L01XC18 DCI PEMBROLIZUMABUM

04/08/2020

L01XC18 DCI PEMBROLIZUMABUM

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/l01xc18-dci-pembrolizumabum-2/

DCI PEMBROLIZUMABUM
A. Cancerul pulmonar
I. Indicații
– în monoterapie pentru tratamentul de primă linie al carcinomului pulmonar, altul decât cel
cu celule mici (NSCLC, non-small cell lung carcinoma), metastatic, la adulţi ale căror
tumori exprimă PD-L1 cu un scor tumoral proporţional (STP) ≥ 50%, fără mutații tumorale
EGFR sau ALK pozitive (nu este necesară testarea EGFR si ALK la pacienți diagnosticați
cu carcinom epidermoid, cu excepția pacienților nefumători sau care nu mai fumează de
foarte mult timp).
– în asociere cu Pemetrexed si chimioterapie pe baza de saruri de platina, pentru
tratamentul de primă linie al carcinomului pulmonar, altul decât cel cu celule mici
(NSCLC, non-small cell lung carcinoma), non-epidermoid, metastatic, fără mutații
tumorale EGFR sau ALK pozitive.
Aceaste indicaţiii se codifică la prescriere prin codul 111 (conform clasificării
internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală.
II. Criterii de includere:
• in monoterapie: carcinom pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC, non-small
cell lung carcinoma), confirmat histopatologic, metastatic si PD-L1 pozitiv cu un scor
tumoral proporţional (STP) ≥ 50% confirmat , efectuat printr-o testare validată
• In asociere cu Pemetrexed si chimioterapie pe baza de saruri de platina (Cisplatin sau
Carboplatin), pentru carcinom pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC, nonsmall
cell lung carcinoma), non epidermoid metastatic, in absenta mutatiilor EGFR sau
ALK si independent de scorul tumoral proportional (STP) al PD-L1 .
o Cu toate acestea, pacientii aflati in prima linie de tratament pentru un
carcinom pulmonar, altul decat cel cu celule mici, (NSCLC, non-small
cell lung carcinoma) non epidermoid, metastatic, cu expresia PDL 1 ≥
50% , sunt eligibili in egala masura la Pembrolizumab in monoterapie
sau la Pembrolizumab in asociere cu chimioterapia, tinand cont de
absenta datelor de comparatie directa intre cele doua strategii, si de
rezultatul unei comparatii indirecte pe baza datelor individuale care nu
a aratat diferenta semnificativa intre cele doua strategii in termeni ai
eficacitatii.
o Alegerea tratamentului pentru acesti pacienti trebuie sa fie ghidata de
profilul de tolerabilitate mai favorabil pentru monoterapie comparativ cu
asocierea Pembrolizumab cu chimioterapia
• Vârsta peste 18 ani

• Indice al statusului de performanță ECOG 0-2
III. Criterii de excludere
• Insuficiență hepatică moderată sau severă
• Insuficiență renală severă
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienții
• sarcina si alăptare
• mutații prezente ale EGFR sau rearanjamente ALK (nu este necesară testarea EGFR si
ALK la pacienți diagnosticați cu carcinom epidermoid, cu excepția pacienților nefumători
sau care nu mai fumează de foarte mult timp).
• metastaze active la nivelul SNC; status de performanță ECOG > 2; infecție HIV, hepatită
B sau hepatită C; boli autoimune sistemice active; boală pulmonară interstițială;
antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi;
antecedente de hipersensibilitate severă la alți anticorpi monoclonali; pacienții cărora li
se administrează tratament imunosupresiv, pacienții cu infecții active*.
*După o evaluare atentă a riscului potențial crescut, tratamentul cu pembrolizumab poate
fi utilizat la acești pacienți daca medicul curant considera ca beneficiile depășesc
riscurile potențiale
IV. Tratament
Evaluare pre-terapeutică:
• Evaluare clinică și imagistică pentru certificarea stadiilor IV
• Confirmarea histologica a diagnosticului
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant
Doza:
• 200 mg sub forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30 minute, la interval
de 3 săptămâni.
Pacienților trebuie să li se administreze Pembrolizumab până la progresia bolii sau până la
apariţia toxicităţii inacceptabile. S-au observat răspunsuri atipice (de exemplu creşterea iniţială
tranzitorie a dimensiunilor tumorale sau apariţia unor noi leziuni de dimensiuni mici în primele
luni urmate de reducerea tumorală). La pacienţii stabili clinic cu dovezi inițiale de progresie a
bolii se recomandă continuarea tratamentului până la confirmarea progresiei bolii.
Trebuie evitată utilizarea de corticoizi sistemici sau imunosupresoare înaintea iniţierii
tratamentului cu pembrolizumab din cauza potențialului acestora de a interfera cu activitatea
farmacodinamică și eficacitatea pembrolizumab. Cu toate acestea, după inițierea administrării

pembrolizumab pot fi utilizați corticoizi sistemici sau alte imunosupresoare pentru tratamentul
reacţiilor adverse mediate imun.
Modificarea dozei:
• Nu se recomandă creșterea sau reducerea dozei. Poate fi necesară amânarea sau
oprirea administrării tratamentului în funcție de profilul individual de siguranță și
tolerabilitate.
• În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab
trebuie amânată și trebuie administrați corticosteroizi.
• Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima
doză de PEMBROLIZUMAB dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică de
corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
• Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei
reacții adverse de grad 3, mediată imun și în cazul oricărei reacții adverse de grad 4,
mediată imun
Grupe speciale de pacienți:
Insuficienţă renală
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic referitor la clearance-ul pembrolizumab între
pacienții cu insuficienţă renală ușoară sau moderată și cei cu funcţie renală normală.
Pembrolizumab nu a fost studiat la pacienții cu insuficienţă renală severă. Nu se recomandă
administrarea la pacienții cu insuficiență renală severă. Insuficienţă hepatică
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic în ceea ce privește eliminarea
pembrolizumab între pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară și cei cu cu funcție hepatică
normală. Pembrolizumab nu a fost studiat la pacienții cu insuficienţă hepatică moderată sau
severă. Nu se recomandă administrarea la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau
severă.
V. Monitorizarea tratamentului
• Examen imagistic – examen CT efectuat regulat pentru monitorizarea răspunsului la
tratament (la interval de 8-12 săptămâni) si / sau alte investigații paraclinice în funcție de
decizia medicului (RMN, scintigrafie osoasa, PET-CT).  P e ntru
reacțiile adverse mediate imun suspectate sau a exclude alte cauze, trebuie efectuată o
evaluare adecvată și se recomandă consult interdisciplinar.
• Pentru a confirma etiologia reacțiile adverse mediate imun suspectate sau a exclude alte
cauze, trebuie efectuată o evaluare adecvată și se recomandă consult interdisciplinar.
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant

VI. Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
Pembrolizumab este asociat cel mai frecvent cu reacții adverse mediate imun. Cele mai multe
dintre acestea, inclusiv reacțiile adverse severe, s-au remis după inițierea tratamentului medical
adecvat sau întreruperea administrării pembrolizumab
Majoritatea reacţiilor adverse raportate au fost de grad 1 sau 2 ca severitate. Cele mai grave
reacții adverse raportate au fost reacţiile adverse mediate imun și reacțiile severe asociate
administrării în perfuzie
Majoritatea reacţiilor adverse mediate imun survenite în timpul tratamentului cu pembrolizumab
au fost reversibile și gestionate prin întreruperea tratamentului cu pembrolizumab, administrarea
de corticosteroizi şi/sau tratament de susținere. Reacțiile adverse mediate imun au apărut și
după ultima doză de pembrolizumab. Reacțiile adverse mediate imun care afectează mai mult
de un aparat sau sistem pot să apară simultan.
În cazul în care se suspectează apariţia de reacţii adverse mediate imun, trebuie asigurată
evaluarea adecvată în vederea confirmării etiologiei sau excluderii altor cauze. În funcţie de
gradul de severitate a reacţiei adverse, administrarea de pembrolizumab trebuie întreruptă şi
trebuie administrați corticosteroizi. După ameliorarea până la gradul
≤ 1, trebuie iniţiată întreruperea treptată a corticoterapiei și continuată timp de cel puţin o lună.
Pe baza datelor limitate din studiile clinice efectuate la pacienți ale căror reacții adverse
mediate imun nu au putut fi controlate cu corticosteroizi, poate fi luată în considerare
administrarea altor imunosupresoare.
Administrarea de pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză
administrată de PEMBROLIZUMAB dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică
de corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacţii
adverse de grad 3, mediată imun, și în cazul oricărei reacții adverse de toxicitate de grad 4,
mediată imun, cu excepția endocrinopatiilor controlate prin tratament de substituție hormonală.
Pneumonită mediată imun
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de pneumonită.
Pneumonita suspectată trebuie confirmată prin evaluare radiologică și trebuie exclusă prezența
altor cauze. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de gradul ≥ 2 (doză inițială
de 1-2 mg/kg și zi prednison sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia);
administrarea pembrolizumab trebuie amânată în cazul pneumonitei de gradul 2 și întreruptă
definitiv în cazul pneumonitei de gradul 3, gradul 4 sau pneumonitei de gradul 2 recurente.
Colită mediată imun
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de colită și trebuie
excluse alte cauze. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥ 2 (doză
inițială de 1-2 mg/kg și zi prednison sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia);

administrarea pembrolizumab trebuie amânată în cazul apariției colitei de grad 2 sau 3 şi
întreruptă definitiv în cazul colitei de grad 4. Trebuie luat în considerație riscul potențial de
perforație gastro-intestinală.
Hepatită mediată imun
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei hepatice (la momentul
iniţierii tratamentului, periodic pe durata acestuia şi în funcţie de starea clinică) şi a simptomelor
de hepatită şi trebuie excluse alte cauze. Trebuie administrați corticosteroizi (doză iniţială de
0,5-1 mg/kg și zi (pentru evenimente de gradul 2) și 1-2 mg/kg și zi (pentru evenimente de grad
≥ 3) prednison sau echivalent, urmată de scăderea treptată a dozelor) și, în funcție de
severitatea creșterii valorilor enzimelor hepatice, se amână sau se întrerupe definitiv
administrarea pembrolizumab.
Nefrită mediată imun
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei renale și trebuie excluse
alte cauze de disfuncție renală. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥
2 (doză inițială de 1-2 mg/kg și zi prednison sau echivalent, urmat de scăderea treptată a
acesteia) și, în funcție de gradul de severitate al valorilor creatininei, administrarea
pembrolizumab trebuie amânată în cazul nefritei de gradul 2 și întreruptă definitiv în cazul
nefritei de gradul 3 sau 4.
Endocrinopatii mediate imun
La administrarea tratamentului cu pembrolizumab s-au observat cazuri de endocrinopatii
severe, inclusiv hipofizită, diabet zaharat tip 1 inclusiv cetoacidoză diabetică, hipotiroidism și
hipertiroidism.
În cazul endocrinopatiilor mediate imun poate fi necesar tratament de substituție hormonală pe
termen lung.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de hipofizită (inclusiv
hipopituitarism și insuficiență secundară a glandelor suprarenale) şi trebuie excluse alte cauze.
Pentru tratamentul insuficienței corticosuprarenaliene secundare trebuie administrați
corticosteroizi şi în funcţie de starea clinică, un alt tip de tratament de substituție hormonală, iar
în cazul hipofizitei simptomatice trebuie amânată administrarea pembrolizumab până când
evenimentul este controlat cu tratament de substituție hormonală. Dacă este necesar,
continuarea administrării de pembrolizumab poate fi luată în considerare, după întreruperea
treptată a corticoterapiei. Funcția hipofizară și valorile hormonilor hipofizari trebuie monitorizate
pentru a asigura tratament hormonal de substituție corespunzătoare.
Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea hiperglicemiei sau a altor semne şi simptome de
diabet zaharat. Pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 1 trebuie administrată insulină şi
trebuie amânată administrarea pembrolizumab în cazurile de hiperglicemie de gradul 3, până la

obţinerea controlului metabolic .
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei tiroidiene (la momentul
iniţierii tratamentului, periodic pe durata acestuia şi în funcţie de starea clinică) şi a semnelor
clinice şi a simptomelor de tulburări tiroidiene. Hipotiroidismul poate fi gestionat prin tratament
de substituție fără întreruperea tratamentului și fărăutilizarea corticosteroizilor. Hipertiroidismul
poate fi gestionat prin administrarea de tratament simptomatic. În cazurile de hipertiroidism de
grad ≥ 3 administrarea pembrolizumab trebuie amânată până la remisia de grad ≤ 1. Dacă este
necesar, la pacienții cu hipertiroidism de gradul 3 sau 4 care se remite până la gradul 2 sau mai
mic, continuarea administrării pembrolizumab poate fi luată în considerare după întreruperea
trepată a corticoterapiei (vezi pct. 4.2 și 4.8). Funcția tiroidiană și valorile hormonilor tiroidieni
trebuie monitorizate pentru a asigura tratament de substituție hormonală corespunzător.
Reacții asociate administrării în perfuzie :
În cazul reacțiilor adverse severe asociate perfuzării, trebuie întreruptă administrarea perfuziei
şi trebuie întrerupt definitiv tratamentul cu pembrolizumab. Pacienții cu reacții adverse ușoare
sau moderate asociate administrării perfuziei pot continua tratamentul cu pembrolizumab în
condițiile monitorizării stricte; poate fi luată în considerare administrarea de antipiretice și
antihistaminice ca premedicație.
Alte reacţii adverse mediate imun:
În plus, următoarele reacţii adverse mediate imun, semnificative din punct de vedere clinic,
incluzând cazurile severe și letale, au fost raportate în studiile clinice sau în timpul experienţei
după punerea pe piaţă: uveită, artrită, miozită, miocardită, pancreatită, sindrom Guillain-Barré,
sindrom miastenic, anemie hemolitică și crize convulsive parțiale apărute la pacienții cu focare
inflamatorii în parenchimul cerebral.
În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab trebuie
amânată și trebuie administrați corticosteroizi.
Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză de
PEMBROLIZUMAB dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică de corticosteroid
a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții
adverse de grad 3, mediată imun și în cazul oricărei reacții adverse de grad 4, mediată imun.
VII. Criterii de întrerupere a tratamentului:
• Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic.
Cazurile cu progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu
atenție, având in vedere posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin
instalarea unui răspuns imunitar anti- tumoral puternic. In astfel de cazuri, nu se

recomanda întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea imagistica, după 8 – 12
săptămâni si numai daca exista o noua creștere obiectiva a volumul tumoral sau
deteriorare simptomatica se va avea in vedere întreruperea tratamentului
• Tratamentul cu Pembrolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții
adverse severe mediată imun cât și în cazul unei reacții adverse mediată imun ce pune
viața în pericol – in funcție de decizia medicului curant, după informarea pacientului.
• Decizia medicului sau a pacientului
VIII. Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală.
B. Melanom malign
I. Indicație
Monoterapie pentru tratamentul melanomului avansat (nerezecabil sau metastatic) la
pacientii adulti.
Această indicaţie se codifică la prescriere prin codul 117 (conform clasificării
internaţionale a maladiilor revizia a 10-a, varianta 999 coduri de boală).
II. Criterii de includere:
• Pacienți cu vârsta mai mare de 18 ani
• Melanom avansat local si/sau regional, inoperabil, sau metastazat, confirmat histologic
• Evaluarea extensiei bolii locale, regionale si la distanta (imagistica standard) pentru a
certifica încadrarea in stadiile avansate de boala
• Status de performanta ECOG 0-2* (*vezi observația de mai jos)
• Este permisa prezenta metastazelor cerebrale, cu condiția ca acestea sa fie tratate si
stabile, fără corticoterapie de întreținere mai mult de echivalentul a 10 mg prednison (ca
doza de întreținere)* (*vezi observația de mai jos)
• Pacienti pentru care s-a administrat anterior Pembrolizumab (din alte surse financiare),
cu răspuns favorabil la acest tratament
III. Criterii de excludere
• Insuficiență hepatică moderată sau severă
• Insuficienţă renală severă
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
• Sarcina si alaptare
• Lipsa răspunsului la tratament anterior cu imunoterapie (antiPD1/antiPDL1 sau
antiCTLA4 etc).
• Metastaze active la nivelul SNC; status de performanță ECOG >2; infecție HIV, hepatită
B sau hepatită C; boli autoimune sistemice active; boală pulmonară interstițială;
antecedente de pneumonită care a necesitat tratament sistemic cu corticosteroizi;
antecedente de hipersensibilitate severă la alți anticorpi monoclonali; pacienti cărora li se

administrează tratament imunosupresor şi cei cu antecedente de reacţii adverse severe
mediate imun, definite ca orice tip de toxicitate de grad 4 sau toxicitate de grad 3 care
necesită tratament cu corticosteroizi (> 10 mg/zi prednison sau echivalent) cu durata de
peste 12 săptămâni. * (*vezi observația de mai jos)
Observatie: după o evaluare atentă a riscului pentru efecte secundare / agravare a comorbiditatilor,
tratamentul cu pembrolizumab poate fi utilizat la acești pacienți în
condițiile unei conduite medicale adecvate. Fiecare caz va fi evaluat si apreciat individual
de catre medical curant.
IV. Tratament
Evaluare pre-terapeutică:
• Evaluare clinică și imagistică pentru certificarea stadiilor avansate de boala
• Confirmarea histologica a diagnosticului
• Evaluare biologica – in funcție de decizia medicului curant
Doza:
Pembrolizumab in monoterapie – doza recomandata este de 200mg, administrata sub
forma unei perfuzii intravenoase cu durata de 30 minute, la interval de 3 săptămâni.
Tratamentul cu pembrolizumab trebuie continuat atât timp cât se observă beneficii clinice sau
până la aparitia unei toxicitati inacceptabile.
Pacienților trebuie să li se administreze Pembrolizumab până la progresia bolii sau până la
apariţia toxicităţii inacceptabile. S-au observat răspunsuri atipice (de exemplu creşterea iniţială
tranzitorie a dimensiunilor tumorale sau apariţia unor noi leziuni de dimensiuni mici în primele
luni urmate de reducerea tumorală). La pacienţii stabili clinic cu dovezi inițiale de progresie a
bolii se recomandă continuarea tratamentului până la confirmarea progresiei bolii.
Trebuie evitată utilizarea de corticoizi sistemici sau imunosupresoare înaintea iniţierii
tratamentului cu pembrolizumab din cauza potențialului acestora de a interfera cu activitatea
farmacodinamică și eficacitatea pembrolizumab. Cu toate acestea, după inițierea administrării
pembrolizumab pot fi utilizați corticoizi sistemici sau alte imunosupresoare pentru tratamentul
reacţiilor adverse mediate imun
Modificarea dozei:
• Nu se recomandă creșterea sau reducerea dozei. Poate fi necesară amânarea sau
oprirea administrării tratamentului în funcție de profilul individual de siguranță și
tolerabilitate.
• În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab
trebuie amânată și trebuie administrați corticosteroizi.
• Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima
doză de pembrolizumab dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică de

corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
• Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei
reacții adverse de grad 3, mediată imun și în cazul oricărei reacții adverse de grad 4,
mediată imun
Grupe speciale de pacienți:
Insuficienţă renală
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinicreferitor la clearance-ul pembrolizumab între
pacienții cu insuficienţă renală ușoară sau moderată și cei cu funcţie renală normală.
Pembrolizumab nu a fost studiat la pacienții cu insuficienţă renală severă. Nu se recomandă
administrarea la pacienții cu insuficiență renala severă Insuficienţă hepatică
Nu au fost evidențiate diferențe semnificative clinic în ceea ce privește eliminarea
pembrolizumab între pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară și cei cu cu funcție hepatică
normală. Pembrolizumab nu a fost studiat la pacienții cu insuficienţă hepatică moderată sau
severă. Nu se recomandă utilizarea la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă.
V. Monitorizarea tratamentului
• Examen imagistic – examen CT efectuat regulat pentru monitorizarea răspunsului la
tratament (la interval de 8-16 săptămâni) si / sau alte investigații paraclinice în funcție de
decizia medicului (RMN, scintigrafie osoasa,PET-CT).
• Pentru a confirma etiologia reacțiile adverse mediate imun suspectate sau a exclude alte
cauze, trebuie efectuată o evaluare adecvată și se recomandă consult interdisciplinar.
• Evaluare biologica: in funcție de decizia medicului curant
VI. Efecte secundare. Managementul efectelor secundare mediate imun
Pembrolizumab este asociat cel mai frecvent cu reacții adverse mediate imun. Cele mai multe
dintre acestea, inclusiv reacțiile adverse severe, s-au remis după inițierea tratamentului medical
adecvat sau întreruperea administrării pembrolizumab
Cele mai grave reacții adverse raportate au fost reacţiile adverse mediate imun și reacțiile
severe asociate administrării în perfuzie
Majoritatea reacţiilor adverse mediate imun survenite în timpul tratamentului cu pembrolizumab
au fost reversibile și gestionate prin întreruperea tratamentului cu pembrolizumab, administrarea
de corticosteroizi şi/sau tratament de susținere. Reacțiile adverse mediate imun au apărut și
după ultima doză de pembrolizumab. Reacțiile adverse mediate imun care afectează mai mult
de un aparat sau sistem pot să apară simultan.
În cazul în care se suspectează apariţia de reacţii adverse mediate imun, trebuie asigurată
evaluarea adecvată în vederea confirmării etiologiei sau excluderii altor cauze. În funcţie de

gradul de severitate a reacţiei adverse, administrarea de pembrolizumab trebuie întreruptă şi
trebuie administrați corticosteroizi. După ameliorarea până la gradul ≤ 1, trebuie iniţiată
întreruperea treptată a corticoterapiei și continuată timp de cel puţin o lună. Pe baza datelor
limitate din studiile clinice efectuate la pacienți ale căror reacții adverse mediate imun nu au
putut fi controlate cu corticosteroizi, poate fi luată în considerare administrarea altor
imunosupresoare.
Administrarea de pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză
administrată de pembrolizumab dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică de
corticosteroid a fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacţii
adverse de grad 3, mediată imun, și în cazul oricărei reacții adverse de toxicitate de grad 4,
mediată imun, cu excepția endocrinopatiilor controlate prin tratament de substituție hormonală.

Pneumonită mediată imun
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de pneumonită.
Pneumonita suspectată trebuie confirmată prin evaluare radiologică și trebuie exclusă prezența
altor cauze. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de gradul ≥ 2 (doză inițială de 1-
2 mg/kg și zi prednison sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia); administrarea
pembrolizumab trebuie amânată în cazul pneumonitei de gradul 2 și întreruptă definitiv în cazul
pneumonitei de gradul 3, gradul 4 sau pneumonitei de gradul 2 recurente.
Colită mediată imun
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de colită și trebuie excluse
alte cauze. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥ 2 (doză inițială de 1-2
mg/kg și zi prednison sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia); administrarea
pembrolizumab trebuie amânată în cazul apariției colitei de grad 2 sau 3 şi întreruptă definitiv în
cazul colitei de grad 4. Trebuie luat în considerație riscul potențial de perforație gastro-intestinală.
Hepatită mediată imun
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei hepatice (la momentul iniţierii
tratamentului, periodic pe durata acestuia şi în funcţie de starea clinică) şi a simptomelor de
hepatită şi trebuie excluse alte cauze. Trebuie administrați corticosteroizi (doză iniţială de 0,5-1
mg/kg și zi (pentru evenimente de gradul 2) și 1-2 mg/kg și zi (pentru evenimente de grad ≥ 3)
prednison sau echivalent, urmată de scăderea treptată a dozelor) și, în funcție de severitatea
creșterii valorilor enzimelor hepatice, se amână sau se întrerupe definitiv administrarea
pembrolizumab.
Nefrită mediată imun
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei renale și trebuie excluse alte
cauze de disfuncție renală. Trebuie administrați corticosteroizi pentru evenimente de grad ≥ 2
(doză inițială de 1-2 mg/kg și zi prednison sau echivalent, urmat de scăderea treptată a acesteia)
și, în funcție de gradul de severitate al valorilor creatininei, administrarea pembrolizumab trebuie
amânată în cazul nefritei de gradul 2 și întreruptă definitiv în cazul nefritei de gradul 3 sau 4.
Endocrinopatii mediate imun
La administrarea tratamentului cu pembrolizumab s-au observat cazuri de endocrinopatii severe,
inclusiv hipofizită, diabet zaharat tip 1 inclusiv cetoacidoză diabetică, hipotiroidism și hipertiroidism.
În cazul endocrinopatiilor mediate imun poate fi necesar tratament de substituție hormonală pe
termen lung.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor şi simptomelor de hipofizită (inclusiv
hipopituitarism și insuficiență secundară a glandelor suprarenale) şi trebuie excluse alte cauze.

Pentru tratamentul insuficienței corticosuprarenaliene secundare trebuie administrați corticosteroizi
şi în funcţie de starea clinică, un alt tip de tratament de substituție hormonală, iar în cazul hipofizitei
simptomatice trebuie amânată administrarea pembrolizumab până când evenimentul este controlat
cu tratament de substituție hormonală. Dacă este necesar, continuarea administrării de
pembrolizumab poate fi luată în considerare, după întreruperea treptată a corticoterapiei. Funcția
hipofizară și valorile hormonilor hipofizari trebuie monitorizate pentru a asigura tratament hormonal
de substituție corespunzătoare.
Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea hiperglicemiei sau a altor semne şi simptome de
diabet zaharat. Pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 1 trebuie administrată insulină şi trebuie
amânată administrarea pembrolizumab în cazurile de hiperglicemie de gradul 3, până la obţinerea
controlului metabolic .
Pacienții trebuie monitorizaţi pentru depistarea modificărilor funcţiei tiroidiene (la momentul iniţierii
tratamentului, periodic pe durata acestuia şi în funcţie de starea clinică) şi a semnelor clinice şi a
simptomelor de tulburări tiroidiene. Hipotiroidismul poate fi gestionat prin tratament de substituție
fără întreruperea tratamentului și fără utilizarea corticosteroizilor. Hipertiroidismul poate fi gestionat
prin administrarea de tratament simptomatic. În cazurile de hipertiroidism de grad ≥ 3
administrarea pembrolizumab trebuie amânată până la remisia de grad ≤ 1. Dacă este necesar, la
pacienții cu hipertiroidism de gradul 3 sau 4 care se remite până la gradul 2 sau mai mic,
continuarea administrării pembrolizumab poate fi luată în considerare după întreruperea trepată a
corticoterapiei. Funcția tiroidiană și valorile hormonilor tiroidieni trebuie monitorizate pentru a
asigura tratament de substituție hormonală corespunzător.
Reacții asociate administrării în perfuzie:
În cazul reacțiilor adverse severe asociate perfuzării, trebuie întreruptă administrarea perfuziei şi
trebuie întrerupt definitiv tratamentul cu pembrolizumab. Pacienții cu reacții adverse ușoare sau
moderate asociate administrării perfuziei pot continua tratamentul cu pembrolizumab în condițiile
monitorizării stricte; poate fi luată în considerare administrarea de antipiretice și antihistaminice ca
premedicație.
Alte reacţii adverse mediate imun:
În plus, următoarele reacţii adverse mediate imun, semnificative din punct de vedere clinic,
incluzând cazurile severe și letale, au fost raportate în studiile clinice sau în timpul experienţei după
punerea pe piaţă: uveită, artrită, miozită, miocardită, pancreatită, sindrom Guillain-Barré, sindrom
miastenic, anemie hemolitică și crize convulsive parțiale apărute la pacienții cu focare inflamatorii
în parenchimul cerebral
În funcție de gradul de severitate al reacției adverse, administrarea pembrolizumab trebuie
amânată și trebuie administrați corticosteroizi.
Administrarea pembrolizumab poate fi reluată în decurs de 12 săptămâni după ultima doză de

PEMBROLIZUMAB dacă reacția adversă rămâne la gradul ≤ 1 și doza zilnică de corticosteroid a
fost redusă la ≤ 10 mg prednison sau echivalent.
Administrarea pembrolizumab trebuie întreruptă definitiv în cazul recurenței oricărei reacții adverse
de grad 3, mediată imun și în cazul oricărei reacții adverse de grad 4, mediată imun.
VII. Criterii de întrerupere a tratamentului:
• Progresia obiectivă a bolii (examene imagistice și clinice) in absenta beneficiului clinic.
Cazurile cu progresie imagistica, fără deteriorare simptomatica, trebuie evaluate cu
atenție, având in vedere posibilitatea de apariție a falsei progresii de boala, prin instalarea
unui răspuns imunitar anti- tumoral puternic. In astfel de cazuri, nu se recomanda
întreruperea tratamentului. Se va repeta evaluarea imagistica, după 8 – 12 săptămâni si
numai daca exista o noua creștere obiectiva a volumul tumoral sau deteriorare
simptomatica se va avea in vedere întreruperea tratamentului.
• Tratamentul cu Pembrolizumab trebuie oprit definitiv în cazul reapariției oricărei reacții
adverse severe mediată imun cât și în cazul unei reacții adverse mediată imun ce pune
viața în pericol – in funcție de decizia medicului curant, după informarea pacientului.
• Decizia medicului sau a pacientului
VIII. Prescriptori
Medicii din specialitatea oncologie medicală.

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

Comisar european, despre pandemia Covid-19: In unele state membre, situatia este mai rea decat in martie

Legea privind educatia sanitara in scoli, constitutionala

Sapte state UE, printre care si Romania, starnesc ingrijorare in Europa privind evolutia epidemiei Covid-19

In urmatoarea perioada, 25.000 de cutii de Euthyrox vor fi importate in Romania

Peste 1.700 de studenti straini din 90 de tari s-au inscris la admitere la UMF “Iuliu Hatieganu” din Cluj