Protocol terapeutic

conform ordin MS/CNAS NR 564/499/2021

C07FX05 – DCI COMBINAŢII (METOPROLOLUM + IVABRADINUM)

Actualizat la FEBRUARIE 2022 | Vezi lista tuturor protocoalelor terapeutice

C07FX05 – DCI COMBINAŢII (METOPROLOLUM + IVABRADINUM)

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/c07fx05-dci-combinatii-metoprololum-ivabradinum/

1. Definiţie afecţiune – angină pectorală cronică stabilă
2. Criterii de includere: terapie de substituţie pentru tratamentul simptomatic al anginei pectorale
cronice stabile la pacienţi adulţi cu ritm sinusal normal, a căror afecţiune este deja controlată cu
metoprolol şi ivabradină administrate separat, în doze similare
3. Criterii de excludere:
– Hipersensibilitate la substanţele active sau la alte beta-blocante (poate apărea sensibilitate
încrucişată între beta-blocante)
– Bradicardie simptomatică
– Şoc cardiogen
– Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial)
– Bloc AV de gradul 2 şi 3
– Infarct miocardic acut sau pacienţi cu suspiciune de infarct miocardic acut complicat cu
bradicardie semnificativă, bloc cardiac de gradul 1, hipotensiune arterială sistolică (mai mică
de 100 mmHg) şi/sau insuficienţă cardiacă severă
– Hipotensiune arterială severă (< 90/50 mmHg) sau simptomatică
– Insuficienţă cardiacă instabilă sau acută
– Pacienţi care urmează tratament inotrop intermitent cu agonişti de receptori beta
– Pacienţi dependenţi de pacemaker (frecvenţa cardiacă impusă exclusiv de pacemaker)
– Angină pectorală instabilă
– Boală vasculară periferică severă
– Feocromocitrom netratat
– Insuficienţă hepatică severă
– Acidoză metabolică
– Asociere cu inhibitorii puternici ai citocromului P4503A4, cum sunt: antifungice de tip azolic
(ketoconazol, itraconazol), antibiotice macrolide (claritromicină, eritromicină per os,
josamicină, telitromicină), inhibitori de protează HIV (nelfinavir, ritonavir) şi nefazodonă
– Asociere cu verapamil sau diltiazem, care sunt inhibitori moderaţi de CYP3A4 cu proprietăţi
de reducere a frecvenţei cardiace
– Sarcină, alăptare şi femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive
adecvate
4. Tratament
Doza recomandată este un comprimat de două ori pe zi, o dată dimineaţa şi o dată seara.
Combinaţia trebuie utilizată doar la pacienţii a căror afecţiune este controlată cu doze stabile ale
componentelor administrate concomitent, cu metoprolol administrat în doză optimă.
Se recomandă ca decizia de a modifica tratamentul să se bazeze pe datele disponibile provenind din
măsurători în serie ale frecvenţei cardiace, ECG şi monitorizarea ambulatorie timp de 24 ore, iar
modificarea să se realizeze utilizând componentele metoprolol şi ivabradină administrate separat,
asigurând pacientului o doză optimă de metoprolol şi ivabradină. Dacă, în timpul tratamentului,
frecvenţa cardiacă scade sub 50 bătăi/minut (bpm) în repaus sau pacientul prezintă simptome asociate
bradicardiei, cum sunt: ameţeli, fatigabilitate sau hipotensiune arterială, scăderea dozei trebuie
realizată cu componentele metoprolol şi ivabradină administrate separat, asigurând pacientului o doză
optimă de metoprolol. După reducerea dozei, trebuie monitorizată frecvenţa cardiacă. Tratamentul
trebuie întrerupt în cazul în care persistă scăderea frecvenţei cardiace sub 50 bpm sau simptomele de
bradicardie, cu toate că doza a fost redusă.
Pacienţi cu insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală şi clearance-ul creatininei mai mare
de 15 ml/min nu este necesară ajustarea dozei. Trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu
clearance-ul creatininei mai mic de 15 ml/min.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică: poate fi administrat la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară. Se
recomandă precauţie atunci când se administrează la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată. Este
contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici: poate fi administrat cu precauţie la pacienţii vârstnici
Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt
disponibile date.
5. Monitorizarea tratamentului
Absenţa beneficiului în ceea ce priveşte rezultatele clinice la pacienţii cu angină pectorală cronică
stabilă; terapia este indicată numai pentru tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice
stabile deoarece ivabradina nu are beneficii în ceea ce priveşte evenimentele cardiovasculare (de
exemplu, infarct miocardic sau deces de cauză cardiovasculară).
Măsurarea frecvenţei cardiace: Dat fiind faptul că frecvenţa cardiacă poate fluctua considerabil în
timp, atunci când se determină frecvenţa cardiacă în repaus, înaintea iniţierii tratamentului cu
ivabradină şi pentru pacienţii trataţi cu ivabradină la care este necesară modificarea dozei, trebuie
luate în considerare măsurarea în serie a frecvenţei cardiace, ECG sau monitorizarea ambulatorie
timp de 24 ore. Aceasta se aplică şi pacienţilor cu frecvenţă cardiacă mică, în special atunci când
frecvenţa cardiacă scade sub 50 bpm, sau după reducerea dozei.
Aritmii cardiace: Ivabradina nu este eficace în tratamentul sau prevenţia aritmiilor cardiace şi, foarte
probabil, îşi pierde eficacitatea atunci când se produce un episod de tahiaritmie (de exemplu:
tahicardie ventriculară sau supraventriculară). Prin urmare, ivabradina nu se recomandă la pacienţii
cu fibrilaţie atrială sau alte aritmii cardiace care interferă cu funcţia nodului sinusal. La pacienţii
trataţi cu ivabradină, riscul de apariţie a fibrilaţiei atriale este crescut. Fibrilaţia atrială a fost mai
frecventă la pacienţii care utilizează concomitent amiodaronă sau antiaritmice potente de clasa I. Se
recomandă monitorizarea clinică regulată a pacienţilor trataţi cu ivabradină, pentru apariţia fibrilaţiei
atriale (susţinută sau paroxistică), inclusiv monitorizarea ECG, dacă este indicată clinic (de exemplu:
în cazul agravării anginei pectorale, palpitaţiilor, pulsului neregulat). Pacienţii trebuie informaţi
asupra semnelor şi simptomelor de fibrilaţie atrială şi trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului dacă
acestea apar. Dacă fibrilaţia atrială apare în timpul tratamentului, raportul dintre beneficiile şi
riscurile continuării tratamentului cu ivabradină trebuie atent reevaluat. Pacienţii cu insuficienţă
cardiacă cu defecte de conducere intraventriculară (bloc de ramură stângă, bloc de ramură dreaptă) şi
desincronizare ventriculară trebuie atent monitorizaţi.
Tratamentul cu ivabradină nu trebuie iniţiat la pacienţii cu o frecvenţă cardiacă de repaus mai mică de
70 bpm. Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă de repaus scade şi se menţine la valori sub
50 bpm sau dacă pacientul prezintă simptome de bradicardie, cum sunt: ameţeli, fatigabilitate sau
hipotensiune arterială, doza trebuie redusă treptat sau, în cazul în care scăderea frecvenţei cardiace
sub 50 bpm sau simptomele de bradicardie persistă, tratamentul trebuie oprit.
Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu: Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu care
reduc frecvenţa cardiacă, de exemplu: verapamil sau diltiazem, este contraindicată. Nu există date de
siguranţă privind asocierea ivabradinei cu nitraţi şi blocante ale canalelor de calciu dihidropiridinice,
cum este amlodipina. Eficacitatea suplimentară a ivabradinei în asociere cu blocante ale canalelor de
calciu dihidropiridinice nu a fost încă stabilită.
Insuficienţa cardiacă trebuie să fie stabilă înainte de a lua în considerare tratamentul cu ivabradină;
trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA, din cauza datelor
limitate pentru această grupă de pacienţi.
Nu este recomandată administrarea imediat după un accident vascular cerebral, deoarece nu există
date disponibile pentru astfel de situaţii.
Până în prezent, nu există dovezi ale unui efect toxic al ivabradinei asupra retinei, dar efectele pe
termen lung ale unui tratament de peste un an cu ivabradină asupra funcţiei retiniene nu sunt
cunoscute încă. Tratamentul trebuie oprit dacă apare o deteriorare bruscă a funcţiei vizuale. Precauţii
speciale trebuie luate în cazul pacienţilor cu retinită pigmentară.
Precauţii generale legate de tratamentul cu betablocante
6. Prescriptori
Iniţierea se face de către medicii din specialitatea cardiologie, medicină internă. Continuarea
tratamentului se face de către medicul cardiolog, medicină internă sau pe baza scrisorii medicale de
către medicii de familie.

Lista tuturor protocoalelor terapeutice actualizate
Cele mai noi stiri: