Anxietatea la copii este o afectiune care implica o inhibitie comportamentala si o emotionalitate negativa, determinand o autonomie scazuta si o pierdere a stimei de sine, conform precizarilor psihologului Raluca Nica, prezenta la Conferinta Regionala “Medicul de Familie – Practician si Manager” din decembrie 2013. Anxietatea generalizata are o prevalenta de aproximativ 4% in randul adolescentilor. Aceasta afectiune debuteaza de obicei in intervalul de varsta 8 -12 ani.
Factori care determina anxietatea la copii
Conform precizarilor psiholog Raluca Nica, exista doua tipuri de vulnerabilitati care afecteaza copiii.
Vulnerabilitatea biologica este corelata cu temperamental copiilor. In acest caz, vorbim de copii timizi care necesita o perioada indelungata sa se adapteze la situatiile noi de viata.
Acest tip de vulnerabilitate implica si o emotionalitate negativa de vreme ce copilul va avea reactii negative la multe dintre situatiile in care este pus.
Vulnerabilitatea dobandita apare atunci cand un copil are o autonomie scazuta, fiind mereu controlat si ajutat in activitati de parinti. In acelasi timp, un copil cu o astfel de vulnerabilitate poate percepe lumea ca un loc nesigur, plin de pericole.
Simptome la copilul cu anxietate
Un copil care sufera de anxietate este, de regula, un copil timid cu abilitati emotionale disfunctionale.
In fata celor mai multe situatii, reactioneaza prin fuga sau evitare.
Atunci cand este pus in fata unor situatii noi, are tendinta de a pune intrebari multiple. De aceea, este recomandat expunerea acestor copii la situatii noi dar si predictibilizarea contextului.
Conform psihologului Raluca Nica, acesti copii sunt ca niste mici adulti
- cauta mereu asigurari si certitudini pentru situatiile in care se afla
- se ingrijoreaza constant
- sunt deseori iritabili
- au probleme de somn
- dificultati de concentrare
- dureri musculare
Ce recomanda specialistii
Psiholog Raluca Nica recomanda sprijinirea acestor copii prin aprecieri constante dupa ce copilul s-a confruntat cu o situatie noua.
Copilul trebuie incurajat sa spuna “nu stiu” in situatiile in care i se pun intrebari la scoala sau acasa.
In acelasi timp, trebuie sustinut sa socializeze cu prietenii sai in timpul liber si sa fie spontan in interactiunile sale.
