L01XC24 – DCI : Daratumumabum

19/09/2018

L01XC24 – DCI : Daratumumabum

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/l01xc24-dci-daratumumabum/

    Indicaţii:

 

    Mielomul Multiplu (MM) 

    CRITERII DE INCLUDERE 

  • În monoterapie, pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu recidivant şi refractar, care au fost trataţi anterior cu un inhibitor de proteazom şi un agent imunomodulator şi care au înregistrat progresia bolii sub ultimul tratament.;
  • În asociere cu lenalidomidă şi dexametazonă sau cu bortezomib şi dexametazonă, pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu mielom multiplu la care s- a administrat cel puţin un tratament anterior.

    CRITERII DE EXCLUDERE 

  • Hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienţi
  • Sarcina şi alăptarea.

    TRATAMENT 

    Tratamentul trebuie administrat sub îndrumarea şi supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul bolilor hematologice, într-un mediu unde posibilitatea resuscitării este disponibilă. 

    Daratumumabul se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă după diluare cu clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie injectabilă. Soluţia perfuzabilă se pregăteşte respectând tehnica aseptică, conform instrucţiunilor din RCP-ul produsului. 

    Doze şi mod de administrare 

    ○ Doza recomandată este de 16 mg/kg greutate corporală, 

    ○ Schema de administrare: 

A. Daratumumab în monoterpie şi în asociere cu lenalidomida (regim de tratament cu ciclu de 4 săptămâni):

 

Săptămâni

Schemă

Săptămânile 1-8

săptămânal (8 doze în total)

Săptămânile 9-24a

la interval de două săptămâni (8 doze în total)

Din săptămâna 25 până la progresia boliib

la interval de patru săptămâni

 

   a Prima doză din schema de administrare la interval de două săptămâni se administrează în săptămâna 9 

   b Prima doză din schema de administrare la interval de patru săptămâni se administrează în săptămâna 25 

 

B. Daratumumab în asociere cu bortezomib (regim de tratament cu ciclu de 3 săptămâni):

 

Săptămâni

Schemă

Săptămânile 1-9

săptămânal (9 doze în total)

Săptămânile 10-24a

la interval de trei săptămâni (5 doze în total)

Din săptămâna 25 până la progresia boliib

la interval de patru săptămâni

 

   a Prima doză din schema de administrare la interval de trei săptămâni se administrează în săptămâna 10 

   b Prima doză din din schema de administrare la interval de patru săptămâni se administrează în săptămâna 25 

 

    ○ Rate de perfuzare 

    După diluare, perfuzia cu daratumumab trebuie administrată intravenos la rata de perfuzare iniţială prezentată în tabelul de mai jos. Creşterea progresivă a ratei de perfuzare poate fi luată în considerare numai în absenţa oricăror reacţii legate de perfuzie. 

 

 

Volum după diluare

Rata de perfuzare iniţială (prima oră)

Creşteri ale ratei de perfuzarea

Rata maximă de perfuzare

Prima perfuzie

1000 ml

50 ml/oră

50 ml/oră la fiecare oră

200 ml/oră

A doua perfuzieb

500 ml

50 ml/oră

50 ml/oră la fiecare oră

200 ml/oră

Perfuzii ulterioarec

500 ml

100 ml/oră

50 ml/oră la fiecare oră

200 ml/oră

 

   a Creşterea incrementală a ratei de perfuzare poate fi luată în considerare numai în absenţa oricăror reacţii legate de perfuzie. 

   b Se va utiliza un volum după diluare de 500 ml numai în lipsa oricăror RLP ≥ Grad 1 în primele 3 ore de la prima perfuzie. Altfel, se va utiliza în continuare un volum după diluare de 1000 ml şi se vor urma instrucţiunile pentru prima perfuzie. 

   c Se va utiliza o rată iniţială modificată pentru perfuziile ulterioare (adică începând cu a treia perfuzie) numai în lipsa oricăror RLP ≥ Grad 1 la o rată de perfuzare finală ≥ 100 ml/h a primelor două perfuzii. Altfel, se vor urma instrucţiunile pentru a doua perfuzie. 

 

    Premedicaţie şi medicaţie adjuvantă: 

a. Medicaţie administrată înaintea perfuziei.

    Pentru a reduce riscul reacţiilor legate de perfuzie (RLP) se administrează tuturor pacienţilor cu 1-3 ore înainte de fiecare perfuzie de daratumumab: 

    ➢ Corticosteroid (cu acţiune prelungită sau intermediară) 

  • Monoterapie:

    Metilprednisolon100 mg sau doza echivalentă, administrat intravenos. După a doua perfuzie, doza de corticosteroid poate fi redusă (metilprednisolon 60 mg administrat oral sau intravenos). 

  • Tratament asociat:
  • Dexametazonă 20 mg, administrată înainte de fiecare perfuzie cu daratumumab. Dexametazona se administrează intravenos înainte de prima perfuzie cu daratumumab; administrarea orală poate fi avută în vedere înainte de perfuziile ulterioare.

    ➢ Antipiretice (paracetamol administrat oral între 650 şi 1000 mg). 

    ➢ Antihistaminice (difenhidramină între 25 şi 50 mg sau echivalent, cu administrare orală sau intravenoasă). 

b. Medicaţie administrată după perfuzie.

    Medicaţia administrată după perfuzie are rolul de a reduce riscul reacţiilor întârziate legate de perfuzie şi se administrează astfel: 

  • Monoterapie:

    În prima şi a doua zi după toate perfuziile, trebuie să se administreze pacienţilor corticosteroizi pe cale orală (20 mg metilprednisolon sau doza lege echivalentă a unui corticosteroid cu acţiune intermediară sau prelungită, în conformitate cu standardele locale). 

  • Tratament asociat:

    Se poate administra pe cale orală o doză mică de metilprednisolon (≤ 20 mg) sau echivalent, în prima zi după perfuzia cu daratummab 

    Totuşi, dacă în prima zi după perfuzia cu daratumumab se administează un corticosteroid specific tratamentului de fond (de exemplu,dexametazona), există posibilitatea ca alte medicaţii administrate după perfuzie să nu mai fie necesare 

  • la pacienţii cu antecedente de boală pulmonară obstructivă cronică, trebuie luată în considerare utilizarea unor medicaţii post-perfuzie, inclusiv bronhodilatatoare cu durată scurtă şi lungă de acţiune, precum şi corticosteroizi inhalatori.

    După primele patru perfuzii, în cazul în care pacientul nu prezintă RLP majore, aceste medicamente inhalatorii post-perfuzie se pot întrerupe, la latitudinea medicului. 

c. Profilaxia reactivării virusului herpes zoster

    Trebuie luată în considerare profilaxia anti-virală pentru prevenirea reactivării virusului herpes zoster. 

    Modificarea dozelor. 

    Nu se recomandă niciun fel de reducere a dozelor de daratumumab. 

    Poate fi necesară în schimb temporizarea administrării dozei, pentru a permite restabilirea numărului de celule sanguine în caz de toxicitate hematologică. 

    Omiterea unei (unor) doze. 

    Dacă se omite o doză planificată de daratumumab, doza trebuie administrată cât mai curând posibil, iar schema de administrare trebuie modificată în consecinţă, menţinându-se intervalul de tratament. 

    ATENŢIONĂRI şi PRECAUŢII. 

A. Reacţiile legate de perfuzie (RLP)

    raportate la aproximativ jumătate din toţi pacienţii trataţi cu daratumumab; majoritatea RLP au apărut la prima perfuzie; unele sunt severe: bronhospasm, hipoxie, dispnee, hipertensiune arterială, edem laringian şi edem pulmonar. 

    pacienţii trebuie monitorizaţi pe întreaga durată a perfuziei şi în perioada postperfuzie. 

    abordarea terapeutică a reacţiilor legate de perfuzie: 

    înaintea perfuziei cu daratumumab se va administra medicaţie pentru reducerea riscului de RLP. 

    în cazul apariţiei RLP de orice grad, perfuzia cu daratumumab se va întrerupe imediat şi se vor trata simptomele. 

    managementul RLP poate necesita reducerea suplimentară a ratei de perfuzare sau întreruperea tratamentului cu daratumumab, după cum este prezentat mai jos: 

  • Grad 1-2 (uşoare până la moderate): După ce simptomele reacţiei dispar, perfuzia trebuie reluată la maximum jumătate din rata la care a apărut RLP. În cazul în care pacientul nu prezintă alte simptome de RLP, creşterea ratei de perfuzare se poate relua treptat la intervalele adecvate din punct de vedere clinic, până la rata maximă de 200 ml/oră.
  • Gradul 3 (severe): După ce simptomele reacţiei dispar, se poate avea în vedere reluarea perfuziei la maximum jumătate din rata la care a avut loc reacţia. Dacă pacientul nu prezintă simptome suplimentare, creşterea ratei de perfuzare se poate relua treptat la intervalele adecvate. Procedura de mai sus se va repeta în cazul reapariţiei simptomelor de Grad 3. Administrarea daratumumab se va întrerupe permanent la a treia apariţie a unei reacţii legate de perfuzie de Grad 3 sau mai mare.
  • Gradul 4 (cu potenţial letal): Tratamentul cu daratumumab se va întrerupe definitiv.

B. Neutropenia/Trombocitopenia:

    Temporizarea administrării daratumumab poate fi necesară pentru a permite refacerea numărului de celule sanguine. Nu se recomandă niciun fel de reducere a dozelor de daratumumab. Monitorizare pentru identificarea oricărui semn de infecţie. 

C. Interferenţa cu testul antiglobulinic indirect (testul Coombs Indirect):

    Legarea daratumumabului la CD38, prezent la niveluri scăzute în hematii, poate duce la un rezultat pozitiv al testului Coombs indirect ce poate persista timp de până la 6 luni după ultima perfuzie cu daratumumab. 

    Daratumumab legat la RBC poate masca detectarea anticorpilor la antigene minore în serul pacientului. 

    Nu sunt afectate determinarea grupei sanguine şi a Rh-ului. 

    Pacienţilor trebuie să li se determine grupa sanguină, Rh-ul şi fenotipul înaintea începerii tratamentului cu daratumumab. 

    În cazul unei transfuzii planificate trebuie înştiinţat centrul de transfuzii de sânge despre această interferenţă cu testele indirecte antiglobulinice. 

    Dacă este necesară o transfuzie în regim de urgenţă, se pot administra RBC compatibile ABO/RhD, fără test pentru detectarea compatibilităţii încrucişate. 

D. Interferenţa cu determinarea Răspunsului Complet:

    Daratumumab este un anticorp monoclonal IgG1κappa care poate fi detectat atât prin testul de electroforeză a proteinelor serice, cât şi prin testul de imunofixare folosit pentru monitorizarea clinică a proteinei-M endogenă. Această interferenţă poate impacta determinarea unui răspuns complet sau progresiei bolii la pacienţii cu mielom cu proteină IgG kappa. 

E. Femeile cu potenţial fertil/Contracepţia

    Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze metode contraceptive eficiente pe parcursul şi timp de 3 luni după încetarea tratamentului cu daratumumab. 

F. Sarcina.

    Daratumumab nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiile tratamentului pentru mamă sunt considerate mai importante decât riscurile potenţiale pentru făt. 

    În cazul în care pacienta rămâne gravidă în timp ce urmează tratament cu acest medicament, aceasta trebuie informată despre riscul potenţial pentru făt. 

G. Alăptarea.

    Nu se cunoaşte efectul daratumumab asupra nou-născuţilor/sugarilor. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe tratamentul cu daratumumab ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului pentru mamă. 

    REACŢII ADVERSE 

    Infecţii: pneumonie; infecţii ale căilor respiratorii superioare; gripă 

    Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie; trombocitopenie; anemie; limfopenie 

    Tulburări ale sistemului nervos: neuropatie senzorială periferică; cefalee 

    Tulburări cardiace: fibrilaţie atrială 

    Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: tuse; dispnee 

    Tulburări gastro-intestinale: diaree; greaţă; vărsături 

    Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv: spasme musculare 

    Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: fatigabilitate; pirexie; edem periferic 

    Reacţii legate de perfuzie 

    CRITERII DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE 

    Se utilizează criteriile elaborate de către Grupul Internaţional de Lucru pentru Mielom (IMWG). 

 

Subcategorie de raspuns

Criterii de raspuns

CR molecular

CR plus ASO-PCR negative, sensibilitate 10-5

CR
imunofenotipic

CR strict plus
Absenta PC cu aberatii fenotipice (clonale) la nivelul MO, dupa analiza unui numar total minim de 1 milion de celule medulare prin citometrie de flux multiparametric (cu >4 culori)

CR strict (sCR)

CR conform definitiei de nai jos plus
Raport normal al FLC si
Absenta PC clonale, evaluate prin imunohistochmie sau citometrie de flux cu 2-4 culori

CR

Rezultate negative la testul de imunofixare in ser si urina si
Disparitia oricaror plasmocitoame de la nivelul tesuturilor moi si ≤ 5% PC in MO

VGPR

Proteina M decelabila prin imunofixare in ser si urina, dar nu prin electroforeza sau
Reducere de cel putin 90% a nivelurilor serice de protein M plus
Protein M urinara < 100mg/24 ore

PR

Reducere ≥ a proteinei M serice si reducerea proteinei M urinare din 24 ore cu ≥ 90% sau pana la < 200 mg în 24 ore
Daca protein M serica si urinara nu sunt decelabile este necesara o reducere ≥ 50% a diferentei dintre nivelurile FLC implicate si cele neimplicate, in locul criteriilor care reflecta statusul proteinei M.
Daca protein M serica si urinara nu sunt decelabile, iar testul lanturilor usoare libere este nedecelabil, o reducere ≥ 50% a PC este necesara in locul proteinei M, daca procentul initial al PC din MO a fost ≥ 30%.
Pe langa criteriile enumerate mai sus, este necesara o reducere ≥ 50% a dimensiunilor plasmocitoamelor de la nivelul tesuturilor moi, daca acestea au fost initial prezente.

 

    PC = plasmocite; MO = maduva osoasa; CR = raspuns complet; VGPR = raspuns partial foarte bun; PR = raspuns partial; ASO-PCR = reactia in lant a polimerazei, specifica anumitor alele; FLC = lanturi usoare libere. 

 

    PRESCRIPTORI: 

    Iniţierea şi continuarea tratamentului se face de către medicii din specialitatea hematologie (sau, dupa caz, specialisti de oncologie medicală).

Autor: Anca Rusen

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Pe acelasi subiect:

Ce raspuns a oferit Ministerului Sanatatii la solicitarea de suplimentare a fondurilor alocate cabinetelor de medicina familiei

Accidentul vascular cerebral sever, cauza de mortalitatea precoce

Ministrul Sanatatii: Legea vaccinarii nu se refera la obligativitate

Neurochirurgi demisionari de la Colentina: Am ajuns in situatia de a refuza peste 60 de pacienti cu tumori cerebrale complexe

DSP Suceava are director nou