L01XC18 – DCI PEMBROLIZUMABUM

1. CANCERUL PULMONAR

I. Indicaţii
1. In monoterapie pentru tratamentul de primă linie al carcinomului pulmonar, altul decât cel cu celule
mici (NSCLC, non-small cell lung carcinoma), metastatic, la adulţi ale căror tumori exprimă PD-L1 cu
un scor tumoral proporțional (STP) ≥ 50%, fără mutații tumorale EGFR sau ALK pozitive (nu este
necesară testarea EGFR si ALK la pacienți diagnosticați cu carcinom epidermoid, cu excepția
pacienților nefumători sau care nu mai fumează de foarte mult timp).
2. In asociere cu pemetrexed si chimioterapie pe baza de săruri de platina, pentru tratamentul de primă
linie al carcinomului pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC), non-epidermoid, metastatic,
fără mutații tumorale EGFR sau ALK pozitive.
3. In asociere cu carboplatină și paclitaxel sau nab-paclitaxel, pentru tratamentul de primă linie al
NSCLC metastatic scuamos, la adulţi.
Aceste indicații se codifică la prescriere prin codul 111 (conform clasificării internaționale a maladiilor
revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală.

II. Criterii de includere:
• in monoterapie: carcinom pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC, non-small cell lung
carcinoma), confirmat histopatologic, metastatic si PD-L1 pozitiv cu un scor tumoral proporţional
(STP) ≥ 50% confirmat , efectuat printr-o testarevalidată
• In asociere cu Pemetrexed si chimioterapie pe baza de săruri de platina (Cisplatin sau Carboplatin),
pentru carcinom pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC, non- small cell lung carcinoma),
non epidermoid metastatic, in absenta mutațiilor EGFR sau ALK si independent de scorul PD-L1 .
– Pacienții aflați in prima linie de tratament pentru un carcinom pulmonar, altul decât cel cu celule
mici, (NSCLC, non-small cell lung carcinoma) non epidermoid, metastatic, cu expresia PDL 1 ≥
50%, sunt eligibili, in egala măsura, atât pentru Pembrolizumab in monoterapie, cât și pentru
Pembrolizumab in asociere cu chimioterapia (lipsesc date de comparație directa intre cele doua
strategii; datele individuale prezentate nu arata diferențe semnificative intre cele doua protocoale,
din punct de vedere al eficacității).
– Alegerea tratamentului la acești pacienți trebuie sa fie ghidata de profilul de siguranță, favorabil
pentru monoterapie comparativ cu asocierea cu chimioterapia
• In asociere cu carboplatină și paclitaxel sau nab-paclitaxel, pentru tratamentul de primă linie al
carcinomului pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC, non- small cell lung carcinoma), tip
epidermoid, metastatic, independent de scorul PD-L1
• Vârsta peste 18 ani
• Indice al statusului de performanță ECOG 0-2
• Pacienți la care a fost administrat anterior Pembrolizumab (din alte surse financiare), cu răspuns
favorabil la acest tratament (care nu au prezentat boala progresiva in urma tratamentului cu
pembrolizumab)
III. Criterii de excludere
• Hipersensibilitate la substanță activă sau la oricare dintre excipienții
• sarcina si alăptare
• mutații prezente ale EGFR sau rearanjamente ALK (nu este necesară testarea EGFR si ALK la pacienți
diagnosticați cu carcinom epidermoid, cu excepția pacienților nefumători sau care nu mai fumează de
foarte mult timp).
• In cazul următoarelor situații: metastaze active la nivelul SNC, status de performanță ECOG > 2,
infecție HIV, hepatită B sau hepatită C, boli autoimune sistemice active, boală pulmonară interstițială,
antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi, antecedente de
hipersensibilitate severă la alți anticorpi monoclonali, pacienții cărora li se administrează tratament
imunosupresiv, pacienții cu infecții active, după o evaluare atentă a riscului potențial crescut,
tratamentul cu pembrolizumab poate fi utilizat la acești pacienți, daca medicul curant considera ca
beneficiile depășesc riscurile potențiale iar pacientul a fost informat in detaliu.
IV. Tratament
Evaluare pre-terapeutică:
• Evaluare clinică și imagistică pentru certificarea stadiului IV
• Confirmarea histologica a diagnosticului
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant
Doza:
• Doza recomandată de pembrolizumab la adulți este fie de 200 mg la interval de 3 săptămâni, fie de
400 mg la interval de 6 săptămâni, administrată sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30
minute, atat in monoterapie, cat si in asociere cu alte medicamente pentru tratamentul de prima linie al
carcinomului pulmonar.
• Protocoalele de chimioterapie asociate (pemetrexed + sare de platina sau paclitaxel / nab-paclitaxel
+ carboplatin) sunt cele standard (ca doze si ritm de administrare)
Pacienților trebuie să li se administreze Pembrolizumab până la progresia bolii sau până la apariția
toxicităţii inacceptabile. S-au observat răspunsuri atipice (de exemplu creșterea inițială tranzitorie a
dimensiunilor tumorale sau chiar apariția unor noi leziuni de dimensiuni mici în primele luni urmate de
reducerea tumorală). La pacienții stabili clinic, cu date imagistice ce ar putea sugera progresia bolii, se
recomandă continuarea tratamentului până la confirmarea, ulterioara, a progresiei bolii. In aceste
situații, repetarea examenelor imagistice va fi efectuata cat mai devreme posibil (intre 1-3 luni), pentru
confirmarea / infirmarea progresiei bolii.
Modificarea dozei:
• Nu se recomandă creșterea sau reducerea dozei. Poate fi necesară amânarea sau oprirea administrării
tratamentului în funcție de profilul individual de siguranță și tolerabilitate.
• În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab poate fi amânată
și administrați (sistemic) corticosteroizi.
• Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză de
pembrolizumab, dacă intensitatea reacției adverse este redusă la grad ≤ 1, iar doza zilnică de
corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
• Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții adverse
mediată imun de grad 3 sau în cazul apariției oricărei reacții adverse mediată imun de grad 4.
Grupe speciale de pacienţi:
• Insuficienţă renală
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic referitor la clearance-ul pembrolizumab între
pacienții cu insuficienţă renală ușoară sau moderată și cei cu funcţie renală normală. Pembrolizumab nu a
fost studiat la pacienții cu insuficienţă renală severă.
• Insuficienţă hepatica
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic în ceea ce privește eliminarea pembrolizumab între
pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară și cei cu cu funcție hepatică normală. Pembrolizumab nu a fost
studiat la pacienții cu insuficienţă hepatică moderată sau severă.
V. Monitorizarea tratamentului
• Examen imagistic – examen CT efectuat regulat pentru monitorizarea răspunsului la tratament
(recomandat la interval de 8-12 săptămâni) si / sau alte investigații paraclinice în funcție de decizia
medicului (RMN, scintigrafie osoasa, PET-CT).
• Pentru a confirma etiologia reacțiile adverse mediate imun suspectate sau a exclude alte cauze, trebuie
efectuată o evaluare adecvată, inclusiv consult interdisciplinar.
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant
VI. Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
• Considerații generale
Pembrolizumab este asociat cel mai frecvent cu reacții adverse mediate imun. Cele mai multe dintre
acestea, inclusiv reacțiile adverse severe, s-au remis după inițierea tratamentului medical adecvat sau
întreruperea administrării pembrolizumab. Majoritatea reacțiilor adverse raportate au fost de grad 1 sau 2
ca severitate.
Majoritatea reacţiilor adverse mediate imun survenite în timpul tratamentului cu pembrolizumab au fost
reversibile și gestionate prin întreruperea tratamentului cu pembrolizumab, administrarea de
corticosteroizi şi/sau tratament de susținere. Reacțiile adverse mediate imun au apărut și după ultima doză
de pembrolizumab. Reacțiile adverse mediate imun care afectează mai mult de un aparat sau sistem pot să
apară simultan.
În cazul în care se suspectează apariţia de reacţii adverse mediate imun, trebuie asigurată evaluarea
adecvată în vederea confirmării etiologiei sau excluderii altor cauze. În funcţie de gradul de severitate a
reacţiei adverse, administrarea de pembrolizumab trebuie întreruptă şi trebuie administrați corticosteroizi.
După ameliorarea până la gradul ≤ 1, trebuie iniţiată întreruperea treptată a corticoterapiei și continuată
timp de cel puţin o lună. Pe baza datelor limitate din studiile clinice efectuate la pacienți ale căror reacții
adverse mediate imun nu au putut fi controlate cu corticosteroizi, poate fi luată în considerare
administrarea altor imunosupresoare.
Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză administrată,
dacă reacția adversă revine la gradul ≤ 1 iar doza zilnică de corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg
prednison sau echivalent.
Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacţii adverse
mediată imun de grad 3 și în cazul oricărei reacții adverse mediată imun cu toxicitate de grad 4, cu
excepția endocrinopatiilor controlate prin tratament de substituție hormonală.
• Pneumonită mediată imun
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de pneumonită. Pneumonita
suspectată trebuie confirmată prin evaluare radiologică și trebuie exclusă prezența altor cauze. Trebuie
administrați corticosteroizi pentru evenimente de gradul ≥ 2 (doză inițială de 1-2 mg/kg/zi
metilprednisolon sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia); administrarea pembrolizumab
trebuie amânată în cazul pneumonitei de gradul 2 și întreruptă definitiv în cazul pneumonitei de gradul 3,
gradul 4 sau pneumonitei de gradul 2recurente.
• Colită mediată imun
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de colită și trebuie excluse alte
cauze. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥ 2 (doză inițială de 1-2 mg/kg/zi
metilprednisolon sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia); administrarea pembrolizumab
trebuie amânată în cazul apariției colitei de grad 2 sau 3 şi întreruptă definitiv în cazul colitei de grad 4.
Trebuie luat în considerație riscul potențial de perforație gastro-intestinală.
• Hepatită mediată imun
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei hepatice (la momentul iniţierii
tratamentului, periodic pe durata acestuia şi în funcţie de starea clinică) şi a simptomelor de hepatită şi
trebuie excluse alte cauze. Trebuie administrați corticosteroizi: doză iniţială de 0,5-1 mg/kg/zi (pentru
evenimente de gradul 2) și 1-2 mg/kg/ zi (pentru evenimente de grad ≥ 3) metilprednisolon sau
echivalent, urmată de scăderea treptată a dozelor, iar în funcție de severitatea creșterii valorilor enzimelor
hepatice, se amână sau se întrerupe definitiv administrarea pembrolizumab.
• Nefrită mediată imun
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei renale și trebuie excluse alte cauze
de disfuncție renală. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥ 2 (doză inițială de
1-2 mg/kg/zi metilprednisolon sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia) iar în funcție de
gradul de severitate al valorilor creatininei, administrarea pembrolizumab trebuie amânată în cazul
nefritei de gradul 2 și întreruptă definitiv în cazul nefritei de gradul 3 sau 4.
• Endocrinopatii mediate imun
La administrarea tratamentului cu pembrolizumab s-au observat cazuri de endocrinopatii severe, inclusiv
hipofizită, diabet zaharat tip 1 inclusiv cetoacidoză diabetică, hipotiroidism și hipertiroidism. În cazul
endocrinopatiilor mediate imun poate fi necesar tratament de substituție hormonală pe termen lung.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de hipofizită (inclusiv
hipopituitarism și insuficiență secundară a glandelor suprarenale) şi trebuie excluse alte cauze. Pentru
tratamentul insuficienței corticosuprarenaliene secundare trebuie administrați corticosteroizi iar în funcţie
de starea clinică, un alt tip de tratament de substituție hormonală. In cazul hipofizitei simptomatice trebuie
amânată administrarea pembrolizumab până când evenimentul este controlat cu tratament de substituție
hormonală. Dacă este necesar, continuarea administrării de pembrolizumab poate fi luată în considerare,
după întreruperea treptată a corticoterapiei. Valorile hormonilor hipofizari trebuie monitorizate pentru a
asigura un tratament hormonal de substituție corespunzător. Pacienții trebuie monitorizați pentru
depistarea hiperglicemiei sau a altor semne şi simptome de diabet zaharat. Pentru tratamentul diabetului
zaharat de tip 1, trebuie administrată insulină şi trebuie amânată administrarea pembrolizumab în cazurile
de hiperglicemie grad 3, până la obţinerea controlului metabolic. Pacienții trebuie monitorizaţi pentru
depistarea modificărilor funcţiei tiroidiene (la momentul iniţierii tratamentului, periodic pe durata
acestuia şi în funcţie de starea clinică) şi a semnelor clinice şi a simptomelor de tulburări tiroidiene.
Hipotiroidismul poate fi gestionat prin tratament de substituție, fără întreruperea tratamentului cu
pembrolizumab și fără utilizarea corticosteroizilor. Hipertiroidismul poate fi gestionat prin administrarea
de tratament simptomatic. În cazurile de hipertiroidism de grad ≥ 3, administrarea pembrolizumab trebuie
amânată până la revenirea de grad ≤ 1. Dacă este necesar, la pacienții cu hipertiroidism de gradul 3 sau 4
care se remite până la gradul 2 sau mai mic, continuarea administrării pembrolizumab poate fi luată în
considerare după întreruperea treptată a corticoterapiei. Valorile hormonilor tiroidieni trebuie
monitorizate pentru a asigura un tratament de substituție hormonală corespunzător.
• Alte reacţii adverse mediate imun
Următoarele reacţii adverse mediate imun, semnificative din punct de vedere clinic (inclusiv cazurile
severe și letale), au fost raportate în studiile clinice sau în timpul experienţei după punerea pe piață:
uveită, artrită, miozită, miocardită, pancreatită, sindrom Guillain-Barré, sindrom miastenic, anemie
hemolitică și crize convulsive parțiale apărute la pacienții cu focare inflamatorii în parenchimul cerebral.
În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab trebuie amânată și
trebuie administrați corticosteroizi.
• Reacții asociate administrării intravenoase
În cazul reacțiilor adverse severe asociate perfuziei intravenoase (iv), trebuie întreruptă administrarea
acesteia și trebuie întrerupt definitiv tratamentul cu pembrolizumab. Pacienții cu reacții adverse ușoare
sau moderate asociate administrării perfuziei iv pot continua tratamentul cu pembrolizumab în condițiile
monitorizării stricte; poate fi luată în considerare administrarea de antipiretice și antihistaminice, ca
premedicație. Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții
adverse mediată imun de grad 3 și în cazul oricărei reacții adverse mediată imun de grad 4.
VII. Criterii de întrerupere a tratamentului:
• Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu
progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu atenție, având in vedere
posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin instalarea unui răspuns imunitar anti-tumoral
puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea
imagistica, după 4 – 12 săptămâni si numai daca exista o noua creștere obiectiva a volumul tumoral
sau deteriorare simptomatica, se va avea in vedere întreruperea tratamentului.
• Tratamentul cu Pembrolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții adverse
mediată imun severă (grad 3) cât și în cazul primei apariții a unei reacții adverse mediată imun ce
pune viața în pericol (grad 4) – pot exista excepții de la aceasta regula, in funcție de decizia
medicului curant, după informarea pacientului.
• Decizia medicului sau a pacientului
VIII. Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală.
2. MELANOM MALIGN

I. Indicații:
Pembrolizumab este indicat pentru tratamentul melanomului malign, la pacienţi adulţi, în două situaţii:
Indicația 1- monoterapie pentru tratamentul melanomului avansat (nerezecabil sau metastatic) la
pacienții adulți.
Indicația 2 – monoterapie pentru tratamentul adjuvant al pacienților adulți cu melanom stadiul III și
extindere la nivelul ganglionilor limfatici, la care s-a efectuat rezecție completă.
Aceste indicații se codifică la prescriere prin codul 117 (conform clasificării internaționale a maladiilor
revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
II. Criterii de includere:
Pentru indicația 1:
• Pacienți cu vârsta mai mare de 18 ani
• Melanom avansat local si/sau regional, inoperabil, sau metastazat, confirmat histologic
• Evaluarea extensiei bolii locale, regionale si la distanta (imagistica standard) pentru a certifica
încadrarea in stadiile avansate de boala
• Status de performanta ECOG 0-2* (*vezi observația de mai jos)
• Este permisa prezenta metastazelor cerebrale, cu condiția ca acestea sa fie tratate si stabile, fără
corticoterapie de întreținere mai mult de echivalentul a 10 mg prednison (ca doza de întreținere)*
(*vezi observația de mai jos)
• Pacienți la care a fost administrat anterior Pembrolizumab (din alte surse financiare), cu răspuns
favorabil la acest tratament (care nu au prezentat boala progresiva in urma tratamentului cu
pembrolizumab)
Pentru indicația 2 – (pacienți cu indicaţie de tratament cu intenţie adjuvantă):
• Vârsta mai mare de 18 ani
• Melanom malign stadiul III, confirmat histologic, operat cu intenţie de radicalitate (inclusiv
îndepărtarea chirurgicală a adenopatiilor regionale)
• Absenţa semnelor de boală (clinic şi imagistic), după intervenţia chirurgicală, înainte de începerea
tratamentului cu pembrolizumab
• Status de performanţă ECOG 0-2
III. Criterii de excludere
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți
• Sarcina si alăptare
• Lipsa răspunsului la tratament anterior cu imunoterapie (antiPD1/antiPDL1).
• In cazul următoarelor situații: metastaze active la nivelul SNC, status de performanță ECOG > 2,
infecție HIV, hepatită B sau hepatită C, boli autoimune sistemice active, boală pulmonară
interstițială, antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi,
antecedente de hipersensibilitate severă la alți anticorpi monoclonali, pacienții cărora li se
administrează tratament imunosupresiv, pacienții cu infecții active, după o evaluare atentă a riscului
potențial crescut, tratamentul cu pembrolizumab poate fi utilizat la acești pacienți, daca medicul
curant considera ca beneficiile depășesc riscurile potențiale iar pacientul a fost informat in detaliu.
IV. Tratament
Evaluare pre-terapeutică (valabilă pentru ambele indicații):
• Confirmarea histologică a diagnosticului
• Evaluare clinică și imagistică (evaluare completa pentru certificarea stadiului afecțiunii si încadrarea
intr-una dintre indicații)
• Evaluare biologica – care va conține analizele recomandate de către medicul curant (in funcție de
starea pacientului si de posibilele co-morbidități existente)
Doza si mod de administrare:
Doza recomandata este de 200 mg, administrata sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30
minute, la interval de 3 săptămâni SAU in doza de 400 mg sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata
de 30 minute, la interval de 6 săptămâni.
Pentru indicația 1, pacienților trebuie să li se administreze Pembrolizumab până la progresia bolii sau
până la apariția toxicității inacceptabile.
S-au observat răspunsuri atipice (de exemplu creșterea iniţială tranzitorie a dimensiunilor tumorale sau
apariţia unor noi leziuni de dimensiuni mici, în primele luni de tratament, urmate de reducerea volumului
tumoral – „falsă progresie”). La pacienţii stabili clinic, cu semne de posibilă progresie a bolii, se
recomandă continuarea tratamentului până la confirmarea/infirmarea acesteia (prin repetarea evaluării
imagistice, la un interval cât mai scurt – 4-12 săptămâni, in funcție de posibilitățile tehnice locale si de
evoluția clinică a pacientului).
Pentru indicația 2 (tratament adjuvant), pembrolizumab trebuie administrat până la recurența bolii sau
până la apariţia toxicității inacceptabile sau pentru o durată de până la un an.
Trebuie evitată utilizarea de corticoizi sistemici sau imunosupresoare înaintea inițierii tratamentului cu
pembrolizumab din cauza potențialului acestora de a interfera cu activitatea farmacodinamică și
eficacitatea pembrolizumab. După inițierea administrării pembrolizumab, pot fi utilizați corticoizi
sistemici (sau alte imunosupresoare) pentru tratamentul reacțiilor adverse mediate imun.
Modificarea dozei:
• Nu se recomandă creșterea sau reducerea dozei. Poate fi necesară amânarea sau oprirea administrării
tratamentului în funcție de profilul individual de siguranță și tolerabilitate.
• În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab poate fi amânată
și administrați (sistemic) corticosteroizi.
• Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză de
pembrolizumab, dacă intensitatea reacției adverse este redusă la grad ≤ 1, iar doza zilnică de
corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
• Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții adverse
mediată imun de grad 3 sau în cazul apariției oricărei reacții adverse mediată imun de grad 4.
Grupe speciale de pacienți:
Insuficienţă renală
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic, referitor la clearance-ul pembrolizumab, între
pacienții cu insuficienţă renală ușoară sau moderată și cei cu funcţie renală normală. Pembrolizumab nu a
fost studiat la pacienții cu insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic, în ceea ce privește eliminarea pembrolizumab la
pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară și, respectiv, la cei cu funcție hepatică normală. Pembrolizumab
nu a fost studiat la pacienții cu insuficienţă hepatică moderată sau severă.
V. Monitorizarea tratamentului (recomandări valabile pentru ambele indicaţii):
• Examen imagistic – examen CT efectuat regulat pentru monitorizarea răspunsului la tratament (la
interval de 8-16 săptămâni) si/sau alte investigații paraclinice în funcție de decizia medicului curant
(RMN, scintigrafie osoasa, PET-CT).
• Consult interdisciplinar – ori de cate ori este indicat, pentru precizarea cauzei posibilelor reacții
adverse (suspect a fi mediate imun) sau pentru a exclude alte cauze.
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant
VI. Criterii de întrerupere a tratamentului:
• Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu
progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu atenție, având in vedere
posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin instalarea unui răspuns imunitar anti-tumoral
puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea
imagistica, după 4 – 12 săptămâni si numai daca exista o noua creștere obiectiva a volumul tumoral
sau deteriorare simptomatica, se va avea in vedere întreruperea tratamentului.
• Tratamentul cu Pembrolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții adverse
mediată imun severă (grad 3) cât și în cazul primei apariții a unei reacții adverse mediată imun ce
pune viața în pericol (grad 4) – pot exista excepții de la aceasta regula, in funcție de decizia
medicului curant, după informarea pacientului.
• Tratamentul cu intenţie de adjuvanţă (indicația 2) se va opri după 12 luni, în absenţa progresiei bolii
sau a toxicității inacceptabile (motive pentru care tratamentul va fi întrerupt înainte de finalizarea
celor 12 luni de tratament).
• Decizia medicului sau a pacientului
VII. Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală.
3. CARCINOAME UROTELIALE

I. Indicaţie
Pembrolizumab este indicat în monoterapie pentru tratamentul carcinomului urotelial local avansat sau
metastatic, la adulţi cărora li s-a administrat anterior chimioterapie care conţine săruri de platină.
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 140 (conform clasificării internaţionale a maladiilor
revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală). Observatie: se va utiliza acest cod inclusiv pentru
localizarile la nivelul bazinetului renal sau ureterului (nu numai pentru cele de la nivelul vezicii urinare).

II. Criterii de includere:
• Pacienți cu vârsta mai mare de 18 ani
• Carcinom urotelial avansat local si/sau regional, inoperabil sau metastazat, confirmat histologic si
tratat anterior pentru aceasta indicație, cu un regim pe baza de săruri de platina
• Sunt eligibili pacienţi care beneficiază / au beneficiat de chimioterapie adjuvantă / neoadjuvantă cu un
regim pe baza de săruri de platina si care prezinta progresia bolii in timpul acestui tratament sau in
primele 12 luni de la finalizarea acestuia.
• Evaluarea extensiei reale a bolii la nivel local, regional si la distanta (imagistica standard) pentru a
certifica încadrarea in stadiile avansate de boala
• Status de performanta ECOG 0-2
• Este permisă prezenta metastazelor cerebrale, cu condiția ca acestea sa fie tratate si stabile, fără
corticoterapie de întreținere mai mult de echivalentul a 10 mg prednison (ca doza de întreținere)
• Pacienți la care a fost administrat anterior Pembrolizumab (din alte surse financiare), cu răspuns
favorabil la acest tratament (care nu au prezentat boala progresiva in urma tratamentului cu
pembrolizumab)

III. Criterii de excludere
• Hipersensibilitate la substanță activă sau la oricare dintre excipienți
• Sarcina si alăptare
• In cazul următoarelor situații: metastaze active la nivelul SNC, status de performanță ECOG > 2,
infecție HIV, hepatită B sau hepatită C, boli autoimune sistemice active, boală pulmonară
interstițială, antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi,
antecedente de hipersensibilitate severă la alți anticorpi monoclonali, pacienții cărora li se
administrează tratament imunosupresiv, pacienții cu infecții active, după o evaluare atentă a
riscului potențial crescut, tratamentul cu pembrolizumab poate fi utilizat la acești pacienți, daca
medicul curant considera ca beneficiile depășesc riscurile potențiale iar pacientul a fost informat
in detaliu.

IV. Tratament
Evaluare pre-terapeutică:
• Confirmarea histologică a diagnosticului
• Evaluare clinică și imagistică (evaluare completa pentru certificarea stadiului afecțiunii)
• Evaluare biologica – care va conține analizele recomandate de către medicul curant (in funcție de
starea pacientului si de posibilele co-morbidități existente)
Doza si mod de administrare:
Doza recomandată de pembrolizumab la adulți este fie de 200 mg la interval de 3 săptămâni, fie de 400
mg la interval de 6 săptămâni, administrată sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30
minute.
Durata tratamentului:
Pacienților trebuie să li se administreze pembrolizumab până la progresia bolii sau până la apariţia
toxicităţii inacceptabile. S-au observat răspunsuri atipice (de exemplu creşterea iniţială tranzitorie a
dimensiunilor tumorale sau apariţia unor noi leziuni de dimensiuni mici în primele luni urmate de
reducerea tumorală). La pacienţii stabili clinic cu dovezi inițiale de progresie a bolii se recomandă
continuarea tratamentului până la confirmarea progresiei bolii. Trebuie evitată utilizarea de corticoizi
sistemici sau imunosupresoare înaintea iniţierii tratamentului cu pembrolizumab din cauza potențialului
acestora de a interfera cu activitatea farmacodinamică și eficacitatea pembrolizumab. Cu toate acestea,
după inițierea administrării pembrolizumab pot fi utilizați corticoizi sistemici sau alte imunosupresoare
pentru tratamentul reacţiilor adverse mediate imun
Modificarea dozei:
• Nu se recomandă creșterea sau reducerea dozei. Poate fi necesară amânarea sau oprirea administrării
tratamentului în funcție de profilul individual de siguranță și tolerabilitate.
• În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab poate fi amânată
și administrați (sistemic) corticosteroizi.
• Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză de
pembrolizumab, dacă intensitatea reacției adverse este redusă la grad ≤ 1, iar doza zilnică de
corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
• Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții adverse
mediată imun de grad 3 sau în cazul apariției oricărei reacții adverse mediată imun de grad 4.
Grupe speciale de pacienți:
Insuficiența renală
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic referitor la clearance-ul pembrolizumab între
pacienții cu insuficienţă renală ușoară/moderată și cei cu funcţie renală normală. Pembrolizumab nu a fost
studiat la pacienții cu insuficienţă renală severă.
Insuficiența hepatică
Nu au fost diferențe semnificative clinic în ceea ce privește eliminarea pembrolizumab între pacienții cu
insuficienţă hepatică ușoară și cei cu funcție hepatică normală. Pembrolizumab nu a fost studiat la
pacienții cu insuficienţă hepatică moderată/severă.
V. Monitorizarea tratamentului:
• Examen imagistic – examen CT efectuat regulat pentru monitorizarea răspunsului la tratament (la
interval de 8-16 săptămâni) si/sau alte investigații paraclinice în funcție de decizia medicului curant
(RMN, scintigrafie osoasa, PET-CT).
• Consult interdisciplinar – ori de cate ori este indicat, pentru precizarea cauzei posibilelor reacții
adverse (suspect a fi mediate imun) sau pentru a exclude alte cauze.
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant
VI. Criterii de întrerupere a tratamentului:
• Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu
progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu atenție, având in vedere
posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin instalarea unui răspuns imunitar anti-tumoral
puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea
imagistica, după 4 – 12 săptămâni si numai daca exista o noua creștere obiectiva a volumul tumoral
sau deteriorare simptomatica, se va avea in vedere întreruperea tratamentului.
• Tratamentul cu Pembrolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții adverse
mediată imun severă (grad 3) cât și în cazul primei apariții a unei reacții adverse mediată imun ce
pune viața în pericol (grad 4) – pot exista excepții de la aceasta regula, in funcție de decizia
medicului curant, după informarea pacientului.
• Decizia medicului sau a pacientului
VII. Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală.
4. LIMFOMUL HODGKIN CLASIC (LHC)

I. Indicaţii:
Tratamentul pacienților adulți cu limfom Hodgkin clasic (LHc) recidivat sau refractar, la care transplantul
autolog de celule stem (TACS) și tratamentul cu brentuximab vedotin (BV) au eșuat sau care nu sunt
eligibili pentru transplant în condițiile eșecului tratamentului cu BV – în monoterapie.
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 154 (conform clasificării internaţionale a maladiilor
revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
II. Criterii de includere în tratament:
– vârsta peste 18 ani
– pacienți cu limfom Hodgkin clasic (LHc) recidivat sau refractar, la care transplantul autolog de
celule stem (TACS) și tratamentul cu brentuximab vedotin (BV) au eșuat sau care nu sunt eligibili
pentru transplant în condițiile eșecului tratamentului cu BV.
III. Criterii de excludere:
– Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
IV. Tratament:
Tratamentul cu pembrolizumab trebuie inițiat și supravegheat de un medic cu experienţă în utilizarea
medicamentelor antineoplazice.
Doza recomandată
• 200 mg la interval de 3 săptămâni sau
• 400 mg la interval de 6 săptămâni
administrată sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30 minute.
• manipularea medicamentului înainte de administrare, precum şi administrarea se vor face conform
instrucţiunilor din RCP (rezumatul caracteristicilor produsului).
• NU trebuie administrat intravenos rapid sau în bolus.
Durata tratamentului
Pacienților trebuie să li se administreze pembrolizumab până la progresia bolii sau până la apariţia
toxicităţii inacceptabile.
Modificarea dozei
o NU se recomandă escaladarea sau reducerea dozei.
o poate fi necesară întârzierea sau întreruperea administrării, în funcţie de siguranța și tolerabilitatea
individuală; recomandări în Tabelul 1:
Tabelul 1: Recomandări privind modificarea tratamentului cu pembrolizumab

Dacă toxicitatea asociată tratamentului nu se remite până la gradele 0-1 în interval de 12 săptămâni
după administrarea ultimei doze de pembrolizumab, sau dacă doza zilnică de corticosteroid nu poate
fi redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent în interval de 12 săptămâni, tratamentul cu
pembrolizumab trebuie întrerupt definitiv.
Siguranța reluării tratamentului cu pembrolizumab la pacienții care au prezentat miocardită mediată imun
în antecedente nu este cunoscută.
Cu excepția cazului în care se specifică altfel în tabelul 1, tratamentul cu pembrolizumab trebuie întrerupt
definitiv în cazul reacţiilor adverse mediate imun de gradul 4 sau recurente de gradul 3.
La pacienții cu LHc, în cazul toxicităţii hematologice de gradul 4, administrarea pembrolizumab trebuie
amânată până când reacțiile adverse se ameliorează la gradele 0-1.

V. Monitorizarea tratamentului:
• Înaintea începerii tratamentului este necesară o evaluare completă a pacientului:
o Examen clinic
o Hemoleucograma
o Examene biochimice: glicemie, probe hepatice (transaminaze, bilirubină), probe renale (uree,
creatinină), ionogramă, hormoni tiroidieni
o Examene imagistice
• În timpul şi după terminarea tratamentului:
o Tratamentul cu pembrolizumab este asociat cu reacţii adverse mediate imun. Pacienţii trebuie
monitorizaţi continuu deoarece o reacţie adversă la tratament poate apărea în orice moment
atât în timpul cât şi după ultima doză de pembrolizumab.
o Pentru a confirma etiologia reacţiilor adverse mediate imun suspectate sau a exclude alte
cauze, trebuie efectuată o evaluare adecvată.
VI. Reacţii adverse:
Reacţii adverse mediate imun:
– majoritatea reacţiilor adverse mediate imun survenite în timpul tratamentului cu pembrolizumab
sunt reversibile și gestionabile prin întreruperea tratamentului cu pembrolizumab, administrarea de
corticosteroizi şi/sau tratament de susținere
– pot apărea simultan reacţii adverse mediate imun ce afectează mai mult de un aparat sau sistem
– în cazul suspicionării unor reacţii adverse mediate imun, se impune evaluarea adecvată în vederea
confirmării etiologiei sau a excluderii altor cauze.
– în funcţie de gradul de severitate a reacţiei adverse, administrarea de pembrolizumab trebuie
amânată şi trebuie administrați corticosteroizi.
– după ameliorarea până la gradul ≤ 1, trebuie iniţiată întreruperea treptată a corticoterapiei în
decurs de 1 lună; reducerea rapidă a dozei poate duce la agravarea reacţiei adverse.
– la pacienți ale căror reacții adverse mediate imun nu au putut fi controlate cu corticosteroizi,
poate fi luată în considerare administrarea altor imunosupresoare sistemice.
– administrarea de pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză
administrată dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică de corticosteroid a fost
redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
– administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacţii
adverse de grad 3, mediată imun, și în cazul oricărei reacții adverse de toxicitate de grad 4,
mediată imun, cu excepția endocrinopatiilor controlate prin tratament de substituție hormonală.
• Pneumonită mediată imun.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de pneumonită.
Pneumonita suspectată trebuie confirmată prin imagistică radiografică și trebuie exclusă prezența altor
cauze.
Pentru evenimente de gradul ≥ 2 trebuie administrați corticosteroizi (doză inițială de 1-2 mg/kg/zi
prednison sau echivalent, urmată de scăderea treptată a acesteia). Administrarea pembrolizumab trebuie
amânată în cazul pneumonitei de gradul 2 și întreruptă definitiv în cazul pneumonitei de gradul 3, gradul
4 sau pneumonitei de gradul 2 recurente.
• Colită mediată imun.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de colită și trebuie excluse alte
cauze.
Pentru evenimente de gradul ≥ 2 trebuie administrați corticosteroizi (doză inițială de 1-2 mg/kg/zi
prednison sau echivalent, urmată de scăderea treptată a acesteia).
Administrarea pembrolizumab trebuie amânată în cazul apariției colitei de gradul 2 sau gradul 3 şi
întreruptă definitiv în cazul colitei de gradul 4 sau recurenței de gradul 3.
Trebuie luat în considerare riscul potențial de perforație gastro-intestinală.
• Hepatită mediată imun.
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei hepatice şi a simptomelor de
hepatită (la momentul iniţierii tratamentului, periodic pe durata acestuia şi în orice moment în funcţie de
evoluţia clinică)
Trebuie excluse alte cauze.
Trebuie administrați corticosteroizi: doză iniţială de 0,5-1 mg/kg/zi ( pentru evenimente de gradul 2) și 1-
2 mg/kg și zi (pentru evenimente de grad ≥ 3) prednison sau echivalent, urmată de scăderea treptată a
dozelor și, în funcție de severitatea creșterii valorilor enzimelor hepatice, se amână sau se întrerupe
definitive administrarea pembrolizumab.
• Nefrită mediată imun.
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei renale și trebuie excluse alte cauze
de disfuncție renală.
Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥ 2 (doză inițială de 1-2 mg/kg și zi
prednison sau echivalent, urmată de scăderea treptată a acesteia) și, în funcție de severitatea creșterii
valorilor creatininei, administrarea pembrolizumab trebuie amânată în cazul nefritei de gradul 2 și
întreruptă definitiv în cazul nefritei de gradul 3 sau gradul 4.
• Endocrinopatii mediate imun.
La administrarea tratamentului cu pembrolizumab s-au observat cazuri de endocrinopatii severe, inclusiv
insuficienţă suprarenală, hipofizită, diabet zaharat tip 1, cetoacidoză diabetică, hipotiroidism și
hipertiroidism.
În cazul endocrinopatiilor mediate imun poate fi necesar tratament de substituție hormonală pe termen
lung.
o insuficienţă suprarenală (primară și secundară); hipofizită.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor
de insuficienţă suprarenală și hipofizită (inclusiv hipopituitarism) şi trebuie excluse alte cauze.
Pentru tratamentul insuficienței suprarenale trebuie administrați corticosteroizi şi, în funcţie de starea
clinică, un alt tip de tratament de substituție hormonală.
În cazul insuficienței suprarenale de gradul 2 sau hipofizitei simptomatice trebuie amânată
administrarea pembrolizumab până când evenimentul este controlat cu tratament de substituție
hormonală.
Administrarea pembrolizumab trebuie amânată sau întreruptă în cazul insuficienței suprarenale de
gradele 3 sau 4 sau în cazul hipofizitei.
Dacă este necesar, continuarea administrării de pembrolizumab poate fi luată în considerare, după
întreruperea treptată a corticoterapiei.
Funcția hipofizară și valorile hormonilor hipofizari trebuie monitorizate pentru a asigura tratament
hormonal de substituție corespunzător.
o diabet zaharat tip 1, inclusiv cetoacidoză diabetică.
Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea hiperglicemiei sau a altor semne şi simptome de diabet
zaharat.
Pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 1 trebuie administrată insulina.
Trebuie amânată administrarea pembrolizumab în cazurile de diabet zaharat de tip 1 asociat cu
hiperglicemie de gradul ≥ 3 sau cu cetoacidoză, până la obţinerea controlului metabolic.
o tulburări tiroidiene: hipotiroidism, hipertiroidism și tiroidită.
Pot surveni în orice moment pe durata tratamentului.
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei tiroidiene şi a semnelor şi
simptomelor clinice de tulburări tiroidiene (la momentul iniţierii tratamentului, periodic pe durata
acestuia şi în orice moment în funcţie de evoluţia clinică).
Hipotiroidismul poate fi gestionat prin tratament de substituție fără întreruperea tratamentului și fără
utilizarea corticosteroizilor.
Hipertiroidismul poate fi gestionat prin administrarea de tratament simptomatic.
În cazurile de hipertiroidism de gradul ≥ 3 administrarea pembrolizumab trebuie amânată până la
ameliorarea la grad ≤ 1.
Funcția tiroidiană și valorile hormonilor tiroidieni trebuie monitorizate pentru a asigura tratament de
substituție hormonală corespunzător.
Dacă este necesar, la pacienții cu endocrinopatii de gradul 3 sau gradul 4 care s-au ameliorat până la
gradul 2 sau mai puțin și care sunt controlate cu tratament de substituție hormonală, în cazul în care
este indicat, continuarea administrării pembrolizumab poate fi luată în considerare după întreruperea
treptată a corticoterapiei.
În caz contrar, tratamentul trebuie intrerupt.
• Reacţii adverse cutanate mediate imun.
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea reacţiilor cutanate severe și trebuie excluse alte cauze.
În funcţie de gradul de severitate a reacţiei adverse, administrarea pembrolizumab trebuie amânată în
cazul reacțiilor cutanate de gradul 3 până la ameliorarea la gradul ≤ 1 sau întreruptă definitiv în cazul
reacțiilor cutanate de gradul 4 şi trebuie administrați corticosteroizi.
În cazul suspiciunii de sindrom Stevens-Johnson (SSJ) sau necroliză epidermică toxică (NET),
administrarea pembrolizumab trebuie amânată și pacientul direcționat către o unitate specializată pentru
evaluare și tratament.
În cazul în care se confirmă apariția SSJ sau NET, administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă
definitiv.
Se recomandă precauţie atunci când se ia în considerare utilizarea pembrolizumab la un pacient care a
prezentat anterior o reacţie adversă cutanată severă sau ameninţătoare de viaţă cu alte medicamente
imunostimulatoare antineoplazice.
• Alte reacţii adverse mediate imun: uveită, artrită, miozită, miocardită, pancreatită, sindrom
Guillain-Barré, sindrom miastenic, anemie hemolitică, sarcoidoză și encefalită.
În funcție de gradul de severitate și tipul reacției adverse, administrarea pembrolizumab trebuie amânată
în cazul evenimentelor de gradul 2 sau gradul 3 și trebuie administrați corticosteroizi.
Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză dacă reacția
adversă se ameliorează la gradul ≤ 1 și doza zilnică de corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison
sau echivalent.
Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții adverse de
grad 3, mediată imun și în cazul oricărei reacții adverse de grad 4, mediată imun.
În cazul miocarditei, encefalitei sau Sindromului Guillain-Barré de gradele 3 sau 4, administrarea
pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv.
• Reacții adverse legate de transplant
Complicații ale transplantului alogen de celule stem hematopoietice (TCSH alogen)
a. TCSH alogen după tratamentul cu pembrolizumab
Cazuri de boală grefă contra gazdă (BGcG) și boală veno-ocluzivă (BVO) hepatică au fost observate la
pacienții cu LHc la care s-a efectuat TCSH alogen, după expunerea anterioară la pembrolizumab.
Până când devin disponibile date suplimentare, o analiză atentă a beneficiilor potențiale ale TCSH și a
riscului posibil crescut de complicații asociate transplantului trebuie efectuată pentru fiecare caz în parte.
b. TCSH alogen înaintea tratamentului cu pembrolizumab
La pacienții cu TCSH alogen în antecedente, a fost raportată apariția BGcG acută, inclusiv a cazurilor
letale de BGcG, după tratamentul cu pembrolizumab.
Pacienții care au prezentat BGcG după procedura de transplant pot prezenta un risc crescut de apariție a
BGcG după tratamentul cu pembrolizumab.
La pacienții cu TCSH alogen în antecedente, trebuie luat în considerare beneficiul tratamentului cu
pembrolizumab comparativ cu riscul posibil de apariție a BGcG.
• Pentru subiecții cu LHc recidivat sau refractar, datele clinice privind utilizarea
pembrolizumab la pacienții care nu sunt eligibili pentru TACS din alte motive decât eșecul la
chimioterapia de salvare sunt limitate.
După o evaluare atentă a riscului potențial crescut, tratamentul cu pembrolizumab poate fi utilizat la
acești pacienți în condițiile unei conduite medicale adecvate.
• Reacţii legate de administrarea perfuziei.
La pacienții cărora li s-a administrat pembrolizumab s-au raportat reacții adverse severe asociate
administrării în perfuzie, inclusiv hipersensibilitate şi anafilaxie.
În cazul reacțiilor adverse de gradele 3 sau 4 asociate perfuzării, trebuie întreruptă administrarea
perfuziei şi trebuie întrerupt definitiv tratamentul cu pembrolizumab.
Pacienții cu reacții adverse de gradele 1 sau 2 asociate administrării perfuziei pot continua tratamentul cu
pembrolizumab în condițiile monitorizării stricte; poate fi luată în considerare administrarea de
antipiretice și antihistaminice ca premedicație.
VII. Atenţionări şi precauţii:
 Trebuie evitată utilizarea de corticosteroizi sistemici sau imunosupresoare înaintea iniţierii
tratamentului cu pembrolizumab din cauza potențialului acestora de a interfera cu activitatea
farmacodinamică și eficacitatea pembrolizumab.
Cu toate acestea, după inițierea administrării pembrolizumab pot fi utilizați corticosteroizi sistemici
sau alte imunosupresoare pentru tratamentul reacţiilor adverse mediate imun.
De asemenea, corticosteroizii pot fi utilizați ca premedicație, atunci când pembrolizumab este utilizat
în asociere cu chimioterapia, ca profilaxie antiemetică și/sau pentru a atenua reacțiile adverse legate de
administrarea chimioterapiei.
 Femeile cu potențial fertil trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu
pembrolizumab şi timp de cel puţin 4 luni după administrarea ultimei doze de pembrolizumab.
 Sarcina. Nu există date privind utilizarea pembrolizumab la femei gravide; fiind o IgG4,
pembrolizumab are potențialul de a fi transferat de la mamă la fătul aflat în dezvoltare. Pembrolizumab
nu trebuie utilizat în timpul sarcinii cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune
tratamentul cu pembrolizumab.
 Alăptarea. Nu se cunoaşte dacă pembrolizumab se excretă în laptele uman. Întrucât este cunoscut
faptul că anticorpii pot fi secretați în laptele uman, riscul pentru nou-născuți/sugari nu poate fi exclus.
Decizia de a întrerupe fie alăptarea, fie tratamentul cu pembrolizumab trebuie luată având în vedere
beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu pembrolizumab pentru mamă.
 Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pembrolizumab are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
La unii pacienţi, s-a raportat apariţia amețelii și fatigabilității după administrarea Pembrolizumab.
VIII. Prescriptori:
Medici din specialitatea hematologie şi oncologie medicală.
5. CARCINOM CU CELULE SCUAMOASE AL CAPULUI SI GATULUI
I. Indicaţie
Pembrolizumab este indicat în monoterapie sau în asociere cu chimioterapia pe bază de săruri de platină
și 5-fluorouracil (5-FU) pentru tratamentul de primă linie al carcinomului cu celule scuamoase al capului
şi gâtului, metastatic sau recurent nerezecabil, la adulţi ale căror tumori exprimă PD-L1 cu un scor
combinat pozitiv (CPS, Combined positive score) ≥ 1.
Exclusiv în scopul identificării şi raportării pacienţilor efectiv trataţi pe această indicaţie, indiferent de
localizarea carcinomului scuamos (cavitate bucală, faringe, laringe, etc) se codifică la prescriere prin
codul 94 sau 109 (conform clasificării internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de
boală).
II. Criterii de includere
• Pacienţi cu vârsta mai mare de 18 ani
• Diagnostic histopatologic de carcinom scuamos, cu localizare in sfera ORL (cap şi gât),
recurent/metastazat, netratat anterior pentru aceasta indicație (linia 1 pentru boala metastazată sau
pentru boala recurenta după terapie multi-modala inițială – chimio-radioterapie cu sau fără
tratament chirurgical).
• Expresie tumorala PD-L1 cu un CPS ≥ 1.
• Pacienți la care a fost administrat anterior Pembrolizumab (din alte surse financiare), cu răspuns
favorabil la acest tratament (care nu au prezentat boala progresiva in urma tratamentului cu
pembrolizumab)
III. Criterii de excludere
• Hipersensibilitate la substanță activă sau la oricare dintre excipienți
• Sarcina si alăptare
• In cazul următoarelor situații: metastaze active la nivelul SNC, status de performanță ECOG > 2,
infecție HIV, hepatită B sau hepatită C, boli autoimune sistemice active, boală pulmonară
interstițială, antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi,
antecedente de hipersensibilitate severă la alți anticorpi monoclonali, pacienții cărora li se
administrează tratament imunosupresiv, pacienții cu infecții active, după o evaluare atentă a
riscului potențial crescut, tratamentul cu pembrolizumab poate fi utilizat la acești pacienți, daca
medicul curant considera ca beneficiile depășesc riscurile potențiale iar pacientul a fost informat
in detaliu.
IV. Tratament
Evaluare pre-terapeutică:
• Evaluare clinică şi imagistică pentru certificarea stadiilor metastatic sau recurent nerezecabil – este
obligatorie evaluarea imagistică (+/- consult specialitate ORL/chirurgie BMF) înainte de inițierea
imunoterapiei. Se recomandă ca evaluarea imagistică să fie efectuată cu cel mult 6 săptămâni anterior
inițierii imunoterapiei (sunt permise excepții justificate).
• Confirmarea histologică a diagnosticului
• Evaluare biologică: în funcţie de decizia medicului curant
Doza
Doza recomandată de pembrolizumab la adulți este fie de 200 mg la interval de 3 săptămâni, fie de 400
mg la interval de 6 săptămâni, administrată sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30
minute.
Protocoalele de chimioterapie asociate – chimioterapia pe bază de săruri de platină și 5-fluorouracil (5-
FU) sunt cele standard (ca doze şi ritm de administrare).
Pembrolizumab va fi administrat până la progresia bolii sau până la apariţia toxicităţii inacceptabile. Sau observat răspunsuri atipice (de exemplu creșterea iniţială tranzitorie a dimensiunilor tumorale sau chiar
apariţia unor noi leziuni de dimensiuni mici în primele luni urmate de reducerea tumorală). La pacienţii
stabili clinic, cu date imagistice ce ar putea sugera progresia bolii, se recomandă continuarea
tratamentului până la confirmarea, ulterioară, a progresiei bolii. În aceste situaţii, repetarea examenelor
imagistice va fi efectuată cât mai devreme posibil (între 1 – 3 luni), pentru confirmarea/infirmarea
progresiei bolii.
Modificarea dozei:
• Nu se recomandă creșterea sau reducerea dozei. Poate fi necesară amânarea sau oprirea administrării
tratamentului în funcție de profilul individual de siguranță și tolerabilitate.
• În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab poate fi amânată și
administrați (sistemic) corticosteroizi.
• Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză de
pembrolizumab, dacă intensitatea reacției adverse este redusă la grad ≤ 1, iar doza zilnică de
corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
• Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții adverse
mediată imun de grad 3 sau în cazul apariției oricărei reacții adverse mediată imun de grad 4.
Grupe speciale de pacienţi:
Insuficienţă renală
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic referitor la clearance-ul pembrolizumab între
pacienţii cu insuficienţă renală ușoară sau moderată și cei cu funcţie renală normală. Pembrolizumab nu a
fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic în ceea ce privește eliminarea pembrolizumab între
pacienţii cu insuficienţă hepatică ușoară și cei cu funcţie hepatică normală. Pembrolizumab nu a fost
studiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă.
V. Monitorizarea tratamentului
• Evaluarea evoluției bolii – examenul CT/RMN trebuie efectuat regulat pe durata tratamentului, pentru
monitorizarea răspunsului la tratament, la intervale considerate optime de către medicul curant
(recomandat la 8-12 luni), care va aprecia necesitatea efectuării şi a altor investigații imagistice:
scintigrafie, PET-CT, etc.
• Consultul de specialitate ORL/chirurgie BMF este necesar, alături de evaluarea imagistică, pentru
aprecierea răspunsului la tratament.
• Consult interdisciplinar – ori de cate ori este indicat, pentru precizarea cauzei posibilelor reacții
adverse (suspect a fi mediate imun) sau pentru a exclude alte cauze.
• Evaluare biologică: în funcţie de decizia medicului curant
VI. Criterii de întrerupere a tratamentului:
• Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic. Cazurile cu
progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu atenție, având in vedere
posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin instalarea unui răspuns imunitar anti-tumoral
puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea
imagistica, după 4 – 12 săptămâni si numai daca exista o noua creștere obiectiva a volumul tumoral
sau deteriorare simptomatica, se va avea in vedere întreruperea tratamentului.
• Tratamentul cu Pembrolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții adverse
mediată imun severă (grad 3) cât și în cazul primei apariții a unei reacții adverse mediată imun ce
pune viața în pericol (grad 4) – pot exista excepții de la aceasta regula, in funcție de decizia
medicului curant, după informarea pacientului.
• Decizia medicului sau a pacientului
VII. Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală.”