Dovezile care “sugereaza” diagnosticul

Dovada este un fapt, adica o observatie sau actiune inregistrata care s-a petrecut la un moment dat, intr-un anumit loc. Faptul devine dovada cand este folosit pentru a convinge pe cineva sa accepte o opinie, in cazul nostru un diagnostic si ce trebuie facut. Diagnosticul este titlul pe care il dam la ceea ce se intampla pacientului. Acesta cuprinde cauze si complicatii. Diagnosticul poate fi stabilit cu certitudine sau cu un grad de probabilitate, in functie de dovezile disponibile.

Dovezi particulare si generale in diagnostic

Dovezile se bazeaza pe fapte precum simptomele, semnele si rezultatul analizelor inregistrate in cazul unui anumit pacient. Acestea sunt dovezi „particulare”.

In schimb, dovezile “generale” se bazeaza pe fapte ce tin de un grup de pacienti, precum rezultatul trialurilor clinice.

Pentru a practica medicina bazata pe dovezi, trebuie sa punem in legatura dovezile “particulare” ale unui anume pacient, cu dovezile “generale” ale unui grup similar de pacienti, publicate in literatura medicala.

Cum poate fi confirmat un diagnostic

Un diagnostic poate fi confirmat in multe feluri. Faptele “suficiente” ce confirma diagnosticul pot fi extrase din “criteriile definitive” de diagnostic.

Aceste criterii se bazeaza pe simptome, semne si rezultate ale analizelor (uneori si pe rezultatul tratamentului).

In mod ideal, criteriile “pre-tratament” ar trebui sa-i identifice pe toti cei care raspund la variatele tratamente disponibile pentru acel diagnostic, precum si pe cei pentru care diagnosticul are doar o valoare de prognostic.

In unele cazuri, criteriile de diagnostic sunt stabilite de experti convocati de autoritatile sanitare.

Beneficii si riscuri in stabilirea diagnosticului

De multe ori medicul practician incepe tratamentul cand diagnosticul este rezonabil de probabil, fara a mai astepta indeplinirea criteriilor stricte (de ex. in suspiciunea de meningita).

In acest caz, medicul isi imagineaza un mare numar de pacienti identici alocati aleator diferitelor ramuri terapeutice ale unui studiu clinic randomizat.

El il va alege, tinand cont de beneficii si riscuri, pe acela pe care il considera cel mai bun pentru pacientul sau. Daca pacientul raspunde la tratament, acest fapt poate fi privit ca o confirmare a diagnosticului, cel putin in anumite circumstante.

In practica clinica curenta, de multe ori nu avem criterii clare de diagnostic, dar succesul tratamentului ne scuteste de obligatia de a mai cauta alte dovezi pentru diagnostic.

Privind situatia din alt unghi, un diagnostic este ca un stadion care cuprinde o multime de grupe de suporteri fata de care poti avea atitudini diferite.

De exemplu, unii pacienti au o forma usoara de boala care nu trebuie tratata; altii au o forma asa de severa ca nu mai merita tratata; iar altii au o forma care necesita tratament.

Acest gen de selectie, numit triaj, se intâmpla uzual in unitatile de primiri urgente sau in cazul accidentelor colective si a calamitatilor.

Articolul face parte din seria “Judecata clinica in ambulator”, semnata de dr. Sever Cristian Oana. Cititi si Cum te poate duce firul diagnostic la diagnosticul cel mai probabil.

In curand, o noua serie semnata de dr. Sever Cristi Oana pe portalul FormareMedicala.