A16AB15

05/08/2020

A16AB15

Citeste mai mult: https://www.formaremedicala.ro/a16ab15/

DCI VELMANAZA ALFA
Alfa-manozidoza (AM) este o boală de stocare lizozomală (LSD), foarte rară,
determinată genetic. Alfa-manozidoza (AM) este o afecțiune progresivă, multisistemică,
gravă și extrem de debilitantă, punând în pericol viața. Transmiterea sa este recesiv
autosomală, fiind necesare doua copii identice ale mutației genei MAN2B1, pentru ca o
persoană să manifeste boala.
În mod similar cu alte boli genice, sunt cunoscute mai multe mutații ale genei MAN2B1
care afecteaza activitatea enzimei alfa-manozidază.
Activitatea redusă a alfa-manozidazei are ca rezultat acumularea intracelulară
(lizozomală) a oligozaharidelor (un complex de 2-10 zaharuri simple), complex care este
toxic pentru celule și organe, ducand la aparitia simptomelor observate în AM. Deoarece
alfa-manozidaza este prezentă în majoritatea tipurilor de celule, oligozaharidele se pot
acumula în corp și pot afecta multiple sisteme, rezultând astfel caracteristicile clinice
observate la pacienții care suferă de AM.
Activitatea redusă a alfa-manozidazei poate fi determinata fie de un nivel scăzut
serologic, fie de o alterare calitativă a enzimei.
I. CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTUL CU
Velmanza alfa
În alfa-manozidoză (AM), tabloul clinic acoperă un întreg spectru de severitate, variind
de la forme ușoare la forme severe ale bolii, cu prognostic infaust. Manifestările clinice
ale bolii se accentuează odată cu trecerea timpului. În formele severe predomină
anomaliile scheletice și afectarea neurologică, în special miopatică.
Fiind o boală heterogenă, AM prezintă un tablou cu manifestări progresive, complexe,
variabile, de la forma letală perinatală până la forme atenuate, care nu sunt
diagnosticate decât la vârsta adultă.
Caracteristicile clinice observate la un individ (precum și morbiditatea asociată, riscul de
deces și impactul asupra calității vieții [QoL]) pot fi extrem de diferite de la un pacient la
altul și contribuie la scăderea calității vieții pacientului, dar și la o predictibilitate redusă a
evoluției bolii.
1. Principalele manifestări din alfa-manozidoza (AM) sunt:
– La nivel facial: unii pacienți prezintă frunte lată, nas mare cu baza turtită, dinți
spațiați, macroglosie, macrocranie, trăsături faciale mai grosiere
– Cognitiv: afectare a funcției intelectuale, retard în achizițiile psiho-motorii
– La nivel cerebral: demielinizare și hidrocefalie;
– Scăderea pragului de percepție a durerii.
– La nivel musculo-scheletal și articular: deformări articulare (coxo-femurale,
toracice, vertebrale), reducerea funcționalității articulare, sindrom de tunel
carpian, tulburări ale funcției motorii.
– Respirator: deteriorarea funcției pulmonare
– Imunodeficiență și infecții
– Pierderea auzului
– Afectarea vederii
Cu timpul, unele dintre manifestarile clinice ale bolii se pot stabiliza, în timp ce altele
continuă să evolueze. Rata de progres a simptomelor variază de asemenea de la un
pacient la altul.
În final, cei mai mulți pacienți devin dependenți de scaunul cu rotile și nu vor fi niciodată
independenți social.
În formele ușoare și moderate ale bolii, speranța de viață e buna, mulți pacienți trăiesc
până la maturitate, necesitând îngrijire pe termen lung.
2. Criterii de confirmare a diagnosticului AM:
Cei mai mulți pacienți sunt diagnosticați în prima sau a doua decadă a vieții, dar este
posibilă și diagnosticarea prenatală.
Multe dintre caracteristicile clinice ale AM se suprapun cu alte cazuri de LSD,
diagnosticul diferențial necesitând metode de diagnostic specific, inclusiv testare
genetică.
Metodele utilizate pentru stabilirea diagnosticului de AM sau pentru confirmarea AM
includ:
– Măsurarea oligozaharidelor (OZ): niveluri crescute de oligozaharide indică
diagnosticul de AM. Valorile sunt măsurate în mod tipic în urină, dar pot fi de
asemenea evaluate în ser; în cadrul studiilor clinice rhLAMAN valorile
oligozaharidelor din ser ≥4 μmol/L au fost considerate ridicate.
– Activitatea alfa-manozidazei este evaluată în leucocite sau fibroblasti (biopsie
de piele). La pacienții cu AM, activitatea alfa-manozidazei este de 5–15% din
activitatea normală. De menționat cazurile în care, deși nivelul serologic al alfamanozidazei
este normal sau chiar crescut, semnele clinice, asociate cu nivelul
crescut al oligozaharidelor în urina sau ser precum și pozitivitatea testului
genetic, duc la confirmarea diagnosticului de AM.
– Testele genetice pentru detectarea mutației homozygote in gena MAN2B1, care
cauzează AM, confirmă diagnosticul bolii.
– Algoritm de diagnostic pentru alfa-manozidoză (adaptat local după Recognition
of alpha-mannosidosis in paediatric and adult patients: Presentation of a
diagnostic algorithm from an international working group, Guffon et al, Molecular
Genetics and Metabolism, 2019):
– Pacienți ≤ 10 ani

*MPS = mucopolizaharidoză
– Pacienți > 10 ani

3. Indicaţiile terapiei cu LAMZEDE în AM:
Indicații terapeutice: terapia de substituție enzimatică în tratamentul manifestărilor nonneurologice
la pacienți cu alfa-manozidoză ușoară până la moderată.
4. Obiectivele terapiei cu Velmanaza alfa în AM:
• ameliorarea simptomatologiei şi
• prevenirea complicaţiilor tardive ale AM.
II. STABILIREA SCHEMEI DE TRATAMENT CU VELMANAZA ALFA LA PACIENŢII
CU AM
Doze și mod de administrare Tratamentul trebuie supravegheat de un medic cu
experiență în abordarea terapeutică a pacienților cu alfa-manozidoză sau în
administrarea altor terapii de substituție enzimatică (TSE) pentru tulburarea de
depozitare lizozomală. Administrarea Velmanaza alfa trebuie efectuată de un
profesionist din domeniul sănătății, care poate aborda TSE și urgențele medicale.
Doze. Schema terapeutică recomandată de administrare este de 1 mg/kg greutate
corporală, doza fiind administrată o dată pe săptămână, prin perfuzie intravenoasă
cu viteză controlată. Numarul de flacoane care se utilizeaza trebuie calculat in functie
de greutatea fiecarui pacient. Daca numarul calculat de flacoane include o fractie,
acesta trebuie rotunjit la urmatorul numar intreg.
III. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENTUL CU VELMANAZA ALFA
1. În cazul unei deteriorări clinice semnificative, trebuie avută în vedere evaluarea
clinică suplimentară sau întreruperea tratamentului cu VELMANAZA ALFA.
2. Eventuale efecte adverse severe ale terapiei: dispnee, tahicardie, dureri
precordiale, angioedem sau șoc anafilactic.
3. Complianța scăzută la tratament.
4. Neprezentarea pacientului la evaluările periodice programate de monitorizare a
evoluției.
IV. EVALUAREA ȘI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU AM LA INIŢIEREA ŞI PE
PARCURSUL TERAPIEI CU VELMANAZĂ ALFA
Se recomandă monitorizarea periodică a stării clinice, o dată la 6 luni, în primul an de
tratament. Începând cu al doilea an de tratament, monitorizarea copiilor va ramâne la
fiecare 6 luni, în timp ce pentru adulți, monitorizarea stării clinice va fi anuală (sistem
musculo-scheletal și articular, funcție respiratorie, funcție cognitivă, funcție auditivă și
vizuală), a valorii markerilor biochimici la pacienții care au început tratamentul cu
VELMANAZĂ ALFA, precum și calitatea vieții acestora.

NOTĂ:
* Evaluare necesară la modificare schemei terapeutice sau la apariţia unor complicaţii / evenimente
renale, cardiovasculare sau cerebrovasculare
V. PRESCRIPTORI
Medicii din specialitățile: pediatrie, genetică medicală, ORL, neurologie, neuropsihiatrie
infantilă, gastroenterologie, medicină internă din unitatile de specialitate prin care se
deruleaza programul.”

 

Autor: FormareMedicala.ro

0 Comentarii

Postati un comentariu
Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.

Cele mai noi stiri:

Spitalul de Psihiatrie Sibiu, unul dintre cele mai vechi spitale din Europa, va avea compartiment de cercetare

Tot mai multe cadre medicale apeleaza la psihoterapie din cauza epuizarii psihice si fizice

Peste 200 de focare de coronavirus inregistrate, in Romania, in perioada 14 – 20 septembrie

Medic vindecat de Covid-19: Este o boala serioasa, care poate si creeaza probleme dificile

Opt elevi de la scolile din Sectorul 4 al Capitalei, confirmati cu noul coronavirus