N0021F – DCI METHYLFENIDATUM

I. Definiţia afecţiunii
Tulburările hiperkinetice şi de deficit de atenţie sunt un grup distinct de tulburări psihice
cu debutul cel mai frecvent în primii 5 ani de viaţă, frecvenţă mai mare la sexul masculin şi
evoluţie îndelungată pe tot parcursul perioadei şcolare, uneori până la vârsta adultă. Se
caracterizează, în principal, prin persistenţa unui comportament hiperactiv, impulsiv şi slab
modulat, asociat cu deficit de captare şi menţinere a atenţiei în legătură cu activităţile obişnuite,
simptome ce determină afectarea semnificativă a funcţionării globale.
II. Stadializarea afecţiunii
Debut înainte de vârsta de 5 ani.
Evoluţie stabilă pe parcursul copilăriei şi adolescenţei.
Prezenţă la vârsta adultă la 15 – 20% din pacienţii diagnosticaţi în copilărie cu această
afecţiune.
III. Criterii de includere
1. Copii peste 6 ani şi adolescenţi: istoric, evaluare clinică şi întrunirea criteriilor ICD-10
de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie. Standardul de evaluare este prezenţa constantă a
activităţii excesive în raport cu un context dat şi comparativ cu alţi copii de vârstă şi dezvoltare
cognitivă similare. Variabilitatea comportamentală mare la copiii preşcolari impune precauţie în
stabilirea diagnosticului la această categorie de pacienţi.
2. Adulţi: persistenţa simptomatologiei din copilărie şi existenţa beneficiului terapeutic
clar în antecedente. Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu methylfenidatum la adulţi sau
vârstnici. Reapariţia simptomelor specifice după un timp de absenţă impune atenţie la
diagnosticul diferenţial, probabilitatea pentru altă tulburare psihiatrică actuală fiind mai mare.
IV. Tratament
1. Dozare
a. Metilfenidatum – forme farmaceutice cu eliberare prelungită. Iniţierea se face cu doza
minimă de 18 mg. Evaluarea terapiei se face după o săptămână. Creşterea dozei se face
cu 18 mg. Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică.
b. Metilfenidatum – forme farmaceutice cu eliberare modificată. Iniţierea se face cu doza
minimă de 10 mg. Evaluarea terapiei se face după o săptămână. Creşterea dozei se face
cu 10 mg. Doza se individualizează în funcţie de respondenţa terapeutică.
2. Durată
Perioada de tratament este stabilită de medicul curant în funcţie de evoluţia
simptomatologiei. De obicei este de 12 luni, după care se încearcă întreruperea
tratamentului sau administrarea discontinuă, în funcţie de evoluţia clinică.
V. Evaluare iniţială
Examen cardiologic (antecedente personale şi familiale, tensiune arterială, puls, ECG).
VI. Monitorizare
Evaluare la fiecare 3 luni pe baza examenului psihiatric, a scalelor de evaluare, după caz,
şi a informaţiilor primite de la părinţi şi supraveghetori, în cadrul unui program comprehensiv de
stabilizare comportamentală individualizat pe caz. Se vor evalua riscul suicidar, dezvoltarea
somatică şi psihică, statusul cardiac şi neurologic, greutatea şi eventualele interacţiuni
medicamentoase.
VII. Criterii de excludere
– Intoleranţă (hipersensibilitate, reacţii adverse)
– Absenţa sau insuficienţa răspunsului terapeutic
– Lipsa complianţei terapeutice
Înlocuirea preparatului se poate face cu atomoxetinum
VIII. Prescriptori
Medici din specialităţile psihiatrie/neuropsihiatrie pediatrică şi psihiatrie adulţi.
Medici de familie pe baza scrisorii medicale de la medicul specialist.