Acces cursuri

Protocoale – Anexa 1

LEGISLATIE MEDICALA
PROTOCOALE TERAPEUTICE
DOCUMENTE UTILE

N0020F – DCI : ATOMOXETINUM

Ultima actualizare: 27.04.2017
Acest protocol este publicat cu rol informativ si este in concordanta cu legislatia in vigoare la data redactarii. Legislatia actuala poate fi consultata pe site-ul Monitorului Oficial. FormareMedicala nu isi asuma raspunderea pentru reactualizarea informatiile prezentate sau eventualele erori de editare.

Acest protocol este actualizat conform Anexei la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 475/308/2017

  I. Indicaţie

    Atomoxetina este indicată în tratamentul tulburării cu deficit de atenţie/hiperactivitate (Attention deficit/Hyperactivity Disorder = ADHD) la copiii cu vârsta peste 6 ani, la adolescenţi şi la adulţi. 

    Tulburări hiperkinetice şi de deficit atenţional sunt un sindrom distinct de tulburări psihice cu debut înainte de 5 ani, cu durata îndelungată, ce afectează predominent sexul masculin. Afectarea atenţiei şi hiperactivitatea sunt excesive pentru vârstă. Afectarea atenţiei include dificultăţi de concentrare, dispersia atenţiei, întreruperea prematură a activităţilor şi trecerea către altele. Se împleteşte cu hiperactivitatea, mişcarea excesivă, incapacitatea de control în situaţii structurate, desinhibiţie, impulsivitate, dificultăţi scolare. 

    Tulburările hiperkinetice şi de deficit de atenţie sunt un grup distinct de tulburări psihice cu debutul cel mai frecvent în primii 5 ani de viaţă, frecvenţă mai mare la sexul masculin şi evoluţie îndelungată pe tot parcursul perioadei şcolare, uneori până la vârsta adultă. Se caracterizează, în principal, prin persistenţa unui comportament hiperactiv, impulsiv şi slab modulat, asociat cu deficit de captare şi menţinere a atenţiei în legătură cu activităţile obişnuite, simptome ce determină afectarea semnificativă a funcţionării globale. 

  II. Stadializarea afecţiunii

    Debut înainte de vârsta de 5 ani. 

    Evoluţie stabilă pe parcursul copilăriei şi adolescenţei. 

    Prezenţă la vârsta adultă la 15-20% din pacienţii diagnosticaţi în copilărie cu această afecţiune 

   III. Criterii de includere 

  1. Copii peste 6 ani şi adolescenţi: istoric, evaluare clinică şi întrunirea criteriilor ICD-10 de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie. Standardul de evaluare este prezenţa constantă a activităţii excesive în raport cu un context dat şi comparativ cu alţi copii de vârstă şi dezvoltare cognitivă similare. Variabilitatea comportamentală mare la copiii preşcolari impune precauţie în stabilirea diagnosticului la această categorie de pacienţi.
  2. Adulţi: istoric documentat din copilărie şi adolescenţă, continuitate în evoluţia bolii şi întrunirea criteriilor ICD-10 de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie. Standardul de evaluare este prezenţa continuă a simptomelor specifice până la vârsta adultă, afectarea semnificativă a funcţionării globale şi răspuns la tratamentul specific afecţiunii în antecedente. Reapariţia simptomelor specifice după un timp de absenţă impune atenţie la diagnosticul diferenţial, probabilitatea pentru altă tulburare psihiatrică actuală fiind mai mare.

  IV. Tratament

  1. Dozare

a)La copii şi adolescenţi cu greutate mai mică de 70 kg:

    Doză de iniţiere: 0,5 mg/kgc/zi timp de 7 zile 

    Doză de întreţinere recomandată: 1 mg/kgc/zi 

    Doză maximă: 1,2 mg/kg/zi 

b)La adolescenţi cu greutate mai mare de 70 kg şi adulţi:

    Doză de iniţiere: 40 mg/zi timp de 7 zile 

    Doză de întreţinere recomandată: 80 mg/zi 

    Doză maximă: 100 mg/zi 

  1. Durată

a)La copii şi adolescenţi: 3-24 luni

b)La adulţi: 6-24 luni

    În unele situaţii, durata tratamentului poate creşte în funcţie de persistenţa simptomatologiei şi gradul de afectare a funcţionării globale, pe baza evaluării de către medicul de specialitate a raportului risc-beneficiu. 

  V. Evaluare

a)La copii peste 6 ani şi adolescenţi:

    Evaluare la fiecare 3 luni pe baza examenului psihiatric, a scalelor de evaluare specifice şi a informaţiilor primite de la părinţi şi supraveghetori, în cadrul unui program comprehensiv de stabilizare comportamentală individualizat pe caz 

b)La adulţi:

    Evaluare la fiecare 6 luni, pe baza examenului psihiatric şi a scalelor de evaluare specifice 

  VI. Monitorizare

a)La copii şi adolescenţi:

    Risc suicidar, dezvoltare somatică şi psihică, examen neurologic, tensiune arterială, electrocardiogramă, greutate, interacţiuni medicamentoase 

b)La adulţi:

    Examen neurologic, examen oftalmologic, tensiune arterială, electrocardiogramă, interacţiuni medicamentoase 

   VII. Criterii de excludere 

    Intoleranţă (hipersensibilitate, reacţii adverse) 

    Absenţa sau insuficienţa răspunsului terapeutic 

    Lipsa complianţei terapeutice 

   VIII. Prescriptori  

    Medici din specialităţile psihiatrie/neuropsihiatrie pediatrică şi psihiatrie adulţi. Tratamentul poate fi continuat şi de către medicul de familie în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală. 

    Dacă medicul curant constată apariţia unor reacţii adverse majore la tratamentul cu atomoxetinum sau lipsa de complianţă a pacienţilor la terapie, va decide întreruperea terapiei şi/sau înlocuirea preparatului. Decizia de întrerupere a terapiei şi/sau înlocuirea preparatului va fi adusă şi la cunoştinţa medicilor care au continuat prescrierea, după caz.