Acces cursuri

Salvând puterea şi durata de viaţă a antibioticelor

Data ultimei actualizari: 05/02/2013

O relatare de la întâlnirea anuală a Societăţii Bolilor Infecţioase  din America (IDSA) de dr. Brad Spellberg.

Problema de bază de la care se pleacă e lipsa unor antibiotice noi, care să trateze infecţiile rezistente. Astfel, în Statele Unite, se descriu doua crize convergente ale sănătăţii publice. Pe de o parte o creştere fabuloasă a rezistenţei microbiene la antibiotice, pe de altă o scădere dramatică în descoperirea unor antibiotice noi. Ambele crize tind să se înrăutăţească pe măsură ce trece timpul. Numeroase studii de caz descriu din ce în ce mai multe situaţii în care se întâlnesc bacili gram-negativi, cu rezistenţă foarte mare la antibiotice, în unele cazuri chiar rezistenţi la toate antibioticele disponibile. De asemenea, statistica condusă de echipa de Disponibilitate a Antibioticelor a IDSA arată că există un declin considerabil în dezvoltarea antibioticelor. IDSA a susţinut un plan de dezvoltare care cerea zece noi antibiotice sistemice până în 2020 dar pâna acum s-a obţinut aprobarea pentru un singur antibiotic – ceftarolina.

Există însă şi motive de bucurie, Congresul Statelor Unite dezbătând o legislaţie specială, care să ofere stimulente companiilor care dezvoltă atât antibiotice noi (pentru care nu există suficientă justificare economică) dar şi celor care dezvoltă metode noi de diagnostic, astfel încât să se îmbunătăţească prescrierea ţintită. Legea are numeroşi susţinători şi va trece în cel mult un an.

O altă direcţie ce va trebui schimbată este cea a protejării actualelor antibiotice, ce trebuie văzute ca o resursă finită, asemeni pădurilor, apelor sau combustibililor fosili. Astfel durata de utilizare a antibioticelor trebuie crescută şi eficienţa lor conservată. Singura metodă prin care s-a făcut acest lucru, timp de 65 de ani de la inventarea penicilinei, a fost baterea la cap a medicilor să evite supraprescrierea de antibiotice. Alexander Fleming a avertizat din 1945 asupra riscurilor de a folosi intens penicilina. Dacă timp de 65 de ani metoda nu a dat rezultate, e clar că trebuie schimbată!

Astfel e nevoie de diagnostice rapide, pentru a prescrie ţintit antibioticoterapia. De asemenea trebuie scurtată perioada de prescriere a antibioticelor (de ce să dăm 10-14 zile de tratament cu antibiotice pentru infecţiile pielii când ştim că sunt suficiente 7 zile pentru a trata pneumonia?).

De asemenea trebuie să evităm folosirea unei terapii de spectru larg. Nu e normal să folosim antibiotice cu efecte pe întreg spectrul de gram-negativ atunci când tratăm infecţii ale pielii şi pneumonii asociate organismelor gram-pozitive! Nu avem pregătite antibiotice orale de rezervă astfel încât trebuie protejate fluorchinolonele şi nu folosite pentru a trata simple infecţii ale pielii.

Unii au comparat introducerea antibioticelor în tratamentele moderne cu efectul produs de James Watt prin inventarea motorului cu abur eficient. Astfel medicina a căpătat o putere foarte mare, putere care trebuie păstrată. Pentru acest lucru trebuie să utilizăm eficient toate posibilităţile de a lupta, atât la nivel individual cât şi legislativ.