J02AB02 – DCI KETOCONAZOLUM (comprimate 200 MG)

I. Indicația terapeutică (face obiectul unui contract cost-volum)
Tratamentul sindromului Cushing endogen la adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani la
care intervenția chirurgicală nu a normalizat secreția de cortizol, preoperator la pacienții cu
sindrom Cushing sever sau la pacienții la care intervenția chirurgicală nu reprezintă o
opțiune.
Sindromul Cushing este o afecțiune rară, caracterizată prin hipersecreție endogenă de cortisol
și care netratată crește mortalitatea pacienților de 1,7-4,8 ori față de populația generală. Se
asociază cu comorbidități importante care scad calitatea vieții pacienților și îi reduc
supraviețuirea: diabet zaharat, hipertensiune arteriala, status procoagulant, infecții,
osteoporoză cu fracturi, tulburări de creștere la copii. Hipersecreția de cortisol se poate datora
unei tumori hipofizare secretante de ACTH, unei tumori cu secreție ectopică de ACTH, unei
tumori benigne sau maligne suprarenale secretante de cortisol sau unei hiperplazii suprarenale
ACTH independente.
II. Criterii de includere și excludere
1. Categorii de pacienți eligibili
a) Pacient cu cel puțin unul din semnele clinice de sindrom Cushing: redistribuţie centripetă
a țesutului adipos, facies pletoric, vergeturi violacee, fragilitate vasculară, hipertensiune
arterială, hipogonadism, hirsutism la femei, depresie, miopatie proximală, osteoporoză şi
risc de fracturi de fragilitate
și
b) Diagnostic de sindrom Cushing endogen certificat prin prezenta a cel putin doua teste
pozitive din urmatoarele trei:
– lipsa supresiei cortizolului seric < 1,8 μg/dl sau 50 nmol/l după testul de supresie la
dexametazonă 1mg overnight sau 2mg x2 zile
– două valori crescute ale cortizolului liber urinar – urina/24h
– pierderea bioritmului cortizolului: valori crescute ale cortizolului salivar sau
plasmatic la ora 23:00
și
c) Pacient aflat în una din situațiile următoare:
– Postoperator, în condițiile persistenței hipercortizolismului
– Preoperator, la pacienții cu sindrom Cushing sever
– Intervenția chirurgicală nu reprezintă o opțiune datorită comorbidităților sau lipsei de
localizare a tumorii
2. Evaluări minime pentru iniţierea tratamentului
Vor fi efectuate de un medic specialist endocrinolog dintr-o clinică universitară.
a) Valori crescute ale cortisolului liber urinar (cel puţin două măsurători)
sau
b) Testul de inhibiţie cu Dexametazonă 1 mg overnight sau cu Dexametazonă în doză mică:
2 mg x 2 zile cu lipsa supresiei cortizolului plasmatic sub 1,8 μg/dl (50 nmol/l)
c) dozarea cortizolului plasmatic sau salivar la ora 23:00 cu valori crescute
și
d) ACTH plasmatic
e) Teste imagistice (CT sau IRM hipofizar / suprarenale / alte localizări conform etiologiei)
f) Enzimele hepatice: ALT, AST; GGT, fosfataza alcalină, bilirubina totală
g) Consultul cardiologic şi EKG
h) Evaluarea funcţiei hipofizare în cazul pacienţilor cu boala Cushing
3. Criterii de excludere
a) Sindrom Cushing vindecat postoperator sau postiradiere
b) Sindrom de citoliză hepatică (ALT, AST >2 x LSN)
c) Hipersensibilitate la substanța activă sau la excipienți
d) Medicație concomitentă cu oricare dintre medicamentele cu care poate interacţiona şi pot
cauza reacţii adverse cu potenţial letal (vezi punctul V-Atentionari si precautii speciale)
e) Sarcină și alăptare
f) Prelungirea intervalului QTc, congenitală sau dobândită, documentată
III. Tratament
Tratamentul de primă intenție in sindromul Cushing este tratamentul chirurgical, fie
adenomectomie hipofizară la pacienții cu boală Cushing, excizia chirurgicală a tumorii cu
secreție ectopică de ACTH, suprarenalectomie uni sau bilaterală in restul cazurilor de sindrom
Cushing.
Tratamentul medicamentos este de obicei un tratament de a doua linie, fiind rezervat
pacienților la care intervenția chirurgicală nu a reușit vindecarea sindromului Cushing. La
pacienții cu sindrom Cushing sever se poate administra preoperator, în scopul normalizării
secreției de cortizol și ameliorarea comorbidităților și riscului operator. De asemenea, se poate
adminstra la pacienții cu contraindicații pentru intervenția chirurgicală datorită
comorbidităților sau la cei la care nu s-a reușit identificarea tumorii cu secreție ectopică de
ACTH.
Ketoconazolul este un derivat de imidazol care inhibă steroidogeneza din corticosuprarenală
și gonade prin inhibiția enzimei de clivaj a lanțurilor laterale ale colesterolului, 17 α
hidroxilaza, 17,20 liaza și 11-β hidroxilaza, scăzând rapid producția și secreția de
glucocorticoizi, mineralocorticoizi și androgeni adrenali. De asemenea, ar putea avea efect și
asupra celulelor corticotrofe la pacienții cu boală Cushing, inhibând secreția de ACTH, efect
sugerat de studii in vitro și studii in vivo la șoareci.
1. Doze iniţiere
Doza recomandată la iniţierea tratamentului în cazul adulţilor şi adolescenţilor este de 400-
600 mg/zi, administrată pe cale orală în două sau trei prize, iar această doză poate fi crescută
rapid la 800-1200 mg/zi în două sau trei prize.
2. Ajustarea dozelor
Doza zilnică de ketoconazol trebuie ajustată periodic, cu scopul de a normaliza nivelurile de
cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic.
– O creştere a dozei de 200 mg/zi la intervale de 7-28 de zile poate fi avută în vedere
dacă nivelurile de cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic depăşesc valorile
normale, atât timp cât doza este tolerată de pacient;
– O doză de întreţinere de 400 mg/zi până la o doză maximă de 1200 mg/zi
administrată pe cale orală în 2 – 3 prize poate fi necesară pentru a restabili nivelurile
normale de cortizol. În medie, în studii, doza de întreţinere a fost între 600 mg/zi şi
800 mg/zi;
– După ce se stabileşte doza eficace de ketoconazol, monitorizarea nivelurilor de
cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic poate avea loc la intervale de 3-6
luni;
– În cazul aparitiei insuficienţei suprarenale şi în funcţie de severitatea evenimentului,
doza de ketoconazol trebuie redusă cu cel puţin 200 mg/zi sau tratamentul trebuie
întrerupt temporar şi/sau trebuie adăugată o terapie cu corticosteroizi până la remisia
evenimentului. Ulterior, se poate reintroduce tratamentul cu Ketoconazol la o doză
mai mică;
– Tratamentul cu ketoconazol poate fi oprit brusc, fără a fi necesară reducerea treptată
a dozei, atunci când se doreşte o modificare a strategiei terapeutice (de exemplu,
intervenţie chirurgicală).
IV. Contraindicații
– Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţi;
– Hipersensibilitate la orice medicamente antifungice imidazolice;
– Nivelurile enzimelor hepatice anterioare tratamentului sunt de peste 2 ori limita
superioară a valorilor normale;
– Sarcină (efect teratogen);
– Alăptare;
– Prelungire a intervalului QTc, congenitală sau dobândită, documentată;
– Terapie concomitentă cu oricare dintre medicamentele cu care poate interacţiona şi
pot cauza reacţii adverse cu potenţial letal (vezi rezumatul caracteristicilor
produsului)
V. Atenționări și precauții speciale (vezi și rezumatul caracteristicilor produsului)
– Monitorizarea funcţiei hepatice, din cauza riscului de hepatotoxicitate gravă.
– Monitorizarea funcţiei suprarenale – insuficienţa suprarenală poate apărea în timpul
tratamentului în condiţiile unei deficienţe relative de cortizol din cauza unei cereri
crescute de glucocorticoizi (de exemplu, în caz de stres, intervenţie chirurgicală sau
infecţie); şi/sau în cazul tratamentului excesiv cu ketoconazol (pentru pacienții trataţi
cu un regim exclusiv de blocare); sau dacă terapia de substituţie cu glucocorticoizi
este insuficientă (pacienții tratați cu blocare-substituție)
– Monitorizarea intervalului QTc
– Contracepţie – femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze o metodă de contracepţie
eficientă.
– Aciditate gastrică scăzută -absorbţia este afectată în condiţii de aciditate gastrică
scăzută.
– Potenţială interacţiune cu alte medicamente, datorită metabolizării ketoconazolului în
principal prin CYP3A4 (administrarea concomitentă cu inductori enzimatici
puternici ai CYP3A4 poate scădea biodisponibilitatea ketoconazolului). O trecere în
revistă a medicamentelor concomitente trebuie efectuată la iniţierea tratamentului cu
ketoconazol, deoarece ketoconazolul este un inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4.
Ketoconazolul este, de asemenea, un inhibitor puternic al P-gp (glicoproteina de
permeabilitate), putând creşte expunerea pacienţilor la medicamente care sunt
substraturi ale P-gp.
– Utilizarea împreună cu medicamente hepatotoxice (de exemplu, paracetamol) nu este
recomandată, deoarece combinaţia poate duce la un risc crescut de leziuni hepatice.
– Utilizarea împreună cu pasireotid nu este recomandată, deoarece combinaţia poate
cauza prelungirea intervalului QT la pacienţi cu tulburări cunoscute de ritm cardiac.
– Consumul de alcool trebuie evitat
– Atenţionare cu privire la excipienţi – lactoză pentru pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la
glucoză-galactoză
VI. Monitorizarea tratamentului/criterii de evaluare a eficacității terapeutice
1. Monitorizarea funcției suprarenale
– Nivelurile de cortizol seric sau plasmatic şi/sau salivar şi/sau de cortizol liber urinar
trebuie monitorizate în decurs de o săptămână de la iniţierea tratamentului cu
ketoconazol. Doza poate fi crescută cu 200 mg la fiecare săptămână până la o lună
dacă nivelurile de cortizol liber urinar şi/sau de cortizol plasmatic depăşesc valorile
normale, atât timp cât doza este tolerată de pacient;
– După ce nivelurile de cortizol liber urinar/cortizol seric/plasmatic sunt normalizate
sau apropiate de valoarea ţintă şi este stabilită doza eficace de ketoconazol,
monitorizarea poate fi efectuată la intervale de 3-6 luni.
– Toţi pacienţii trebuie monitorizaţi şi informaţi asupra semnelor şi simptomelor
asociate cu hipocortizolismul. Daca acestea apar trebuie măsurat cortizolul
plasmatic/seric iar daca valorile sunt reduse, tratamentul cu ketoconazol trebuie
întrerupt temporar sau doza trebuie redusă şi, dacă este necesar, trebuie iniţiată
substituţia cu corticosteroizi. Tratamentul cu ketoconazol poate fi reluat ulterior la o
doză mai mică.
2. Monitorizarea funcției hepatice
– măsurarea AST, ALT, gamma GT, fosfatazei alcaline şi bilirubinei trebuie efectuată:
• săptămânal timp de o lună după iniţierea tratamentului
• apoi lunar timp de 6 luni
• săptămânal pe parcursul unei luni ori de câte ori este crescută doza.
În cazul unei creşteri a nivelurilor enzimelor hepatice mai mici de 3 ori limita superioară a
valorilor normale, testele funcţionale hepatice trebuie monitorizate mai frecvent, iar doza
zilnică trebuie redusă cu cel puţin 200 mg.
3. Monitorizarea intervalului QTc
– EKG trebuie repetat în decurs de o săptămână după începerea tratamentului
– Ulterior, conform indicaţiilor clinice.
– În cazul administrării concomitente a unui medicament cu efect cunoscut de creştere a
intervalului QTc, se recomandă monitorizarea prin EKG.
VII. Criterii pentru întreruperea tratamentului
– Lipsa normalizării cortizolului liber urinar/cortizolului seric după 1 lună de doza
maximă de 1200 mg/zi
– În cazul unei creşteri a nivelurilor enzimelor hepatice egale cu sau mai mari de 3 ori
limita superioară a valorilor normale, tratamentul cu ketoconazol trebuie oprit imediat
şi nu trebuie reluat din cauza riscului de hepatotoxicitate gravă.
VIII. Prescriptori
Tratamentul trebuie inițiat de un medic in specialitatea endocrinologie dintr-o clinică
universitară, apoi poate fi continuat si de medicul endocrinolog din teritoriu.”