L01XC12 – DCI BRENTUXIMAB VEDOTIN

I. INDICAȚII TERAPEUTICE
• Tratamentul pacienților adulți cu limfom Hodgkin (LH) CD30+ stadiul IV, netratat
anterior, în asociere cu doxorubicină, vinblastină și dacarbazină (AVD)
• Tratamentul pacienţilor adulţi cu limfom Hodgkin (LH) CD30+ recidivat sau refractar:
– după transplant de celule stem autologe (TCSA) sau
– după cel puţin două tratamente anterioare, când TCSA sau chimioterapia cu mai
multe medicamente nu reprezintă o opţiune de tratament.
• Tratamentul pacienţilor adulţi cu LH CD30+ care prezintă risc crescut de recidivă sau
progresie după TCSA
• În asociere cu ciclofosfamidă, doxorubicină şi prednison (CHP) pentru pacienţii adulţi cu
limfom anaplazic cu celule mari sistemic (LACMs) netratat anterior
• Tratamentul pacienţilor adulţi cu limfom anaplastic cu celule mari sistemic (LACMs),
recidivat sau refractar.
• Tratamentul pacienților adulți cu limfom cutanat cu celule T CD30+ (LCCT) după cel puțin
1 tratament sistemic anterior
Diagnostic
Diagnosticul patologic trebuie realizat cu respectarea clasificării OMS dintr-un număr suficient
de mare de eşantioane obţinute chirurgical în urma efectuării de biopsii ale nodulilor limfatici.
• În Limfomul Hodgkin clasic, prezenţa celulelor Hodgkin şi Reed-Sternberg (HRS)
reprezintă un criteriu definitoriu al patologiei, în timp ce detecţia de celule limfocitare
predominante (LP – care exprimă CD 20 şi CD 45, dar nu şi CD 15 şi CD 30) este necesară
pentru diagnosticul NLPHL.Pacienţii diagnosticaţi cu limfom Hodgkin conform criteriilor
stabilite de Societatea Europeană de Oncologie în 2014 sunt supuşi efectuării următoarelor
investigaţii paraclinice obligatorii, necesare indicaţiei terapeutice:
– computer tomografie al toracelui şi abdomenului (procedură obligatorie);
– tomografie cu emisie de pozitroni de referinţă (PET) pentru evaluarea răspunsului;
se poate folosi si ca stadializare (în functie de accesibilitate)
– datorită sensibilităţii ridicate a PET/CT pentru afectarea măduvei osoase, biopsia
de măduvă osoasă nu mai este indicată la pacienţii care urmează o evaluare
PET/CT (nivel de evidenţă III, grad de recomandare B); dacă nu se realizează
PET/CT, se impune biopsia de măduvă osoasă;
– hemograma, a proteinei C reactive, a fosfatazei alkaline, lactat dehidrogenazei,
enzimelor hepatice şi albuminei, sunt obligatorii;
– testări privind prezenţa virusurilor hepatice B, C şi HIV sunt obligatorii (nivel de
evidenţă II-III, grad de recomandare A);
– stadializarea se realizează conform clasificării Ann Arbor în funcţie de factorii de
risc definiţi clinic; pacienţii sunt clasificaţi în 3 categorii (stadiul limitat,
intermediar şi avansat, conform Organizaţiei Europene pentru Cercetare şi
Tratament al Cancerului/Asociaţiei pentru Studiul Limfomului şi Grupului
German pentru Hodgkin);
– testarea funcţiilor cardiace şi pulmonare anterior începerii tratamentului este
necesară pentru identificarea pacienţilor care prezintă risc crescut de a dezvolta
complicaţii acute şi/sau pe termen lung;
– chimioterapia şi radioterapia pot afecta permanent fertilitatea, de aceea consilierea
în domeniu este necesară pentru pacienţii tineri de ambele sexe înainte de
începerea terapiei.
• Diagnosticul LACMs trebuie să fie confirmat de un expert hematopatolog care să
confirme diferenţierea comparativ cu alte limfoame care pot imita LACM (conform
ghidului clinic ESMO privind limfomul malign, partea a doua, publicat în anul 2013).
• Pentru diagnosticul și clasificarea PLC (limfomul primitiv cutanat) în majoritatea
cazurilor, caracteristicile clinice sunt cei mai importanţi factori de decizie pentru
planificarea terapeutică.
II. CRITERII DE INCLUDERE
• Limfom Hodgkin (LH) CD30+ stadiul IV, netratat anterior, în asociere cu
doxorubicină, vinblastină și dacarbazină (AVD)
• Limfom Hodgkin (LH) care exprimă CD30, recidivat sau refractor,
– după TCSA (transplant de celule stem autologe)
– după cel puţin două tratamente anterioare când TCSA sau chimioterapia cu mai
multe medicamente nu reprezintă o opţiune de tratament.
• Pacienţi adulţi cu Limfom Hodkin (LH) care exprimă CD30, care prezintă risc crescut
de recidivă sau progresie după TCSA:
– pacienții care nu au obtinut remisiunea completă după terapia de primă linie
– pacienții care au recăzut sub 12 luni de la obținerea răspunsului complet la terapia
de primă linie
– pacientii care au la recadere situs-uri extraganglionare (chiar daca recaderea este
dupa 12 luni de la raspunsul terapeutic complet).
• Limfom anaplastic cu celule mari sistemic (LACMs)
• Limfom cutanat cu celule T CD30+ (LCCT) după cel puțin 1 tratament sistemic
anterior
III. CRITERII DE EXCLUDERE:
• hipersensibilitate la Brentuximab vedotin;
• administrarea concomitentă de bleomicină şi brentuximab vedotin determină toxicitate
pulmonară.
IV. TRATAMENT
• LH netratat anterior
 Doza recomandată în asociere cu chimioterapie (doxorubicină [A], vinblastină [V]
și dacarbazină [D] [AVD]) este de 1,2 mg/kg administrată prin perfuzie
intravenoasă într-un interval de 30 minute în zilele 1 și 15 ale fiecărui ciclu de 28
zile, timp de 6 cicluri.
 Profilaxia primară cu factor de creștere hematopoietică (G-CSF) este recomandată
pentru toți pacienții cu LH netratat anterior cărora li se administrează tratament
asociat, începând cu prima doză.
• LH recidivat sau refractar
 Doza recomandată este de 1,8 mg/kg, administrată ca perfuzie intravenoasă timp
de 30 de minute o dată la 3 săptămâni.
 Doza iniţială recomandată pentru reluarea tratamentului la pacienţii care au
răspuns anterior (RC sau RP) la tratamentul cu ADCETRIS este de 1,8 mg/kg,
administrată prin perfuzie intravenoasă într-un interval de 30 minute, o dată la 3
săptămâni. Alternativ, tratamentul poate fi iniţiat la ultima doză tolerată.
• LH cu risc de recidivă sau progresie
 Doza recomandată este de 1,8 mg/kg administrată prin perfuzie intravenoasă întrun interval de 30 minute, o dată la 3 săptămâni.
 Tratamentul cu ADCETRIS trebuie inițiat după recuperarea în urma TCSA pe
baza opiniei clinice. Acestor pacienți trebuie să li se administreze până la 16
cicluri.
• LACMs netratat anterior
 Doza recomandată în asociere cu chimioterapie (ciclofosfamidă [C],
doxorubicină [H] și prednison [P]; [CHP]) este de 1,8 mg/kg, administrată ca
perfuzie intravenoasă timp de 30 de minute o dată la 3 săptămâni timp de 6-8
cicluri.
 Profilaxia primară cu G-CSF, începând cu prima doză, este recomandată pentru
toți pacienții cu LACMs netratat anterior cărora li se administrează tratament în
asociere.
 Consultați RCP-ul medicamentelor citostatice administrate în asociere cu
ADCETRIS pentru pacienții cu LACMs netratat anterior
• LACMs recidivat sau refractar
 Doza recomandată este de 1,8 mg/kg administrată prin perfuzie intravenoasă întrun interval de 30 minute, o dată la 3 săptămâni.
 Doza inițială recomandată pentru reluarea tratamentului la pacienții care au
răspuns anterior (RC sau RP) la tratamentul cu ADCETRIS este de 1,8 mg/kg,
administrată prin perfuzie intravenoasă într-un interval de 30 minute, o dată la 3
săptămâni. Alternativ, tratamentul poate fi inițiat la ultima doză tolerată.
• LCCT
 Doza recomandată este de 1,8 mg/kg administrată prin perfuzie intravenoasă întrun interval de 30 minute, o dată la 3 săptămâni.
• Doza terapeutică recomandată pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă
şi/sau cu insuficienţă hepatică este de 1,2 mg/kg corp administrată intravenos
timp de 30 minute la fiecare 3 săptămâni.
• Doza totală care urmează să fie diluată = doza de brentuximab vedotin (mg/kg) x
greutatea corporală a pacientului (kg)/concentraţia flaconului reconstituit (5
mg/ml). Dacă greutatea pacientului este peste 100 kg, în calculul dozei trebuie să
intre 100 kg.
• Număr de flacoane necesare = doza totală de brentuximab vedotin (ml) care
urmează să fie administrată/volum total per flacon (10 ml/flacon).
Ajustări ale dozei
• Doza trebuie administrată cu întârziere dacă se manifestă neutropenie în timpul
tratamentului:
– se continuă cu aceeaşi doză în caz de neutropenie grad 1 (< LIN -1.500/mm3; <
LIN -1,5 x 109/l) sau grad 2 (< 1.500 – 1000/mm3; < 1,5 -1,0 x 109/l);
– se întrerupe doza până când toxicitatea devine ≤ grad 2 sau la nivel iniţial, apoi se
reia tratamentul cu aceeaşi doză şi schemă dacă neutropenia are gradele 3 (< 1.000
-500/mm3; < 1,0-0,5 x 109/l) sau 4 (< 500/mm3; < 0,5 x 109/l). Se consideră
factorii de creştere hematopoietică (G-CSF sau GM-CSF) în ciclurile ulterioare
pentru pacienţii care manifestă neutropenie de Gradul 3 sau Gradul 4.
 LIN=limita inferioara a valorilor normalului
• Dacă se agravează neuropatia senzorială sau motorie periferică în timpul tratamentului:
– se continuă cu aceeaşi doză în neuropatie grad 1 (parestezie şi/sau pierderea
reflexelor, fără pierderea funcţiei);
– se întrerupe doza până când toxicitatea ≤ grad 1 sau la nivelul iniţial, apoi se reia
tratamentul cu o doză redusă de 1,2 mg/kg o dată la 3 săptămâni în neuropatie
grad 2 (interferă cu funcţia, dar nu cu activităţile cotidiene) sau grad 3 (interferă cu
activităţile cotidiene);
– se întrerupe tratamentul în neuropatie senzorială grad 4 care generează handicap
sau neuropatie motorie cu risc letal sau care duce la paralizie.
Durata tratamentului:
• Tratamentul trebuie continuat până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă
• La pacienții cu LH netratat anterior se administrează în zilele 1 și 15 ale fiecărui ciclu de
28 zile, timp de 6 cicluri.
• La pacienții cu LACMs netratat anterior se administrează o dată la 3 săptămâni timp de 6-8
cicluri.
• Pacienţilor cu LH sau LACMs recidivat sau refractar care prezintă boală stabilă sau stare
ameliorată trebuie să li se administreze minim 8 cicluri şi până la maxim 16 cicluri
(aproximativ 1 an)
• La pacienţii cu LH care prezintă risc crescut de recidivă sau progresie după TCSA,
tratamentul cu brentuximab trebuie iniţiat după recuperarea în urma TCSA, pe baza opiniei
clinice. Acestor pacienţi trebuie să li se administreze până la 16 cicluri de tratament.
• Pacienților cu LCCT trebuie să li se administreze până la 16 cicluri.
V. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI
• Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru identificarea semnelor sau simptomelor noi
sau de agravare neurologică, cognitivă sau comportamentală, care pot sugera apariţia
leucoencefalopatiei multifocale progresică (LMP) ca urmare a reactivării virusului John
Cummingham şi care, deşi este o afecţiune rară de demielinizare a sistemului nervos centrat,
este deseori letală.Dacă se confirmă un diagnostic de leucoencefalopatie multifocală
progresivă (LMP) se intrerupe definitiv tratamentul.
• Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru dureri abdominale noi sau agravate, care pot
fi sugestive pentru pancreatita acută. Tratamentul cu brentuximab vedotin trebuie suspendat
temporar în orice suspiciune de pancreatită acută. Tratamentul cu brentuximab vedotin
trebuie întrerupt dacă diagnosticul de pancreatită acută este confirmat.
• Monitorizarea functiei pulmonare; in cazul în care apar simptome pulmonare noi sau care se
agravează (de exemplu tuse, dispnee), trebuie efectuată o evaluare diagnostică promptă şi
pacienţii trebuie trataţi corespunzător. Se va lua în considerare opțiunea de a menține doza de
brentuximab vedotin în timpul evaluării și până la îmbunătățirea simptomelor.
• Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului pentru identificarea apariţiei
de posibile infecţii grave şi oportuniste.
• Au fost raportate reacţii imediate şi întârziate datorate perfuziei (IRR), cât şi reacţii
anafilactice. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul şi după perfuzie. Dacă apare o
reacţie anafilactică, administrarea brentuximab vedotin trebuie oprită imediat şi permanent şi
trebuie administrat tratament medicamentos adecvat.
• Sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate în timpul
tratamentului cu brentuximab vedotin; tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie administrat
tratament medicamentos adecvat.
• Pacienţii cu tumoră cu proliferare rapidă şi masă tumorală mare prezintă risc de sindrom de
liză tumorală; aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie şi li se va aplica conduita
terapeutică în conformitate cu cea mai bună practică medicală
• Monitorizare gastro-intestinala (ocluzie intestinală, enterocolită, colită neutropenică,
eroziune, ulcer, perforaţie şi hemoragie)
• Monitorizarea functiei hepatice; funcţia hepatică trebuie testată înaintea iniţierii
tratamentului şi trebuie monitorizată în mod curent la pacienţii trataţi cu brentuximab
vedotin. Pacienţii care suferă de toxicitate hepatică pot necesita o amânare, o schimbare a
dozei sau o întrerupere a administrării brentuximab vedotin.
• Monitorizarea cu atenţie a valorilor glucozei serice la orice pacient care prezintă un
eveniment de hiperglicemie sau care are un indice de masa corporeal crescut.
• Atentie in cazul pacientilor care respectă o dietă cu restricţie de sodiu, deoarece acest
medicament conţine maxim 2,1 mmol (sau 47 mg) de sodiu/doză;
• Sarcina: brentuximab vedotin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care
beneficiul pentru mamă depăşeşte riscurile potenţiale pentru făt. Dacă o femeie gravidă
trebuie tratată, trebuie sfătuită clar cu privire la riscul potenţial pentru făt.
• Alaptare: trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de
la acest tratament, având în vedere un risc potenţial al alăptării pentru copil şi beneficiul
tratamentului pentru femeie.
• Anvergura efectului tratamentului la alte subtipuri de LCCT CD30+ decât micoza fungoidă
(MF) și limfomul anaplastic cu celule mari primar cutanat (LACMpc) nu este clară, din
cauza absenței dovezilor de nivel înalt; trebuie utilizat cu prudență la alți pacienți cu LCCT
CD30+, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc posibil, de la caz la caz.
VI. Criterii pentru întreruperea tratamentului cu Brentuximab vedotin:
• decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Brentuximab vedotin, contrar indicaţiei
medicale;
• decizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Brentuximab vedotin în cazul intoleranţei
la tratament, a complianţei foarte scăzute, a toxicitatii majore sau progresiei de boală (lipsă
răspuns);
VII. PRESCRIPTORI:
Medici din specialitatea hematologie şi oncologie medicală.”