A019E – DCI INSULINUM GLULIZINA

Insulina glulizina este un analog de insulină umană cu acţiune rapidă produs prin tehnologia
ADN-ului recombinant utilizând tulpini de Escherichia coli. Fiecare ml conţine insulină glulizină
100 Unităţi (echivalent cu 3,49 mg)
I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina glulizina
Adulţii şi copii peste 6 ani cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.
II. Doze şi mod de administrare
1. Regimul de doze de Insulină glulizin trebuie ajustat individual.
2. Insulina glulizin trebuie utilizată în regimuri terapeutice care includ o insulină cu durată de
acţiune intermediară sau lungă sau analogi de insulină bazală şi poate fi utilizat în asociere
cu antidiabetice orale.
3. Insulina glulizin trebuie administrată cu puţin timp (0 – 15 min) înainte de masă, în timpul
mesei sau imediat după masă.
4. Insulina glulizin trebuie administrată subcutanat în peretele abdominal, coapsă sau
muşchiul deltoid sau în perfuzie continuă în peretele abdominal. În cadrul aceleiaşi regiuni
(abdomen, coapsă sau muşchi deltoid), locurile injectării şi ale perfuzării trebuie alternate
de la o injecţie la alta. Viteza absorbţiei şi, consecutiv, debutul şi durata acţiunii, pot fi
influenţate de locul injectării, exerciţiul fizic şi alţi factori. Injectarea subcutanată în
peretele abdominal asigură o absorbţie puţin mai rapidă decât de la nivelul altor locuri de
injectare.
Insulina glulizin poate fi administrată intravenos. Administrarea pe această cale trebuie efectuată
de către personalul medical
III. Monitorizarea tratamentului
În timpul tratamentului cu insulină se recomandă determinări repetate ale glicemiei prin
automonitorizare cu scopul de a evita atât hiperglicemia cât şi hipoglicemia. Hipoglicemia poate
să apară ca rezultat al unui exces de activitate a insulinei comparativ cu aportul alimentar şi
consumul energetic. Nu sunt disponibile date specifice cu privire la supradozajul cu insulină
glulizin.
IV. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
• Hipoglicemie
V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
• Folosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul
zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări
patologice potenţial letale. O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de
insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare
decât în cazul insulinei umane solubile. Trecerea unui pacient la un nou tip sau la o altă
marcă de insulină trebuie făcută sub supraveghere medicală strictă.
• Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru
identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi
edeme.
• Datele provenite din utilizarea insulinei glulizin la gravide sunt limitate.
VI. Reacţii adverse
• Reacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina glulizin sunt în principal
dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor
produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă.
Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de
insulină.
• Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de
injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică
dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.
VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a
tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la
fiecare caz în parte.
VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet sau medici
desemnaţi.