RCP-ului produsului. 

    Doza recomandată de capecitabină este de 2.000 mg/m2 şi zi, administrată în 2 prize, la 12 ore distanţă, în zilele 1-14 dintr-un ciclu de 21 de zile. Capecitabina trebuie administrată în timpul mesei sau în primele 30 de minute după masă. 

    Pentru inhibitorul de aromatază trebuie consultate informaţiile complete de prescriere. 

    Doza zilnică de Lapatinib nu trebuie divizată în mai multe prize, iar administrarea se face cu cel puţin o oră înainte sau cu cel puţin o oră după ingestia de alimente. 

    Pacienţii vârstnici: Datele obţinute dintr-un studiu clinic de fază III nu au demonstrat diferenţe în eficacitatea şi siguranţa asocierii Lapatinib + Letrozol între pacienţii cu vârsta ≥ 65 ani şi < 65 ani. 

    Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea utilizării Lapatinib la pacienţi cu vârsta < 18 ani nu a fost stabilită. Nu există date disponibile. 

    Insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă se recomandă prudenţă, întrucât nu există date disponibile. 

    Insuficienţă hepatică: Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă trebuie efectuată cu prudenţă. Nu sunt suficiente date pentru a furniza o recomandare de ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică. 

    Ajustări ale dozei: 

    Tratamentul va fi întrerupt în următoarele situaţii (la latitudinea medicului curant): 

    simptome asociate unei scăderi a FEVS, de gradul 3 NCI CTCAE sau mai mare, sau dacă FEVS scade sub limita inferioară a normalului; după cel puţin 2 săptămâni, dacă FEVS revine la normal, iar pacientul este asimptomatic, se poate relua administrarea tratamentului, în doză mai mică; 

    simptome pulmonare de gradul 3 NCI CTCAE sau mai mare; 

    diaree de gradul 4 NCI CTCAE; 

    diaree de gradul 3 NCI CTCAE sau de gradul 1 sau 2 cu complicaţii (crampe abdominale moderate spre severe, greaţă sau vărsături mai mari sau egale cu gradul 2 NCI CTCAE, status de performanţă scăzut, febră, sepsis, neutropenie, hemoragii severe sau deshidratare); administrarea poate fi reluată într-o doză mai mică când diareea a scăzut în intensitate la gradul 1 sau mai puţin; 

    toxicitate de grad mai mare sau egal cu 2 NCI CTCAE; reiniţierea tratamentului se face când toxicitatea se ameliorează până la grad 1 sau mai mic; dacă toxicitatea reapare, se reduce doza; 

    dacă modificările funcţiei hepatice sunt severe, nu se recomandă reluarea tratamentului; 

    eritem multiform sau reacţii care pun viaţa în pericol: sindromul Stevens-Johnson sau necroliză toxică epidermică. 

    Perioada de tratament: Tratamentul va continua atât timp cât se observă un beneficiu clinic sau până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile. 

VII. Monitorizarea tratamentului 

    imagistic – evaluarea prin examen CT/RMN/PET-CT; 

    înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic – determinarea toxicităţii hepatice (transaminaze, bilirubină, fosfatază alcalină); 

    periodic – evaluarea electrocardiografică (interval QTc); 

    depistarea simptomelor pulmonare care indică boală pulmonară interstiţială sau pneumonită; 

    identificarea semnelor clinice sau simptomelor de insuficienţă cardiacă congestivă; 

    depistarea modificărilor FEVs; 

    identificarea modificărilor concentraţiilor plasmatice ale electroliţilor (de exemplu, calciu, magneziu). 

VIII. Prescriptori 

    Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Pe acelasi subiect:

O echipa OMS se afla in Vaslui pentru o documentare privind epidemia de rujeola

CNAS face precizari despre eliberarea retetelor compensate si gratuite

36 de cazuri noi de rujeola inregistrate saptamana trecuta

7 romani au fost rapusi de gripa

MS vrea sa infiinteze Agentia Nationala de Informatizare a Sanatatii