Acces cursuri

Protocoale – Anexa 1

LEGISLATIE MEDICALA
PROTOCOALE TERAPEUTICE
DOCUMENTE UTILE

N025G – PROTCOL DE TRATAMENT IN DUREREA NEUROPATA

Ultima actualizare: 27.04.2017
Acest protocol este publicat cu rol informativ si este in concordanta cu legislatia in vigoare la data redactarii. Legislatia actuala poate fi consultata pe site-ul Monitorului Oficial. FormareMedicala nu isi asuma raspunderea pentru reactualizarea informatiile prezentate sau eventualele erori de editare.

Acest protocol este actualizat conform Anexei la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 475/308/2017

Tratamentul durerii neuropate este unul complex care asociază atât tratament medicamentos cât şi non-medicamentos.
În  funcţie  de  etiologia  durerii  neuropate,  se  pot  utiliza  mai  multe  clase  de medicamente după cum urmează:
1.    Polineuropatia dureroasă (cea mai frecventă cauză fiind polineuropatia diabetică):
a.    Medicamentele cu dovezi de eficacitate sunt reprezentate de  antidepresivele
triciclice,    duloxetinum,    venlafaxinum,    gabapentinum,    pregabalinum,    derivaţi opioizi puternici şi tramadolu (clasa I, nivel A de evidenţe)
b.    Medicaţia trebuie iniţiată cu doze mici crescătoare şi ajustată în funcţie de toleranţa/comorbidităţile pacientului şi de eficacitatea clinică a tratamentului
i.    De    primă    intenţie    se    recomandă    antidepresive    triciclice    sau anticonvulsivante de tipul gabapentinum/pregabalinum (nivel A de evidenţe)
ii.    Duloxetinum  şi  venlafaxinum  sunt  recomandate  ca  linia  a  doua  de tratament dar sunt preferate în cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiace
iii.    Derivaţii opioizi puternici şi lamotrigina sunt indicaţi ca medicaţie de linia a doua/a treia (nivel B)
c.    În  cazul  polineuropatiei  din  infecţia  HIV,  nu  există  dovezi  cu  privire  la
eficacitatea vreunui tratament

2.    Nevralgia postherpetică:
a.    Medicaţie de linia 1 (nivel A de evidenţe)
i.    Antidepresive triciclice
ii.    Pregabalinum
iii.    Gabapentinum
iv.    Lidocaina topic
b.    Medicaţie de linia a 2-a:
i. Opioizi puternici

3.    Nevralgia idiopatică de trigemen:
a.    Medicaţie de linia 1:
i.    Carbamazepina cu doze între 200 – 1200 mg/zi (nivel A de evidenţe)
ii.    Oxcarbazepina cu doze între 600 şi 1800 mg/zi (nivel B de evidenţe)
b.    Medicaţia de linia a 2-a:
i.    Baclofen
ii.    Lamotrigina
 
c.    Având în vedere caracterul cronic recurent al atacurilor dureroase, trebuie ca pacientul să-şi adapteze doza de medicamente la frecvenţa crizelor
d.    La pacienţii la care tratamentul medicamentos nu dă rezultate trebuie avut în vedere şi tratamentul chirurgical

4.    Durerea de cauză centrală:
a.    Reprezintă durerea cauzată de o leziune la nivel SNC
b.    Ea poate să apară după un AVC, traumatism spinal, scleroză multiplă sau alte etiologii
c.    Tratamentul trebuie bazat pe principiile generale ale tratamentului din durerea neuropată periferică şi pe profilul de siguranţă al medicamentului
i.    Medicaţia de linia 1:
•    În  durerea  după  AVC  sau  traumatism  spinal  şi  în  scleroza  multiplă  se
recomandă pregabalinum, gabapentinum sau antidepresive triciclice (nivel B de evidenţe)
ii.    Medicaţia de linia a 2-a:
•    Lamotriginum (nivel B de evidenţe)

5.    În alte afecţiuni dureroase neuropatice:

a.    Infiltrarea neoplazică
b.    Durerea posttraumatică sau postchirurgicală
c.    Sindromul membrului fantomă
d.    Sindromul Guillain-Barre
e.    Durerea neuropată de cauze multiple
i.    În toate aceste afecţiuni se recomandă utilizarea de antidepresive triciclice sau pregabalinum sau gabapentinum sau carabamazepinum în concordanţă cu toleranţa şi eficacitatea clinică (nivel I şi II de evidenţe)