L01AA09 DCI: BENDAMUSTINUM

04/08/2020

L01AA09 DCI: BENDAMUSTINUM

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/l01aa09-dci-bendamustinum-2/

DCI: BENDAMUSTINUM
DEFINIŢIA AFECŢIUNII:
– Leucemie limfatică cronică (LLC)
CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENT
– Tratamentul de primă linie la pacienţii cu leucemie limfatică cronică (stadiul
B sau C Binet) la care nu este indicată chimioterapia care conţine
fludarabină.
CRITERII DE EXCLUDERE
– Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi
– Alăptarea
– Insuficienţă hepatică severă (bilirubinemie > 3,0 mg/dl)
– Supresie severă a măduvei osoase şi modificări severe ale
hemoleucogramei (scădere a valorilor leucocitelor şi/sau trombocitelor la <
3000/μl sau, respectiv, la < 75000/μl)
– Intervenţii chirurgicale majore cu mai puţin de 30 de zile înainte de
începerea tratamentului
– Infecţii, în special cele care implică leucopenie
– Vaccinare împotriva febrei galbene
TRATAMENT
Tratamentul cu bendamustin trebuie iniţiat şi supravegheat de un medic cu
experienţă în utilizarea medicamentelor antineoplazice.
Doze
– Administrare în monoterapie – 100 mg/m² suprafaţă corporală în zilele 1 şi 2,
la intervale de 4 săptămâni
Mod de administrare
– perfuzie intravenoasă cu durata de 30 – 60 minute
– reconstituirea şi diluarea medicamentului înainte de administrare se face
conform instrucţiunilor din RCP (rezumatul caracteristicilor produsului)
Ajustarea dozelor
– Toxicitate hematologică
o Tratamentul trebuie oprit sau amânat în cazul în care valorile
leucocitelor şi/sau trombocitelor au scăzut la < 3000/μl sau, respectiv,
la < 75000/μl; tratamentul poate fi continuat după ce valorile

leucocitelor au crescut la > 4000/μl, iar numărul de trombocite a ajuns
la valori > 100000/μl.
o Limita inferioară a valorilor normale pentru leucocite şi trombocite este
atinsă după 14-20 zile, cu regenerare după 3-5 săptămâni.
o În timpul perioadelor fără tratament se recomandă monitorizarea strictă
a hemoleucogramei.
– Toxicitate non-hematologică
o Reducerea dozei trebuie făcută în funcție de cel mai accentuat grad
CTC (common terminology criteria for adverse events) din ciclul
precedent.
o În caz de toxicitate gradul 3 CTC, se recomandă reducerea dozei cu
50%.
o În caz de toxicitate de grad 4 CTC, se recomandă întreruperea
tratamentului.
o insuficienţa hepatică: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii
cu insuficienţă hepatică uşoară (bilirubinemie < 1,2 mg/dl); la pacienţii
cu insuficienţă hepatică moderată (bilirubinemie 1,2 – 3,0 mg/dl), se
recomandă reducerea dozei cu 30%.
o insuficienţa renală: nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu
un clearance al creatininei >10 ml/minut
o Pentru pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
o În cazul în care la un pacient este necesară modificarea dozei, doza
redusă calculată individual trebuie administrată în ziua 1 şi 2 a ciclului
respectiv de tratament.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE:
– Mielosupresie.
o În cazul mielosupresiei induse de tratament, este necesară
monitorizarea valorilor leucocitelor, trombocitelor, hemoglobinei şi
neutrofilelor, cel puţin săptămânal.
o Înainte începerii următorului ciclu de tratament, se recomandă
atingerea următorilor parametri: leucocite > 4000/μl şi/sau trombocite
>100000/μl.
– Infecţii.
o Pacienții cu neutropenie și/sau limfopenie apărute în urma
tratamentului cu bendamustin sunt mai predispuși la infecții, unele
grave şi chiar letale [Pneumocystis jirovecii (PJP), virusul varicelozosterian
(VVZ) și citomegalovirusul (CMV)]
o Pacienții trebuie monitorizați pe întreaga durată a tratamentului pentru
semne și simptome respiratorii si sfătuiți să raporteze cu promptitudine
apariţia semnelor de infecție (febră sau simptome respiratorii,etc.).
– Reactivarea hepatitei B.
o Reactivarea hepatitei B la pacienții purtători cronici ai acestui virus au
condus uneori la insuficiență hepatică acută sau au avut un efect letal.

o Pacienții trebuie testați pentru infecția cu VHB înainte de inițierea
tratamentului;
o Pacienții cu rezultate pozitive la testele pentru depistarea hepatitei B
(inclusiv cei cu boală activă) și pacienții care au un rezultat pozitiv la
testul pentru depistarea infecției cu VHB în timpul tratamentului trebuie
consultați de specialiști în boli hepatice și în tratamentul hepatitei B.
o Monitorizarea atentă pentru depistarea semnelor și simptomelor de
infecție activă cu VHB, pe toată durata tratamentului și timp de mai
multe luni după terminarea acestuia.
– Reacţii cutanate.
o Pot aparea erupţii cutanate tranzitorii, reacţii toxice cutanate şi
exantem bulos [sindrom Stevens – Johnson (SSJ), necroliză toxică
epidermică (NTE)], unele dintre acestea fiind letale.
o Unele cazuri au apărut în cazul asocierii bendamustinei cu alte
medicamente antineoplazice.
o Reacţiile cutanate pot fi progresive şi pot creşte ca severitate pe
măsură ce tratamentul este continuat.
o Dacă reacţiile cutanate sunt progresive, tratamentul cu bendamustină
trebuie oprit sau întrerupt.
o În cazul reacţiilor cutanate severe, unde se suspectează o legatură cu
clorhidratul de bendamustină, tratamentul trebuie întrerupt.
– Pacienţi cu tulburări cardiace.
o În timpul tratamentului trebuie atent monitorizată concentraţia
potasiului seric; când valoarea K+ < 3,5 mEq/l trebuie administrat
supliment de potasiu şi trebuie efectuata ECG.
– Sindromul de liză tumorală (SLT).
o Debutul tinde să fie în termen de 48 de ore de la administrarea primei
doze de bendamustină şi, fără intervenţie terapeutică, poate duce la
insuficienţă renală acută şi deces.
o Măsurile preventive (înaintea administrarii terapiei): hidratare,
monitorizare atentă a valorilor sanguine (în special a concentraţiilor de
potasiu şi acid uric), utilizarea medicamentelor hipouricemice
(alopurinol și rasburicaza).
o Au existat câteva cazuri de sindrom Stevens-Johnson şi necroliză
epidermică toxică, raportate în contextul administrării concomitente de
bendamustină și alopurinol.
– Anafilaxie.
o În general, simptomele sunt uşoare (febră, frisoane, prurit şi erupţii
cutanate tranzitorii) ; rareori pot aparea reacţii anafilactice şi
anafilactoide severe.
o Pacienţii trebuie întrebaţi despre simptome sugestive ale reacţiilor la
perfuzie după primul ciclu de tratament.
o La pacienţii care au prezentat anterior reacţii adverse la perfuzie, în
ciclurile următoare trebuie să fie luate în considerare măsuri pentru a
preveni reacţiile severe, incluzând administrarea de antihistaminice,
antipiretice şi corticosteroizi.

o Pacienţii care au prezentat reacţii de tip alergic de gradul 3 sau mai
grave se recomandă a nu fi retrataţi.
– Contracepţie.
o Clorhidratul de bendamustină este teratogen şi mutagen.
o Femeile nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului.
o Pacienţii de sex masculin nu trebuie să conceapă un copil în timpul şi
până la 6 luni după tratament. Aceştia trebuie să ceară sfaturi privind
conservarea spermei înainte de tratamentul cu clorhidrat de
bendamustină, din cauza potenţialului de apariţie a infertilităţii
ireversibile.
– Interacţiuni medicamentoase
o Administrarea în asociere cu medicamente mielosupresoare poate
potenţa efectul asupra măduvei osoase al bendamustinei şi/sau al
medicamentelor administrate concomitent.
o Toxicitatea clorhidratului de bendamustină poate fi sporită de orice
tratament care reduce statusul de performanţă al pacientului sau care
diminuează funcţia medulară.
o Asocierea bendamustinei cu ciclosporină sau tacrolimus poate
determina imunosupresie excesivă, cu risc de limfoproliferare.
o Administrarea de citostatice poate reduce formarea de anticorpi care
apare ca urmare a vaccinării cu virusuri vii, şi creşte riscul de infecţie,
care poate duce la deces. Acest risc este crescut la persoanele care
prezintă deja imunosupresie determinată de boala preexistentă.
o Metabolizarea bendamustinei implică izoenzima 1A2 a citocromului
P450 (CYP) existând un potenţial de interacţiune cu inhibitori ai
CYP1A2, cum sunt fluvoxamină, ciprofloxacină, aciclovir şi cimetidină.
– Sarcina.
o Bendamustina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului
în care este absolut necesar; in această situaţie sau dacă apare o
sarcină în timpul tratamentului, pacientele trebuie informate cu privire
la riscurile pentru copilul nenăscut şi trebuie monitorizate cu atenţie.
o Trebuie luată în considerare posibilitatea de consiliere genetică.
– Fertilitatea.
o Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive
eficace atât înainte, cât şi în timpul tratamentului cu bendamustină.
o Bărbaţii care urmează tratament cu bendamustină trebuie sfătuiţi să
nu conceapă un copil în timpul tratamentului şi timp de până la 6 luni
după încetarea acestuia; din cauza posibilităţii apariţiei infertilităţii
ireversibile, înainte de iniţierea tratamentului trebuie oferite sfaturi
privind conservarea spermei.
– Alăptarea.
o Tratamentul cu bendamustină este contraindicat în timpul alăptării.
o Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului.
REACŢII ADVERSE

– Cele mai frecvente reacţii adverse la clorhidratul de bendamustină sunt:
o reacţii adverse hematologice (leucopenie, trombopenie),
o reacţii de toxicitate dermatologică (reacţii alergice),
o simptome constituţionale (febră),
o simptome gastro-intestinale (greaţă, vărsături).
MONITORIZAREA TRATAMENTULUI
Înaintea începerii tratamentului:
– examen clinic
– hemoleucograma cu formula leucocitară
– probe hepatice (transaminaze, bilirubină)
– antigene hepatice
– probe renale (uree, creatinină, acid uric, ClCr)
– potasiu seric
– ex. imagistice
– ECG
Pe parcursul tratamentului:
– examen clinic:
o semne şi simptome de toxicitate hematologică sau nonhematologică:
 febră
 sindrom hemoragic
 semne şi simptome respiratorii
 erupţii cutanate,
 greţuri, vărsături
 icter, etc
– hemoleucograma cu formula leucocitară
– probe hepatice (transaminaze, bilirubină)
– antigene hepatice – periodic la indicaţia medicului
– probe renale (uree, creatinină, acid uric, ClCr)
– potasiu seric
– ex. imagistice – la indicaţia medicului
– ECG – la indicaţia medicului
CRITERII DE EVALUARE A RĂSPUNSULUI LA TRATAMENT
– Eficienţa tratamentului cu bendamustină se apreciază pe baza criteriilor
ghidului IWCLL (International Workshops on CLL):
o criterii hematologice: dispariţia/reducerea limfocitozei din
măduva/sânge periferic, corectarea anemiei şi trombopeniei- şi
o clinic: reducerea/dispariţia adenopatiilor periferice şi organomegaliilor,
a semnelor generale.
PRESCRIPTORI
– Tratamentul se iniţiaza de către medici din specialitatea hematologie şi se
continuă de către medici din specialitatea hematologie şi oncologie
medicala (după caz). ”

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

INSP: Actualizarea definitiilor de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (Covid-19)

Cate paturi ATI pentru copiii cu Covid-19 sunt disponibile in Romania

Raport: Tarile bogate ale lumii au pre-achizitionat jumatate din totalul vaccinurilor anti-Covid

COPAC: Pacientii cronici nu au devenit singuri mai vulnerabili, ci sistemul de sanatate i-a vulnerabilizat

O companie din Coreea de Sud vrea sa testeze in Romania un tratament impotriva Covid-19