Incontinenta urinara reprezinta pierderea de urina pe cale naturala la timp nepotrivit si in loc nepotrivit, scurgerea involuntara si inconstienta a urinii.
Rezervorul vezical (vezica urinara) isi pierde capacitatea de inmagazinare a urinii si aceasta curge necontrolat, imposibil de stapanit, in repaus sau la efort, complet sau incomplet.
Desi este o problema care nu este de obicei discutata cu medicul, incontinenta urinara afecteaza aproape jumatate din femeile tinere sau de varsta mijlocie, iar frecventa creste cu varsta.
La barbati incontinenta urinara este cel mai frecvent asociata maririi prostatei.
Prin urmare, vom gasi aceasta problema atat la barbati, cat si la femei. Mai putem defini incontinenta urinara ca fiind pierderea controlului constient si voluntar al continentei urinare, sau ca pe o pierdere involuntara, temporara sau permanenta, de urina. Conform statisticilor, peste 15% dintre varstnici au aceasta problema.
Cum se manifesta incontinenta urinara? Cand trebuie sa mergem la medic?
Ajutati medicul sa puna diagnosticul corect!
Ce putem face acasa?
Informatii despre tratamentul incontinentei urinare
Important!
Care sunt cauzele incontinentei urinare?
Disfunctia sfincterului (muschiul circular care inconjoara orifiul de iesire a urinii din vezica) apare cel mai frecvent la femeile cu multe nasteri in antecedente, cu traumatisme repetate, la care organele interne “se lasa in jos” si apasa pe vezica urinara, care astfel se goleste mai des.
Controlul sfincterului mai poate fi afectat in infectii urinare puternice si repetate, inflamatii locale sau in urma unor manevre medicale cum ar fi tratamentul endoscopic al adenomului de prostata la barbati. Disfunctia sfincteriana mai poate aparea din cauza unor leziuni ale nervilor. Foarte rar, sfincterul poate lipsi inca de la nastere, dar acest lucru se va depista imediat.
Alte cauze sunt reprezentate de cistite, tumori, compresie din exterior, calculi (pietre).
Incontinenta psihogena poate aparea in boli psihice grave (de exemplu schizofrenia), dar si in nevroze si isterie.
Unele medicamente pot produce incontinenta urinara tranzitorie:
- diuretice
- antihipertensive
- antihistaminice
- sedative
- decongestionante nazale cu efedrina.
La fel se poate intampla si in constipatie, consumul de alcool, unele boli (insuficienta cardiaca sau venoasa).
La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua, pe timpul noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului, contribuie la aparitia incontinentei urinare.
Cum se manifesta incontinenta urinara? Cand mergem la medic?
Incontinenta urinara se manifesta frecvent in contextul unui efort fizic, motiv pentru care este cunoscuta ca “incontinenta de efort” . Aceasta problema intalnita aproape intodeauna la femei presupune pierderea de urina in momentul in care persoana respectiva stranuta, tuseste, rade sau ridica greutati si are trei grade in functie de efortul fizic la care apare:
- la efort important (tuse, alergat, ridicare de greutati, saritura);
- la efort minor (mers pe jos);
- la schimbarea pozitiei (clinostatism = culcat , ortostatism = in picioare).
Insuficienta sfincteriana poate fi pasagera, trecatoare (in cursul sarcinii) sau definitiva. Pierderea de urina poate apare prin manevre ce cresc presiunea din abdomen (tuse, stranut, ridicarea unor obiecte grele), fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri multiple.
Instabilitatea vezicala este pierderea de urina frecvent, noaptea, la auzul unui robinet care curge (senzatia imperioasa de a urina).
Incontinenta postoperatorie la barbat este cauzata de leziunile sfincteriene aparute dupa operatia de prostata facuta clasic – mai rar – sau dupa rezectia endoscopica, cand este afectat sfincterul striat, controlat voluntar.
Incontinenta prin “prea plin” apare in retentia incompleta de urina, in care pacientul pierde involuntar (fara sa vrea) ceea ce depaseste capacitatea vezicii pline, la pacienti cu diabet sau probleme neurologice, care nu mai percep senzatia de plin a vezicii urinare.
Atat barbatii, cat si femeile sunt profund afectati de aceasta problema. Incontinenta urinara se poate insoti de complicatii:
- medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare)
- psihosociale (jena, izolare sociala, depresie)
- economice bolnavul cu incontinenta are nevoie de ingrijire speciala, conditii deosebite de igiena, dispozitive de adaptare, tampoane absorbante de incontinenta, scutece si cearceafuri absorbante speciale (aleze) care sa protejeze noaptea patul bolnavului.
Ajutati medicul sa puna diagnosticul corect!
Incontinenta urinara determina probleme de sanatate sau sociale. Este important ca medicul sa afle contextul in care a aparut afectiunea si cu cat timp in urma.
In cazul in care se depisteaza ca incontinenta este cauzata de o piatra, o tumora, indepartarea cauzei poate vindeca problema, de aceea este bine ca medicul sa afle cat mai repede atunci cand apare o astfel de problema.
Este la fel de adevarat ca incontinenta urinara poate fi semnul de debut al altor boli la care interventia facuta la timp poate imbunatati substantial viata bolnavului.
Ce putem face acasa?
Incontinenta urinara nu se instaleaza imediat ci treptat, silentios, astfel incat deseori se intarzie apelarea la medic pentru acest lucru. Din acest motiv, intarzierea poate face uneori imposibila tratarea cauzei, iar complicatiile odata instalate, calitatea vietii va scadea considerabil.
Pentru pacientii care sufera de incontinenta netratabila, exista astazi numeroase posibilitati de a le imbunatati substantial calitatea vietii.
Incontinenta urinara este o afectiune cronica si afecteaza aproximativ 50 si 100 milioane de persoane de ambele sexe din intreaga lume, avand un impact negativ substantial asupra calitatii vietii, limitand astfel rolul acestora in societate (prin renuntarea la activitatile zilnice, limitarea ingestiei de lichide, deplasari cat mai aproape de domiciliu, lipsa activitatii sexuale). Numarul pacientilor creste odata cu varsta, majoritatea pacientilor neavand diagnosticata afectiunea si nefiind avizati de existenta unei terapii specifice.
Incontinenta urinara se asociaza frecvent cu fracturi prin caderi, infectii urinare de tract inferior, infectii cutanate, tulburari de somn si depresie. Costurile economice ale acestei patologii sunt surprinzator de mari.
Purtarea condoamelor speciale pentru incontinenta (la barbati), a tampoanelor absorbante (la femei), a lenjeriei absorbante, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv, dispozitivelor anti-incontinenta, devin necesare in incontinenta urinara care nu raspunde la masurile terapeutice.
Femeile care prezinta incontinenta urinara de efort pot beneficia de exercitii ale planseului pelvin, (exercitiile Kegel) pe o durata de cel putin 3 luni. Aceste exercitii constau din contractii regulate si relaxari ale muschilor planseului pelvin, care sustin vezica urinara. Muschii trebuie folositi corect, iar exercitiile trebuie sa fie efectuate cu regularitate.
Disconfortul creat de umezeala, miros neplacut, duce la suferinta fizica si indeosebi psihica, motiv pentru care pacientul se retrage din activitatea sociala si fizica, avand o oarecare tendinta spre izolare.
Profilaxia incontinentei urinare
- gimnastica musculaturii pe perineale, sub indrumarea unui specialist la care va poate indruma medicul de familie
- asistenta calificata la nastere
- manevre obstetricale corecte, cu perineotomie profilactica si perineorafie calificata (altfel spus taierea perineului si apoi sutura lui)
Informatii despre tratamentul incontinentei urinare
Tratarea infectiilor urinare prin antibiotice, a atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul corect sau combaterea constipatiei pot rezolva incontinenta tranzitorie. In toate aceste situatii, medicul este cel care va stabili cauza incontinentei si va decide tratamentul corespunzator.
In incontinenta urinara de stres, alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi – corectia masei corporale – oprirea fumatului, electrostimulare, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au biofeedback-ul, tratamentele farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare care nu au raspuns la aceste masuri, un rol major il are educarea pacientului:
- Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp
- Reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00
- Golirea vezicii urinare inainte de culcare
- Incurajarea modului activ de viata, “educatia” vezicii urinare (ritmul de mictiuni impus)
- Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, a leziunilor
- Dieta – obisnuita, fara restrictii
Important!
La primele simptome bolnavul trebuie sa se prezinte la medicul de familie pentru identificarea cauzei. Pe baza unui chestionar simplu acesta poate indruma pacientii sa urmeze o anumita conduita terapeutica, in functie de tipul de incontinenta.
Articole pe subiecte asemanatoare:
