Protocoale – Anexa 1

LEGISLATIE MEDICALA
PROTOCOALE TERAPEUTICE
DOCUMENTE UTILE

V002D – DCI : DEFERASIROXUM

Ultima actualizare: 27.07.2017
Acest protocol este publicat cu rol informativ si este in concordanta cu legislatia in vigoare la data redactarii. Legislatia actuala poate fi consultata pe site-ul Monitorului Oficial. FormareMedicala nu isi asuma raspunderea pentru reactualizarea informatiile prezentate sau eventualele erori de editare.

Acest protocol este actualizat conform Anexei la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 475/308/2017

I. DEFINIŢIA AFECŢIUNII:

    Supraîncărcarea cronică cu fier (hemosideroză) secundară transfuziilor repetate de concentrat eritrocitar în: 

    beta-talasemia majoră şi intermedia 

    sindroame mielodisplazice 

    aplazie medulară 

    alte anemii 

    boli hemato-oncologice politransfuzate 

    transplant medular 

    Sindroamele talasemice independente de transfuziile de sânge (NTDT) 

    Evoluţie progresivă spre deces în absenţa tratamentului transfuzional şi a tratamentului chelator de fier. 

II. CRITERII DE INCLUDERE:

    tratamentul supraîncărcării cronice cu fier secundară transfuziilor de sânge frecvente (≥ 7 ml masă eritrocitară/kg şi lună) la pacienţii cu beta-talasemie majoră, cu vârsta de 6 ani sau mai mult 

    atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat la următoarele grupe de pacienţi: 

    la pacienţii copii cu beta-talasemie majoră, cu supraîncărcare cronică cu fier secundară transfuziilor de sânge (≥ 7 ml masă eritrocitară/kg şi lună), cu vârsta cuprinsă între 2 şi 5 ani, 

    la pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi cu beta-talasemie majoră cu supraîncărcare cu fier secundară transfuziilor de sânge ocazionale (< 7 ml masă eritrocitară/kg şi lună), cu vârsta de 2 ani sau mai mult, 

    la pacienţii adulţi, copii şi adolescenţi cu alte anemii, cu vârsta de 2 ani sau mai mult. 

    la pacienţii cu alte anemii ereditare, cu vârsta de 2 ani sau mai mult 

    tratamentul supraîncărcării cronice cu fier care necesită tratament de chelare atunci când tratamentul cu deferoxamină este contraindicat sau inadecvat, la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii, cu vârsta de 10 ani şi peste această vârstă 

III. TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament): 

A. Supraîncărcarea cronică cu fier (hemosideroză) secundară transfuziilor repetate

    Doze: 

    după transfuzia a aprox. 20 unităţi masă eritrocitară sau concentraţia serică de feritină >1000 μg/l 

    doza iniţială de 20 mg/Kgc/zi; 

    poate fi avută în vedere administrarea unei doze zilnice iniţiale de 30 mg/kg la pacienţii care necesită reducerea nivelurilor ridicate de fer din organism şi cărora li se administrează, de asemenea, peste 14 ml masă eritrocitară/kg şi lună (aproximativ > 4 unităţi/lună pentru un adult) 

    la valori ale feritinei serice sub 1000 micrograme/l încărcarea cu fier este controlată cu o doză de 10 – 15 mg/Kgc/zi; 

    tratament zilnic în funcţie de valoarea feritinei serice, pentru obţinerea unei balanţe negative a fierului. 

    Ajustarea dozei 

    la fiecare 3 până la 6 luni, pe baza tendinţei de evoluţie a concentraţiei plasmatice a feritinei 

    ajustările dozei pot fi efectuate în trepte de 5 până la 10 mg/kg şi vor fi adaptate răspunsului terapeutic individual al fiecărui pacient şi obiectivelor terapeutice (menţinerea sau reducerea încărcării cu fier) 

    la pacienţii care nu sunt controlaţi în mod adecvat cu doze de 30 mg/kg (de exemplu concentraţia plasmatică a feritinei persistă la valori peste 2500 μg/l şi nu indică o tendinţă de scădere în timp), pot fi avute în vedere doze de până la 40 mg/kg 

    la pacienţii cărora li se administrează doze mai mari de 30 mg/kg: reduceri ale dozei în trepte de 5 până la 10 mg/kg după ce s-a realizat controlul (concentraţia plasmatică a feritinei persistă sub 2500 μg/l şi indică o tendinţă de scădere în timp) 

    la pacienţii la care concentraţia plasmatică de feritină a atins valoarea ţintă (de regulă, între 500 şi 1000 μg/l): reduceri ale dozei în trepte de 5 până la 10 mg/kg pentru menţinerea nivelurilor de feritină în intervalul ţintă. 

B. Sindroame talasemice independente de transfuziile de sânge (NTDT)

    Tratamentul de chelare trebuie început atunci când concentraţia hepatică de fier [CHF] ≥ 5 mg Fe/g masă uscată [ms] sau concentraţia plasmatică a feritinei în mod consecvent > 800 μg/l 

    Doza iniţială 

    Doza zilnică iniţială recomandată de deferasirox la pacienţi cu sindroame de talasemie independentă de transfuzii este de 10 mg/kg corp 

    Ajustarea dozei 

    la fiecare 3 până la 6 luni de tratament, trebuie avută în vedere o creştere treptată a dozei cu câte 5 până la 10 mg/kg dacă CHF a pacientului este ≥ 7 mg Fe/g mu sau dacă feritina plasmatică este în mod consecvent > 2000 μg/l şi nu prezintă o tendinţă descendentă 

    daca feritina plasmatică este ≤ 1000 μg/l, doza nu trebuie să depăşească 10 mg/kg 

    la pacienţii la care doza a fost crescută la > 10 mg/kg, se recomandă reducerea dozei la 10 mg/kg sau mai puţin atunci când CHF este < 7 mg Fe/g mu sau feritina plasmatică este ≤ 1000 μg/l 

    daca feritină plasmatică < 300 μg/l, tratamentul trebuie oprit. 

IV. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI:

Test

Frecvenţă

Feritinemie

lunar

Creatinemie

– de două ori înainte de începerea tratamentului
– săptămânal în prima lună după începerea tratamentului sau după modificarea dozei, lunar după aceea

Clearence al creatininei

– înainte de începerea tratamentului;
– săptămânal în prima lună după începerea tratamentului sau după modificarea dozei, lunar după aceea

Concentraţii plasmatice ale transaminazelor

lunar

Proteinurie

lunar

Indicatori ai funcţiei tubulare

după cum este necesar

Testare auditivă şi oftalmologică

înainte de începerea tratamentului şi apoi anual

 

  V. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:

    Reacţii adverse: 

    creşteri persistente şi progresive ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice; 

    creşteri ale valorilor creatinemiei (> 33% faşă de valoarea iniţială) sau scăderi ale valorilor clearence-ului creatininei (< 60 ml/min.) 

    modificări semnificative ale rezultatelor testelor auditive şi oftalmologice; 

    reacţii grave de hipersensibilitate (şoc anafilactic şi angioedemul). 

    Co-morbidităţi: 

    insuficienţa renală sau disfuncţii renale semnificative; 

    insuficienţă hepatică severă; 

    hipersensibilitate la substanţa activă a deferasirox-ului sau la oricare dintre excipienţi; 

    sarcina. 

  VI. PRESCRIPTORI:

    medicul hematolog