Acces cursuri

Stiri medicale

Obezitatea in Romania – tendinte, cauze si solutii

Data ultimei actualizari: 08/02/2013

Obezitatea este in crestere in Romania, la fel ca in restul lumii dezvoltate. Din pacate datele pentru tara noastra sunt fie partiale, fie anecdotice si tin de experienta sau lista de pacienti a fiecarui medic practician.

Datele din studiul national privind evaluarea starii de sanatate a populatiei (2008) nu au fost analizate nici pana in ziua de azi. Ca de obicei, va trebui sa ne bazam pe datele OMS, ale UE si SUA pentru a putea intelege dimensiunile problemei de sanatate publica pe care o reprezinta obezitatea.

obezitatea la adulti

In anii ’70 in SUA aproape jumatate din populatie era supraponderala si 15% obeza. Acum trei sferturi sunt supraponderali si aproape o treime obezi.

In Regatul Unit in anii ’80, 40% din populatie era supraponderala si 10% obeza. Acum doua treimi sunt supraponderali si o cincime obezi.

Aceasta este o situatie de criza majora pentru sistemul de sanatate, deoarece obezitatea creste riscul de HTA, DZ-2, boli cardiovasculare, ale vezicii biliare si unele cancere.

Obezitatea la copii duce la scaderea sperantei de viata, ceea ce inseamna prima inversare a trendului in ultimele 200 de ani. Pe langa riscul pentru sanatate, obezitatea afecteaza si starea de bine psihologic si social a persoanelor afectate. Copiii obezi sunt umiliti de colegii lor de scoala, iar adultii isi gasesc cu greu un partener de viata.

Multi specialisti sustin ca obezitatea este determinata genetic si fara indoiala genele joaca un rol in susceptibilitatea la obezitate. Totusi, cresterea rapida a prevalentei obezitatii in mai putin de doua generatii nu poate fi expilcata de factorii genetici ci, mai degraba, de modificarea stilului de viata.

Scaderea costului alimentelor cu continut energetic mare, usurinta prepararii, restaurantele fast-food, cuptorul cu microunde, pierderea traditiilor culinare au contribuit la aceasta situatie.

Scaderea efortului fizic atat la munca, cat si la distractie au accentuat aceeasi tendinta. Conform acestor doua grupe de factori, oamenii cei mai bogati care pot cumpara cea mai multa mancare si cele mai multe masini ar trebui sa fie cei mai grasi. In tarile dezvoltate realitatea este insa cu totul alta. Odata cu tranzitia epidemiologica, prin care bolile infectioase au fost inlocuite de bolile cronice ca principala cauza de deces, obezitatea si-a schimbat distributia sociala.

In trecut boierul era gras si taranul era slab. Astazi bancherul este slab si muncitorul este gras. OMS a patronat un studiu in anii ’80 care a monitorizat tendintele in bolile cardiovasculare precum si factorii de risc asociati precum obezitatea. O descoperire neasteptata a studiului a fost ca proportia obezitatii creste pe masura ce inegalitatea sociala se accentueaza.

Incepand din anii ’90 obezitatea este mai frecventa printre femeile sarace comparativ cu cele bogate in toate cele 26 de tari studiate. Acelasi lucru este valabil si pentru barbati, cu exceptia a cinci tari. Totusi, la nivele echivalente de dezvoltare, in SUA sunt mult mai multi obezi decat in tarile scandinave,  fapt care a atras atentia asupra faptului ca nu bogatia totala a societatii este determinanta, ci inegalitatea accentuata a veniturilor determina epidemia de obezitate.  

Figura de mai jos arata ca prevalenta obezitatii este mai mica in tarile in care diferentele de venit sunt mai mici. Datele provin de la International Obesity Task Force si arata proportia adultilor, barbati si femei, care sunt obezi (IMC>30). Diferentele sunt mari: in SUA mai mult de 30% din adulti sunt obezi, fata de Japonia cu numai 2,4% adulti obezi. Aceeasi tendinta se evidentiaza la copii conform cifrelor communicate de UNICEF.

Deci caloriile in exces si miscarea insuficienta sunt importante, dar nu explica de ce unii mananca mai mult si altii mai putin. Veriga lipsa a lantului fiziopatologic s-a dovedit a fi stresul. Nu trebuie sa mai explic ce stres formidabil este sa ai familie, rate la banca si sa fii in somaj cronic, sau sarac de-a dreptul. Oamenii supusi unui stres prelungit au un nivel crescut de cortisol in sange, depun grasime in zona viscerala abdominala si isi schimba preferintele alimentare. Ei mananca pentru „alinarea” stresului si a anxietatii.

Un studiu finlandez a aratat ca oamenii care mananca „manati” de stres prefera carnatii, hamburgerii, ciocolata si pizza si beau mai mult alcool decat cei ne-stresati. Neurobiologii au demonstrat recent ca alimentele stimuleaza aceleasi „arii neurale de recompensa” ca si drogurile, iar obezii raspund atat la alimente cat si la senzatia de satietate, diferit de non-obezi.

Alegerea alimentelor nu este determinata doar de ceea ce simti, ci are si o importanta componenta sociala. Mananc lucruri cu care am fost obisnuit din copilarie, sau lucruri cu care imi afisez stilul de viata pe care l-am ales, sau mi-l permit. Imi servesc prietenii cu pate de foie si pinot noir de Bourgogne fie pentru ca tin la ei, fie pentru ca vreau sa arat ce rafinat sunt, fie ca sa le arat ca-mi pot permite sa fiu generos.

Mancarea a jucat dintotdeauna acest rol si este componenta principala a petrecerilor cu toate semnificatiile sociale implicate. Fast food-ul, cu aspectul sau curat, nichelat si smaltuit este un simbol al civilizatiei pentru saraci si un loc de joaca pentru copii.

La femei obezitatea se coreleza mult mai strans cu statutul socio-economic scazut. Obezitatea are un efect negativ mai mare asupra mobilitatii sociale a femeilor. Ele sunt mai dezavantajate atat pe piata muncii, cat si pe piata matrimoniala. Un studiu de cohorta pentru cei nascuti in 1946 a demonstrat ca barbatii si femeile care au urcat pe scara sociala intre copilarie si maturitate erau in mai mica proportie obezi decat cei care au stagnat. In 1970, in aceeasi cohorta, femeile obeze erau mai frecvent necasatorite si neangajate in campul muncii.

O ancheta printre 2000 de sefi de resurse umane a dezvaluit ca 93% ar angaja mai degraba un normoponderal decat un obez cu acelasi nivel de calificare. Jumatate dintre acesti sefi au argumentat ca supraponderalii sunt mai putin productivi, iar 40% au argumentat ca supraponderalii nu stiu sa se stapaneasca sau nu sunt disciplinati.  Obezitatea si prejudecatile afecteaza grav mobilitatea sociala a acestor oameni. Si cand te gandesti ca numai cu doua generatii in urma sa fii „grasa si frumoasa” era un ideal pentru femei, iar a fi „slab” era asociat cu „urat” si suspect de a fi bolnav! Ma intreb daca „divele” de pe copertele revistelor glossy mai privesc taboluri de Rubens, sau macar de Renior?

O alta teorie care sugereaza o legatura cauzala intre nivelele mari ale inegalitatii de venituri din societate si obezitate este cunoscuta sub numele de ipoteza „fenotipului zgarcit”. Pe scurt, teoria sustine ca daca o femeie insarcinata este supusa stresului prelungit, dezvoltarea fatului este modificata in sensul pregatirii lui pentru o viata intr-un mediu stresant. Nu este clar daca afectarea e data de hormonii de stres ai mamei, sau fatul stresat e mai prost hranit, dar e cert ca copii cu „fenotip zgarcit” au o greutate mai mica la nastere si o rata metabolica mai scazuta. Cu alte cuvinte, ei sunt adaptati pentru un mediu cu resurse reduse de hrana si de aceea sunt mici si au nevoie de mai putina hrana.

In conditiile de penurie din cursul evolutiei speciei noastre aceasta a fost o strategie de adaptare si supravietuire benefica. Nascut intr-o societate indestulata, un astfel de copil este predispus la obezitate, diabet si boli cardio-vasculare. Iata cum evolutia societatii a transformat o strategie istoric benefica, intr-o strategie perdanta.

Societatile moderne cu nivel mare de inegalitate de venituri sunt caracterizate de neincredere, boala, nesiguranta statutului personal, violenta si alti factori de stres. In aceasta situatie este de asteptat ca „fenotipul zgarcit” sa contribuie substantial la epidemia de obezitate. Aceasta teorie a fost in mare parte confirmata de experimentul istoric natural din Germania. Dupa reunificarea Germaniei in 1990, inegalitatea a crescut brusc in fosta Germnie de Est. Aceasta ruptura sociala a fost urmata de cresterea IMC la copii, adulti tineri si mame cu mult mai mare decat la concetatenii lor din vestul Germaniei.

Toate  politicile de sanatate publica in privinta obezitatii se focalizeaza pe individ si incearca sa-i schimbe „proastele” obiceiuri. Inteleptii planificatori ai acestor politici nu se intreaba de ce oamenii duc o viata sedentara si mananca nesanatos, cum acest lucru le asigura alinare si statut social, de ce exista diferente sociale in distributia obezitatii si ce rol joaca depresia si stresul din perioada gestatiei. Este mult mai usor sa schimbi comportamentul unui individ care are sentimentul ca-si poate conduce propria viata si este in echilibru emotional in urma reducerii poverii inechitatii si a inegalitatii flagrante.

Abia atunci vom putea reduce povara obezitatii.

Autor: Dr. Sever Cristian Oana

Dr. Sever Cristian Oana este Medic Primar, Medicina de Familie, instructor formator si autor al cursurilor Hiperplazia Benigna de Prostata – Partea I si Partea II disponibile in mod gratuit pentru medicii de familie din Romania in cadrul platformei FormareMedicala.Din 2008 este membru al Senatului SNMF (Societatea Nationala de Medicina a Familiei) si membru al comisiei juridice CMB (Colegiul Medicilor Bucuresti), din 2006 este membru in Consiliul de Administratie al AMFB (Asociatia Medicilor de Familie din Bucuresti).

Postati un comentariu

Nu includeti denumiri de medicamente in mesaj.